Îmbătrânirea poate reduce furia și frustrarea legate de regretele din trecut

Un studiu publicat de American Psychological Association în revista Emotion în 2026 a analizat modul în care adulții de vârste diferite răspund emoțional la regrete recente comparativ cu regretele vechi și strategiile pe care le folosesc pentru a le gestiona. Cercetarea arată că înaintarea în vârstă influențează nu doar tipul regretelor resimțite, ci și percepția controlului asupra acestora, intensitatea emoțională și modul în care oamenii încearcă să le regleze sau să prevină repetarea lor.

Context

Regretul reprezintă una dintre cele mai importante emoții asociate procesului decizional. El apare atunci când o persoană consideră că o alegere alternativă ar fi putut conduce la un rezultat mai favorabil. Spre deosebire de dezamăgire, regretul implică ideea de responsabilitate personală și gândirea contrafactuală despre ceea ce „ar fi putut fi”.

Cercetările anterioare au sugerat că adulții vârstnici tind să perceapă mai puține oportunități de a corecta greșelile din trecut și consideră că anumite regrete nu mai pot fi reparate. Totodată, studiile au indicat că regretele asociate inacțiunii persistă mai mult decât cele generate de acțiuni concrete. De exemplu, faptul că cineva nu a urmat o facultate sau nu a reparat o relație poate continua să producă disconfort emoțional timp îndelungat.

Autorii au subliniat că majoritatea cercetărilor anterioare nu au separat efectele reale ale vârstei de efectele timpului scurs de la apariția regretului. Un regret al unei persoane de 75 de ani poate avea zeci de ani vechime, în timp ce un regret al unei persoane tinere poate fi relativ recent. Această diferență poate modifica profund felul în care regretul este trăit și gestionat.

Despre studiu

Studiul a inclus 90 de adulți americani cu vârste între 21 și 89 de ani, media de vârstă fiind de 49,81 ani. Aproximativ 63% dintre participanți au fost femei, iar 96% s-au identificat drept persoane albe non-hispanice.

Participanții au fost rugați să descrie:

• până la cinci regrete recente apărute în ultimul an;
• până la cinci regrete de lungă durată apărute în orice perioadă a vieții;
• cel mai sever regret din fiecare categorie;
• strategiile utilizate pentru gestionarea regretelor;
• strategiile pe care intenționează să le folosească pentru a evita regrete similare în viitor.

Cercetătorii au evaluat:

• numărul regretelor;
• dificultatea de a le reaminti;
• vechimea regretului;
• percepția controlului asupra situației;
• intensitatea emoțională;
• domeniul regretului;
• tipul regretului – prin acțiune sau prin omisiune.

Au fost analizate și numeroase variabile suplimentare, inclusiv sănătatea fizică și mentală, memoria de lucru, viteza de procesare cognitivă, personalitatea, perspectiva asupra timpului rămas de trăit și percepția controlului personal.

Tipurile de regrete analizate

Autorii au diferențiat două categorii majore:

Regrete prin acțiune

Acestea apar după o alegere activă considerată greșită ulterior. Exemplele includ alegerea unui domeniu profesional nepotrivit sau luarea unei decizii impulsive.

Regrete prin omisiune

Acestea apar atunci când persoana nu a făcut ceva important, precum neînceperea unei relații, abandonarea unei oportunități sau lipsa unei acțiuni considerate ulterior esențiale. Studiile anterioare arătaseră că aceste regrete tind să persiste mai mult și să fie asociate cu mai multă ruminație.

Rezultate

Regretele de lungă durată au fost mai numeroase și mai intense emoțional

Comparativ cu regretele recente, regretele vechi:

• au fost mai numeroase;
• au fost mai ușor de reamintit;
• au produs mai multe emoții nostalgice și contemplative;
• au avut o vechime medie de aproximativ 20 de ani.

În schimb, regretele recente aveau o vechime medie de aproximativ 0,68 ani.

