Obiceiurile alimentare și simptomele depresive în sarcină la adolescente: date dintr-un studiu transversal realizat în Mexic

Un studiu transversal publicat în revista Nutrients a analizat relația dintre obiceiurile alimentare, diversitatea dietetică și simptomatologia depresivă la adolescente însărcinate monitorizate într-un centru terțiar din Ciudad de México. Rezultatele indică faptul că anumite comportamente alimentare specifice, mai degrabă decât diversitatea globală a dietei, sunt asociate independent cu o prevalență mai mare a simptomelor depresive în această populație vulnerabilă.
Depresia în perioada prenatală reprezintă una dintre cele mai frecvente tulburări de sănătate mintală la femeile gravide, cu implicații materne și fetale importante. În adolescență, sarcina se suprapune peste o etapă de tranziție biologică și psihosocială intensă, amplificând vulnerabilitatea emoțională.

Depresia prenatală netratată a fost asociată cu scăderea autoîngrijirii materne și cu riscuri obstetricale crescute, inclusiv naștere prematură și greutate mică la naștere. Deși factorii psihosociali (stres, suport social redus, dificultăți economice) sunt frecvent investigați, comportamentele modificabile – în special alimentația – sunt tot mai des analizate în relație cu sănătatea mintală.

Metodologie

Designul studiului și populația inclusă

A fost realizat un studiu transversal analitic pe un eșantion de 344 adolescente însărcinate, cu vârste între 10 și 19 ani, care au primit îngrijire prenatală la Institutul Național de Perinatologie (INPer) din Ciudad de México. Majoritatea participantelor proveneau din medii socioeconomice defavorizate.

Au fost excluse adolescentele cu antecedente diagnosticate de boli metabolice, autoimune sau psihiatrice, pentru a reduce factorii de confuzie, ceea ce limitează aplicabilitatea rezultatelor la adolescentele cu tulburări mintale preexistente.

Instrumente utilizate

• Simptomatologia depresivă a fost evaluată prin Edinburgh Postnatal Depression Scale (EPDS), un scor ≥12 indicând risc crescut de depresie.
• Obiceiurile alimentare și diversitatea dietei au fost analizate printr-un chestionar semi-cantitativ de frecvență alimentară (FFQ), care a evaluat consumul din nouă grupe alimentare.
• Au fost colectate informații privind omiterea meselor principale, prezența distragerilor digitale în timpul mesei și contextul social al alimentației.

Analiza statistică a utilizat modele de regresie Poisson cu varianță robustă pentru estimarea rapoartelor de prevalență ajustate, controlând pentru variabile sociodemografice.

Rezultate

Prevalența simptomelor depresive

Din totalul celor 344 participante, 37,2% au prezentat scor EPDS ≥12, reflectând o prevalență ridicată a simptomatologiei depresive în acest grup.

Omiterea meselor principale

S-a identificat o asociere semnificativă între omiterea meselor și prevalența crescută a simptomelor depresive:

• Omiterea micului dejun: raport de prevalență ajustat = 1,55; interval de încredere 95%: 1,10–2,19; p = 0,013 – asociată cu o creștere cu 55% a prevalenței simptomelor depresive.
• Omiterea prânzului: raport de prevalență ajustat = 2,02; interval de încredere 95%: 1,11–3,68; p = 0,022 – asociată cu dublarea probabilității de simptomatologie depresivă.

Distragerile digitale în timpul mesei

Consumul alimentelor în timp ce participantele utilizau dispozitive electronice s-a asociat cu o creștere cu 39% a prevalenței simptomelor depresive (raport de prevalență ajustat = 1,39; interval de încredere 95%: 1,02–1,95; p = 0,049).

Diversitatea dietetică și consumul de lactate

Diversitatea alimentară globală nu a fost asociată semnificativ cu simptomatologia depresivă în analizele ajustate. Totuși, un aport insuficient de lapte și produse lactate s-a corelat independent cu o prevalență crescută a simptomelor depresive:

• Consum scăzut de lactate: raport de prevalență ajustat = 1,78; interval de încredere 95%: 1,16–2,73; p = 0,008 – asociat cu o creștere de 78% a prevalenței simptomelor depresive.

Mecanismele biologice rămân speculative, dar pot implica micronutrienți precum calciul, vitamina D și vitaminele din complexul B, implicați în reglarea dispoziției.

Limitări

• Design transversal – nu permite stabilirea direcției cauzale;
• Lipsa evaluării detaliate a unor factori psihosociali (stres, insecuritate alimentară);
• Populație clinică vulnerabilă – generalizare limitată;
• Excluderea adolescentelor cu tulburări psihiatrice preexistente.

Relația dintre alimentație și depresie poate fi bidirecțională: simptomatologia depresivă poate influența comportamentele alimentare sau invers.

Implicații clinice și direcții viitoare

Datele sugerează că omiterea meselor principale, alimentația în prezența distragerilor digitale și aportul insuficient de lactate sunt asociate cu o prevalență mai mare a simptomelor depresive la adolescentele însărcinate.

Nu se poate concluziona că modificarea dietei reduce depresia, însă nutriția reprezintă un factor comportamental modificabil care merită investigat prin studii longitudinale și intervenționale.

Integrarea consilierii nutriționale în îngrijirea prenatală, alături de suport psihologic și social, poate contribui la o abordare holistică a sănătății mintale materne, cu recunoașterea faptului că rezultatele actuale sunt de natură asociativă și nu prescriptivă.