Hidroxizina intravenoasa vs. haloperidol îen tratamentul delirului: studiu retrospectiv (n=153)

Context -- deliriumul si limitele tratamentelor actuale

Deliriumul este o urgenta neuropsihiatrica frecventa -- afecteaza 10-30% din pacientii spitalizati îen sectii generale si 50-80% din pacientii din terapie intensiva. Deliriumul este asociat cu mortalitate crescuta, spitalizare prelungita, cognitie rezidual diminuata si ingrijiri institutionale. Haloperidolul i.v. este tratamentul farmacologic de referinta pentru delirium agitat, dar are efecte adverse semnificative: simptome extrapiramidale (EPS), prelungire QTc (risc de torsade), sindrom neuroleptic malign rar. Restrictiile de utilizare ale haloperidolului la varstnici si la pacientii cu aritmii au crescut interesul pentru alternativele non-antipsihotice.

Hidroxizina -- o alternativa non-dopaminergica

Hidroxizina este un antagonist H1 (antihistaminic) cu proprietati anxiolitice, sedative si antiemetice, utilizata frecvent îen anxietate si insomnie. Mecanismul sau de actiune -- antagonism H1 fara blocada dopaminergica semnificativa -- produce sedare utila îen delirium fara riscul de EPS, prolactina crescuta sau QTc prelungit caracteristic haloperidolului. Studii observationale mici sugereaza eficacitate îen agitatie, dar date comparative sistematice au lipsit.

Metodologia studiului

• Design: retrospectiv, monocentric (Japonia)
• Dintr-o cohortâ de 5.555 pacienti care au dezvoltat delirium, 153 au primit monoterapie i.v.: 71 hidroxizina si 82 haloperidol
• Endpoint primar: timpl pana la ameliorarea delirului (definita clinic de echipa medicala)
• Endpoint secundar: rata de ameliorare a delirului (proportia pacientilor cu ameliorare documentata)

Rezultatele principale

Timp pana la ameliorare -- diferenta nesemnificativa

Timp median pana la ameliorarea delirului: 7,0 zile (hidroxizina) vs. 8,2 zile (haloperidol). Diferenta nu a atins semnificatia statistica (p=0,059), dar a demonstrat non-inferioritatea hidroxizinei.

Rata de ameliorare -- diferenta semnificativa

Proportia pacientilor cu ameliorare documentata a delirului: 23,9% îen grupul hidroxizina vs. 8,5% îen grupul haloperidol (p=0,009). Aceasta diferenta semnificativa favorizeaza hidroxizina îen ceea ce priveste probabilitatea de ameliorare clinica.

Implicatii clinice

• Hidroxizina i.v. poate fi o alternativa viabila la haloperidol îen delirium -- mai ales la pacientii cu risc de QTc prelungit (aritmii, medicamente QT), risc de EPS (boala Parkinson, tratamente dopaminergice) sau la varstnici fragili
• Non-inferioritatea pe timp de ameliorare + superioritate pe rata de ameliorare justifica studii prospective randomizate
• Profilele de efecte adverse favorabile ale hidroxizinei (sedare utila, fara EPS, fara QTc) pot creste siguranta tratamentului delirului la populatii specifice

Concluzii

Studiul retrospectiv (n=153) demonstreaza ca hidroxizina intravenoasa ca monoterapie este non-inferioara haloperidolului i.v. pentru timpul pana la ameliorarea delirului si superioara pentru rata de ameliorare (23,9% vs. 8,5%; p=0,009). Considerand profilul de siguranta mai favorabil al hidroxizinei, aceasta poate fi o optiune viabila in tratamentul delirului ca alternativa la antipsihotice, mai ales la pacientii cu risc de aritmii sau EPS. Studii prospective randomizate sunt necesare pentru confirmarea acestor rezultate.