Odată cu înaintarea în vârstă, regretele recente au devenit mai puține și mai puțin intense

Persoanele vârstnice:

• au raportat mai puține regrete recente;
• au prezentat mai puține regrete generate de acțiuni concrete;
• au experimentat emoții „fierbinți” mai reduse, precum furia, iritarea sau frustrarea;
• au avut mai puține regrete de natură interpersonală.

Mai mult, adulții vârstnici au fost mai predispuși să declare că nu au regrete recente semnificative.

Regretele vechi au fost percepute ca fiind mai greu de controlat

În cazul regretelor de lungă durată, vârsta mai mare s-a asociat cu:

• o percepție redusă asupra controlului;
• o probabilitate mai mare ca regretul să fie unul prin omisiune;
• emoții negative intense mai reduse în prezent.

Autorii sugerează că aceste regrete pot părea imposibil de reparat odată cu trecerea timpului.

Regretele interpersonale au fost cele mai frecvente

Cele mai comune regrete au vizat:

• relațiile interpersonale;
• cariera și dezvoltarea personală.

Pentru regretele recente, 31% au fost interpersonale și 17% au fost legate de carieră sau dezvoltare personală. În cazul regretelor de lungă durată, proporțiile au crescut la 43% și respectiv 23%.

Strategiile de reglare emoțională

Cercetătorii au analizat mai multe modalități prin care participanții încearcă să gestioneze regretele:

• evitarea deciziilor;
• modificarea modului de luare a deciziilor;
• strategii emoționale și cognitive;
• încercări de reparare comportamentală;
• reinterpretarea psihologică a experienței.

Adulții vârstnici au folosit mai puține strategii emoționale

Contrar ipotezelor inițiale, persoanele mai în vârstă au fost mai puțin predispuse să utilizeze strategii bazate pe reinterpretarea emoțională sau justificarea propriilor decizii.

În schimb, în cazul regretelor recente, adulții vârstnici:

• au încercat mai rar să își îmbunătățească procesul decizional;
• au fost mai puțin orientați spre prevenirea activă a regretelor viitoare;
• au declarat mai frecvent că nu au o strategie clară pentru viitor.

Rolul cogniției și al sănătății mentale

Mai multe diferențe observate între grupele de vârstă au fost explicate de modificările cognitive asociate îmbătrânirii.

Scăderea memoriei de lucru, vitezei de procesare, abilităților numerice a fost asociată cu percepția redusă a controlului asupra regretelor și cu tendința de a avea mai multe regrete prin omisiune.

În același timp, sănătatea mentală mai bună la vârste înaintate a fost asociată cu:

• mai puține plângeri legate de regrete;
• emoții negative mai puțin intense;
• mai puține regrete recente.

Concluzii

Studiul evidențiază faptul că relația dintre vârstă și regret este mai complexă decât s-a considerat anterior. Diferențele dintre generații nu pot fi înțelese fără a lua în calcul cât timp a trecut de la apariția regretului.

Pe măsură ce oamenii înaintează în vârstă:

• regretele tind să fie mai puțin intense emoțional;
• regretele prin omisiune devin mai dominante;
• sentimentul controlului asupra trecutului scade;
• strategiile active de corectare sau prevenție sunt utilizate mai rar.

Autorii subliniază că regretele recente și cele de lungă durată trebuie analizate separat în cercetările despre îmbătrânire și sănătate emoțională. De asemenea, modificările cognitive și perspectiva asupra timpului rămas de trăit par să joace un rol important în felul în care oamenii interpretează și gestionează propriile greșeli și oportunități ratate.

Analiza separată a regretelor recente și a celor de lungă durată în evaluările clinice privind sănătatea emoțională a vârstnicilor.

Nolte, J., et al. (2026). Adult age differences in the response to and regulation of recent versus long-term regrets. Emotion. DOI: 10.1037/emo0001672. https://www.apa.org/pubs/journals/releases/emo-emo0001672.pdf