Proteina SLIT2 asociată cu funcția cognitivă: un posibil biomarker ocular și plasmatic pentru demență

Un studiu publicat în Journal of Alzheimer’s Disease în 2025, realizat de cercetători de la Boston University Chobanian & Avedisian School of Medicine și Boston Medical Center, a identificat o legătură semnificativă între nivelurile proteinei Slit Guidance Ligand 2 (SLIT2) și performanța cognitivă la persoane de vârstă mijlocie. Este pentru prima dată când se raportează concentrații relative ale SLIT2 în umoarea vitroasă și plasmă și asocierea acestora cu scorurile la teste neurocognitive.

Context

SLIT2 este o proteină implicată în dezvoltarea și ghidarea axonilor în sistemul nervos și este puternic exprimată la nivelul retinei. În ultimele decenii, acumularea de proteine anormale a fost recunoscută ca un mecanism central în neurodegenerare, inclusiv în boala Alzheimer. Studii anterioare au sugerat o posibilă asociere între nivelurile SLIT2 și demența cu debut tardiv, însă datele nu au fost validate prin teste comerciale standardizate. Mai mult, nu existau până acum date privind rolul SLIT2 la pacienții cu demență cu debut precoce sau la persoane asimptomatice de vârstă mijlocie. Acest nou studiu aduce dovezi privind potențialul fluidelor oculare ca surse de biomarkeri pentru detecția precoce a bolilor neurodegenerative.

Despre studiu

Cercetarea a inclus 79 de participanți cu vârsta medie de 56 de ani, care au fost supuși unor intervenții chirurgicale oftalmologice, ocazie cu care au fost colectate mostre de umoare vitroasă și plasmă. În paralel, participanții au efectuat evaluări neurocognitive, inclusiv Montreal Cognitive Assessment (MoCA) – un test de screening pentru deficit cognitiv – și măsurători ale memoriei verbale prin Immediate Recall Verbatim z-score.

Analizele de laborator au fost realizate printr-un imunoeseu electrochemiluminiscent (Meso Scale Discovery – MSD), dezvoltat special pentru detectarea cu sensibilitate ridicată a proteinei SLIT2. Datele au fost procesate statistic cu software-ul GraphPad Prism. Cercetătorii au ajustat rezultatele pentru factori demografici și clinici precum vârsta, sexul, rasa, diabetul, retinopatia diabetică, glaucomul și genotipul Apolipoproteinei E (APOE).

Rezultate

Principalele constatări ale studiului sunt:

• Niveluri mai scăzute de SLIT2 în umoarea vitroasă au fost asociate cu:

  • scoruri MoCA mai mici (funcție cognitivă globală redusă);

  • performanță mai slabă la memoria verbală (Immediate Recall Verbatim z-score).

• Niveluri mai ridicate de SLIT2 în plasmă au fost, paradoxal, asociate cu scoruri MoCA mai mici, sugerând o relație diferențiată între compartimentele biologice.

• Umoarea vitroasă conține de până la șapte ori mai mult SLIT2 decât plasma, ceea ce reflectă expresia ridicată a proteinei la nivel ocular.

• Nu a existat o corelație directă între nivelurile de SLIT2 din umoarea vitroasă și cele din plasmă, sugerând că cele două surse pot furniza informații complementare și nu interschimbabile.

Asocierea între SLIT2 și funcția cognitivă a rămas semnificativă statistic și după ajustarea pentru factorii demografici și clinici menționați.

Concluzii și implicații

Aceste rezultate deschid o nouă direcție de cercetare privind utilizarea fluidelor oculare ca biomarkeri pentru depistarea precoce a demenței și a bolilor neurodegenerative. Spre deosebire de plasma, umoarea vitroasă reflectă mai direct activitatea proteică retiniană, iar concentrațiile sale mai ridicate de SLIT2 pot oferi un avantaj diagnostic.

Autorii subliniază că sunt necesare studii suplimentare pe cohorte mai mari și diverse, pentru a confirma aceste constatări și pentru a clarifica mecanismele prin care SLIT2 influențează declinul cognitiv. Totodată, diferența de direcție a asocierii între plasmă și umoarea vitroasă ridică întrebări importante despre rolul proteinei în diferite medii biologice și despre potențialele mecanisme de compensare sau de neurodegenerare.