Microplasticele și nanoplasticele în bolile hepatice: o posibilă provocare majoră pentru sănătate

O revizuire sistematică publicată în Nature Reviews Gastroenterology & Hepatology propune un nou concept - leziunea hepatică indusă de plastic - și argumentează că micro- și nanoplasticele prezente în ficatul uman și animal pot contribui activ la accelerarea bolilor hepatice globale, în creștere constantă în ultimele decenii.
Articolul a fost elaborat de cercetătorii Centrului de Hepatologie Medioambientală al Universității din Plymouth (Marea Britanie), în frunte cu Profesorul Shilpa Chokshi, specialist cu peste două decenii de experiență în dezvoltarea de terapii pentru bolile hepatice cronice. Centrul reunește oameni de știință, clinicieni și cercetători în domeniul mediului pentru a investiga impactul factorilor de mediu - aer, apă, sol, dietă și produse de consum - asupra sănătății hepatice.

Idei principale

• Bolile hepatice sunt în creștere globală și sunt responsabile de 1 din 25 de decese la nivel mondial, o tendință pe care factorii de risc cunoscuți - obezitatea și consumul nociv de alcool - nu o explică complet.
• Există dovezi clare că micro- și nanoplasticele (particule de plastic de dimensiuni submilimetrice, respectiv sub 1 micrometru) sunt prezente în ficatul oamenilor și al animalelor sălbatice, atât terestre cât și marine.
• Studiile pe animale demonstrează că expunerea la micro- și nanoplastice poate declanșa stres oxidativ, fibrogeneză (formarea de țesut cicatricial hepatic) și inflamație - caracteristici ale bolilor hepatice avansate la om.
• Ficatul funcționează ca principalul filtru al organismului, procesând și detoxificând tot ceea ce consumăm, ceea ce îl face deosebit de vulnerabil la acumularea particulelor de plastic provenite din alimente, apă și aer.
• Plasticele pot transporta spre ficat agenți patogeni microbieni, determinanți ai rezistenței la antimicrobiene, substanțe chimice perturbatoare endocrine și aditivi cancerigeni.
• Cercetătorii introduc conceptul de „leziune hepatică indusă de plastic” și solicită cercetări urgente privind rolul plasticelor în accelerarea bolilor hepatice alcoolice și a bolii hepatice steatotice asociate disfuncției metabolice - o condiție care afectează mai mult de 1 din 3 persoane la nivel mondial.

Despre studiu

Design

Revizuire sistematică extinsă a literaturii științifice existente privind prezența și efectele micro- și nanoplasticelor în ficat, la animale și oameni. Studiul a identificat blocaje metodologice critice, lacune cheie de cunoaștere și priorități de cercetare neabordate, precum și provocări tehnice care împiedică în prezent acumularea de dovezi suplimentare.

Instituții implicate

Centrul de Hepatologie Medioambientală (CEH) al Universității din Plymouth, un centru nou-înființat care integrează expertiza în hepatologie, medicină clinică și cercetare medioambientală. Printre co-autori se numără Profesorul Richard Thompson OBE FRS, specialist în biologie marină și coordonator al Coaliției Oamenilor de Știință pentru un Tratat Eficient privind Plasticele, cu trei decenii de cercetare dedicată surselor și efectelor microplasticelor.

Rezultate

Dovezi de acumulare și leziune

Revizuirea confirmă prezența documentată a micro- și nanoplasticelor în ficatul uman și al animalelor sălbatice. Studiile pe animale arată că expunerea la aceste particule poate declanșa stres oxidativ, fibrogeneză hepatică și inflamație - procese caracteristice bolilor hepatice avansate la om.

Mecanisme propuse

Ficatul, ca principal filtru al corpului, este expus continuu la particulele de plastic ingerate prin alimente, apă și aer. Aceste particule pot transporta agenți patogeni, substanțe chimice perturbatoare endocrine și aditivi cancerigeni în sistemul uman. Cercetătorii postulează că plasticele pot interacționa cu procesele existente de boală hepatică - alcoolică sau metabolică - și pot amplifica leziunile hepatice.

Lacune și priorități de cercetare

Studiul identifică mai multe provocări tehnice și metodologice care limitează în prezent capacitatea de a cuantifica efectele micro- și nanoplasticelor asupra ficatului la oameni. Autorii propun o evaluare detaliată a priorităților de cercetare necesare și subliniază importanța colaborării interdisciplinare între experți în sănătate și cercetători de mediu.

Implicații clinice

Deși incertitudinile privind nivelul absolut al daunelor cauzate ficatului uman de plastice persistă, prezența documentată a plasticelor în țesuturile umane și dovezile de daune la animale justifică o investigație urgentă și mai aprofundată. Conform Prof. Chokshi, „bolile hepatice sunt în creștere globală și factorii de risc stabiliți nu explică pe deplin amploarea sau ritmul acestei creșteri”, ceea ce face ca factorii de mediu, inclusiv micro- și nanoplasticele, să merite o atenție sporită din perspectivă clinică și de sănătate publică.

Limitări

Cea mai mare parte a dovezilor disponibile provine din studii pe animale, nu din studii clinice umane. Relațiile cauzale directe între expunerea la microplastice și bolile hepatice la om nu au fost demonstrate și rămân de stabilit prin cercetări viitoare. Autorii recunosc explicit că există incertitudini privind nivelul absolut al daunelor cauzate ficatului uman.

Concluzii

Există dovezi tot mai solide că particulele de plastic se acumulează în ficatul uman și pot declanșa procese patologice similare celor din bolile hepatice avansate. Concentrația crescândă de plastice în alimentele, apa și aerul pe care le consumăm face din ficat - organul-filtru al corpului - o țintă vulnerabilă la expunerile continue de-a lungul vieții. Cercetătorii introduc conceptul de „leziune hepatică indusă de plastic” și cer investigații urgente și la scară mai largă pentru a cuantifica riscul real și a identifica soluții, atât medicale cât și de reglementare a producției de plastic.