Medicamentele pentru slăbit din clasa GLP-1 și sarcina – ce arată cel mai mare studiu de până acum

Un studiu realizat la Universitatea din Copenhaga și Hvidovre Hospital și publicat în Human Reproduction Open la data de 18 martie 2026 a analizat relația dintre expunerea periconcepțională la agoniști ai receptorului peptidei-1 asemănătoare glucagonului (GLP-1) și riscul de complicații obstetricale. Cercetarea arată că riscul crescut de naștere prematură apare doar la femeile care utilizau aceste medicamente pentru diabet, sugerând că boala metabolică de bază, și nu medicamentul în sine, ar putea explica asocierea observată.

Rezumat

• Studiu observațional național danez bazat pe registre medicale.

• Au fost analizate 756.636 sarcini unice la 480.231 femei între 2009 și 2023.

• 529 sarcini au fost expuse periconcepțional la agoniști ai receptorului GLP-1:

  • 295 expuse la liraglutidă

  • 234 expuse la semaglutidă

• După ajustarea pentru factori de confuzie, singura complicație obstetricală asociată cu expunerea a fost nașterea prematură.

• Această asociere a fost observată exclusiv la femeile cu diabet preexistent.

• La femeile care utilizau aceste medicamente pentru scădere ponderală, nu s-a observat o creștere a riscului de naștere prematură.

Context

Prevalența supraponderalității și obezității continuă să crească la nivel global, iar în Europa peste jumătate din populație este afectată. Proiecțiile epidemiologice sugerează că până în 2050 aproximativ două treimi dintre adulții peste 25 de ani ar putea avea exces ponderal sau obezitate.

În Danemarca, 40–48% dintre femeile de vârstă reproductivă sunt supraponderale sau obeze, situație asociată cu numeroase complicații obstetricale:

• pre-eclampsie

• diabet gestațional

• naștere prematură

• nou-născuți mari pentru vârsta gestațională

Excesul ponderal influențează și fertilitatea, fiind asociat cu:

• timp mai lung până la concepție

• disfuncție ovulatorie

• rate mai mici de succes în reproducerea asistată

Din acest motiv, metodele eficiente de reducere a greutății au devenit de interes major pentru femeile care planifică o sarcină.

Agoniștii receptorului GLP-1

Medicamente precum liraglutida și semaglutida sunt utilizate pentru:

• tratamentul diabetului zaharat de tip 2

• tratamentul obezității

Efectele lor asupra greutății sunt semnificative:

• prima generație de agoniști GLP-1: scădere ponderală de 5–10%

• semaglutidă 2,4 mg săptămânal: aproximativ 15–16% reducere a greutății

Totuși, aceste medicamente nu sunt aprobate pentru utilizare în sarcină, iar ghidurile recomandă contracepție și întreruperea tratamentului cu cel puțin două luni înainte de concepție.

Datele privind siguranța expunerii precoce în sarcină sunt limitate. Studii anterioare au sugerat:

• absența unui risc crescut de malformații congenitale majore

• rezultate contradictorii privind complicațiile obstetricale

De asemenea, studiile pe animale au indicat:

• reducerea supraviețuirii embrionare

• restricție de creștere fetală

• anomalii scheletice

Despre studiul actual

Designul studiului

Studiul a fost un studiu observațional de cohortă la nivel național, bazat pe registrele medicale daneze.

Perioada analizată:
1 octombrie 2009 – 31 decembrie 2023

Au fost incluse:

• 756.636 sarcini unice

• 480.231 femei

Identificarea expunerii

Expunerea la agoniști ai receptorului GLP-1 a fost definită ca:

• eliberarea unei prescripții de liraglutidă sau semaglutidă

• în intervalul ±8 săptămâni față de ultima menstruație

Acest interval de 16 săptămâni include perioada în care sarcina poate fi încă neobservată și coincide cu etapa de organogeneză precoce.

Distribuția sarcinilor expuse:

• 295 sarcini cu expunere la liraglutidă

• 234 sarcini cu expunere la semaglutidă

Caracteristicile participantelor

Comparativ cu grupul neexpus, femeile expuse aveau:

Indice de masă corporală (IMC)

• liraglutidă: 34 vs 23

• semaglutidă: 33 vs 24

Aceasta reprezintă un IMC cu:

• 47,8% mai mare pentru liraglutidă

• 37,5% mai mare pentru semaglutidă

Diabet preexistent

• liraglutidă: 34% vs 1,5%

• semaglutidă: 47% vs 1,6%

Astfel, prevalența diabetului era:

• de 22,7 ori mai mare în grupul liraglutidă

• de 29,4 ori mai mare în grupul semaglutidă

Fumat

• semaglutidă: 17% vs 9,5% în grupul neexpus

Variabile analizate

Cercetătorii au evaluat mai multe rezultate obstetricale:

• pre-eclampsie

• diabet gestațional

• naștere prematură (<37 săptămâni)

• greutatea la naștere

• greutatea placentei

• nou-născuți mici pentru vârsta gestațională

• nou-născuți mari pentru vârsta gestațională

• abruptio placentae

• placenta praevia

• naștere de făt mort

Pentru a reduce influența factorilor de confuzie, s-a utilizat propensity score matching, ajustând pentru:

• vârsta maternă

• indicele de masă corporală

• fumat

• educație

• regiune geografică

• paritate

• diabet preexistent

• factori temporali

Analizele statistice au inclus:

• regresie logistică pentru rezultatele categorice

• regresie liniară pentru variabilele continue

• estimarea Average Treatment Effect on the Treated (ATT)

Rezultate

Analiza brută

Înainte de ajustări statistice, expunerea la agoniști GLP-1 a fost asociată cu:

• pre-eclampsie:

  • liraglutidă 9,2% vs 3,5%

  • semaglutidă 10% vs 3,8%

• diabet gestațional:

  • liraglutidă 9,8% vs 4,3%

• naștere prematură:

  • liraglutidă 12% vs 5%

  • semaglutidă 14% vs 5%

De asemenea, s-au observat:

• greutate placentară mai mare cu aproximativ 40–50 g

• durată a sarcinii cu 8–12 zile mai scurtă

Nu s-au identificat diferențe semnificative în:

• greutatea la naștere

• nașteri de făt mort

• abruptio placentae

• placenta praevia

Analiza ajustată (propensity score matching)

După ajustarea pentru factorii de confuzie, majoritatea asocierilor au dispărut, cu o singură excepție:

Nașterea prematură

• liraglutidă:
  aOR 1,38
  IC 95%: 1,01–1,90

• semaglutidă:
  aOR 1,51
  IC 95%: 1,06–2,14

Stratificarea după diabet preexistent

Când analiza a fost separată în funcție de indicația tratamentului, rezultatele au devenit clare.

Femei cu diabet

• liraglutidă:
  aOR 1,70
  IC 95%: 1,17–2,48

• semaglutidă:
  aOR 1,84
  IC 95%: 1,24–2,71

Femei fără diabet (tratament pentru obezitate)

• liraglutidă:
  aOR 1,01
  IC 95%: 0,58–1,76

• semaglutidă:
  aOR 0,71
  IC 95%: 0,30–1,70

Prin urmare, nu s-a observat nicio asociere între utilizarea medicamentelor pentru scădere ponderală și nașterea prematură.

Analize suplimentare

Cercetătorii au efectuat și analize contrafactuale pentru a evalua dacă scăderea ponderală indusă de medicament ar putea explica rezultatele.

Pentru aceasta, au simulat scenarii în care indicele de masă corporală înainte de sarcină era mai mare cu 5–15%, reflectând situația în absența tratamentului.

Rezultatele au rămas practic neschimbate, sugerând că pierderea în greutate indusă de medicament nu explică asocierea observată.

Interpretare

Diabetul preexistent este cunoscut ca factor major de risc pentru nașterea prematură, iar acest risc crește odată cu:

• controlul glicemic deficitar

• complicațiile metabolice materne

Rezultatele acestui studiu sugerează că:

• expunerea periconcepțională la agoniști GLP-1 nu pare să fie cauza directă a complicațiilor obstetricale

• diabetul matern este probabil determinantul principal al riscului crescut

Limitări

Autorii subliniază mai multe limitări:

• studiul este observațional, deci nu poate demonstra cauzalitate

• expunerea a fost definită prin eliberarea prescripției, fără confirmarea utilizării efective

• posibile factori de confuzie nemăsurați

• utilizarea semaglutidei pentru scădere ponderală a apărut târziu în perioada studiului, limitând urmărirea pe termen lung

• posibilă clasificare eronată a expunerii prin import paralel de medicamente

Concluzie

Acest studiu național danez arată că expunerea periconcepțională la agoniști ai receptorului GLP-1 nu este asociată cu un risc crescut de complicații obstetricale majore, cu excepția nașterii premature, iar această asociere apare doar la femeile cu diabet preexistent.

Rezultatele susțin ipoteza că diabetul matern, și nu tratamentul cu agoniști GLP-1, ar putea explica riscul crescut de prematuritate. Aceste date sunt relevante pentru consilierea preconcepțională a femeilor care utilizează aceste medicamente, însă sunt necesare studii prospective și studii clinice randomizate pentru a confirma profilul de siguranță.