Riscurile fizice, psihice și de mortalitate pe termen scurt și lung la persoanele cu tulburări de comportament alimentar

Un studiu realizat la sistemul de îngrijire primară din Anglia, utilizând date din Clinical Practice Research Datalink, și publicat în The BMJ la data de 17 ianuarie 2024, a analizat, pe o perioadă de până la 20 de ani, relația dintre diagnosticul de tulburare de comportament alimentar și apariția unor complicații fizice, psihice și a mortalității la persoane cu vârste între 10 și 44 de ani.

Context

Tulburările de comportament alimentar includ anorexia nervoasă, bulimia nervoasă, tulburarea de alimentație compulsivă și alte forme nespecificate. Aceste afecțiuni sunt recunoscute ca având un impact major asupra sănătății fizice și psihice, afectând homeostazia, funcția cardiovasculară, renală, hepatică, sănătatea osoasă și echilibrul psihologic. Dovezile anterioare arătau un risc crescut de mortalitate, în special prin suicid, dar impactul detaliat asupra evoluției pe termen lung al complicațiilor fizice și al celor psihiatrice era insuficient documentat.

Creșterea semnificativă a incidenței tulburărilor alimentare în ultimii ani, accentuată în perioada pandemiei, precum și numărul tot mai mare de internări, au subliniat nevoia urgentă de înțelegere a complicațiilor pe termen lung și de optimizare a serviciilor de monitorizare.

Despre studiul actual

Studiul a fost conceput ca o analiză de cohortă bazată pe date de îngrijire primară, conectate la informații din spital (Hospital Episode Statistics) și la registrul național de mortalitate (Office for National Statistics).

Populația analizată

• 24 709 pacienți cu vârste între 10 și 44 de ani având un diagnostic de tulburare de comportament alimentar.

• 493 001 persoane fără diagnostic, alese ca grup comparator și potrivite după vârstă, sex și cabinet medical.

• Diagnosticele analizate au inclus anorexia nervoasă, bulimia nervoasă, tulburarea de alimentație compulsivă și alte tulburări nespecificate.

Durata și perioada analizată

• Date colectate între 1 ianuarie 1998 și 30 noiembrie 2018.

• Monitorizare pe termen scurt (primul an), mediu (1–5 ani) și lung (până la 10 ani).

Metode

• Au fost analizate:

  • Apariția unor condiții fizice (de exemplu, insuficiență renală, boală hepatică, osteoporoză, fracturi, diabet zaharat).

  • Apariția unor condiții psihice (depresie, anxietate, tulburări de personalitate, autovătămare).

  • Mortalitatea totală și specifică (moarte naturală, moarte ne-naturală, suicid).

• Au fost calculate hazard ratio-uri și incidențe cumulative, precum și numărul de evenimente în exces raportat la populație.

Rezultate

1. Complicații fizice

Persoanele cu tulburări alimentare au prezentat un risc semnificativ crescut pentru multiple afecțiuni medicale.

Insuficiență renală

• În primul an: risc de 6 ori mai mare (hazard ratio 6.0; interval de încredere 4.2–8.5).

  • Exces de 15 cazuri la 10 000 persoane (11–21).

• La peste 5 ani: hazard ratio 2.6 (2.0–3.4).

• La 10 ani: 110 cazuri suplimentare la 10 000 persoane (87–136).

Boală hepatică

• În primul an: risc de 6.7 ori mai mare (3.8–11.7).

  • Exces de 6 cazuri la 10 000 persoane (4–11).

• Peste 5 ani: hazard ratio 3.7 (2.3–6.0).

• La 10 ani: 26 cazuri suplimentare la 10 000 persoane (17–39).

Osteoporoză și fracturi

• Risc crescut încă din primul an, cu persistență pe termen lung.

• Mecanisme implicate: malnutriție, pierdere ponderală severă, dezechilibre hormonale, deficit nutrițional, scăderea densității minerale osoase.

Diabet zaharat

• Prevalența diabetului de tip 1 era mai mare înaintea diagnosticului de tulburare alimentară.

• După diagnostic:

  • Riscul de diabet zaharat de tip 2 a crescut, posibil prin modificări metabolice și digestive asociate alimentației dezorganizate.

2. Complicații psihice

Riscurile pentru tulburările psihice au fost marcate și frecvente.

Depresie

• Primul an: risc 7.3 ori mai mare (6.6–8.1).

  • Exces de 596 cazuri la 10 000 persoane (545–650).

Autovătămare

• Primul an: risc 9.4 ori mai mare (8.2–10.7).

  • Exces de 309 cazuri la 10 000 persoane (279–342).

• Risc crescut care persistă pe toată durata celor 10 ani de monitorizare.

Comorbidități psihiatrice

• Nivel ridicat de:

  • anxietate,

  • tulburări de personalitate,

  • tulburări obsesiv-compulsive,

  • consum problematic de substanțe.

3. Mortalitate

Mortalitatea a fost semnificativ mai mare la persoanele cu tulburări de comportament alimentar, în special în primii ani.

Mortalitate totală

• Primul an: risc 4.6 ori mai mare (3.1–7.0).

  • Exces de 10 decese la 10 000 persoane (7–15).

• Peste 5 ani: hazard ratio 2.2 (1.8–2.7).

  • 43 decese suplimentare la 10 000 persoane (33–54).

• La 10 ani: 95 decese suplimentare la 10 000 persoane (75–118).

Mortalitate prin cauze ne-naturale

• Primul an: risc 5.1 ori mai mare (2.2–11.9).

  • 30 decese suplimentare la 100 000 persoane (13–61).

• La 5 ani: 184 decese suplimentare la 100 000 (125–262).

• La 10 ani: 341 decese suplimentare la 100 000 (236–479).

Suicid

• Primul an: risc 13.7 ori mai mare (4.8–38.8).

  • 24 decese suplimentare la 100 000 persoane (10–52).

• La 10 ani: hazard ratio 2.7 (1.3–5.8).

  • 169 decese suplimentare la 100 000 persoane (103–266).

Diferențe între sexe

• Bărbații au prezentat un risc mai mare de mortalitate totală în intervalul 1–5 ani.

• Femeile au prezentat un risc mai mare de deces prin intoxicație.

Concluzii

Studiul arată că persoanele cu diagnosticul de tulburare de comportament alimentar prezintă un risc mult mai mare de complicații fizice severe, afecțiuni psihiatrice și mortalitate, cu efecte care persistă mult timp după diagnostic. Aceste date indică necesitatea unui model integrat de îngrijire, monitorizare continuă și colaborare între medicina de familie, psihiatrie și specialitățile medicale implicate.

Un accent important trebuie pus pe:

• identificarea precoce a complicațiilor,

• monitorizarea sistematică a funcțiilor renale, hepatice și osoase,

• intervenții psihiatrice adecvate și susținute,

• supravegherea riscului suicidar, în special în primul an după diagnostic.

Studiul subliniază, de asemenea, importanța îmbunătățirii codificării diagnostice și a cercetării dedicate mecanismelor care duc la complicațiile pe termen lung.

Implementarea unui model integrat de îngrijire, monitorizarea sistematică a funcțiilor renale, hepatice și osoase, și supravegherea activă a riscului suicidar.

Morgan, C., et al. (2025). Adverse outcomes in patients with a diagnosis of an eating disorder: primary care cohort study with linked secondary care and mortality records. BMJ Medicine. doi: 10.1136/bmjmed-2025-001438. https://bmjmedicine.bmj.com/content/4/1/e001438 Sursă imagine: https://www.freepik.com/free-photo/focus-small-girl-steals-cookie_17942365.htm