Tulburările psihotice apar mai devreme și mai frecvent la generațiile tinere

Un studiu realizat în Ontario, Canada, și publicat în CMAJ (Canadian Medical Association Journal) la data de 2 februarie 2026 a analizat relația dintre cohorta de naștere și incidența tulburărilor psihotice. Cercetarea arată că, deși incidența globală părea stabilă sau în scădere în ultimele decenii, cohortele de naștere mai recente prezintă un risc semnificativ mai mare și un debut mai precoce al tulburărilor psihotice.

Rezumat – idei principale

• Studiu populațional retrospectiv pe 12.2 milioane de persoane născute între 1960 și 2009.

• 152.587 persoane (0,9%) au fost diagnosticate cu o tulburare psihotică nonafectivă.

• Incidența anuală a crescut cu 60% la tinerii de 14–20 ani între 1997 și 2023.

• Creșterea este evidentă mai ales în cohortele născute după 1980.

• Riscul este mai mare pentru psihoza nespecificată (psychosis NOS) decât pentru tulburările din spectrul schizofreniei (SSD).

• Vârsta medie la diagnostic a scăzut semnificativ în cohortele mai recente.

• Tendințele sunt similare la bărbați și femei și persistă în analizele de sensibilitate.

Context

Tulburările psihotice, în special schizofrenia, sunt afecțiuni psihiatrice severe caracterizate prin halucinații, idei delirante, simptome negative și deficit cognitiv, cu debut tipic în adolescență târzie sau la adultul tânăr. Deși componenta genetică este importantă, numeroși factori de mediu și sociali contribuie la risc: urbanizarea, poluarea aerului, experiențele adverse din copilărie, consumul de substanțe psihoactive, precum și factori perinatali.

În Canada, incidența standardizată pe vârstă a schizofreniei a scăzut ușor în ultimele două decenii. Totuși, aceste estimări globale nu surprind diferențele între cohorte de naștere, care pot reflecta expuneri cumulative diferite la factori de risc. Modelele vârstă–perioadă–cohortă (APC) permit separarea acestor efecte și au sugerat, în alte regiuni, o creștere a incidenței în rândul generațiilor mai tinere.

Despre studiul actual

Design și populație

• Studiu de cohortă retrospectiv, bazat pe date administrative de sănătate.

• Populație: toate persoanele născute între 1960 și 2009 eligibile pentru sistemul public de asigurări de sănătate din Ontario.

• Perioada de observație: 1992–2023.

• Vârsta analizată: 14–50 ani.

• Cohortele de naștere au fost definite în intervale de 5 ani.

Definirea tulburărilor psihotice

Au fost analizate tulburările psihotice nonafective, incluzând:

• Tulburări din spectrul schizofreniei (SSD) – schizofrenie și tulburare schizoafectivă.

• Psihoză nespecificată (psychosis NOS) – diagnostic utilizat când informațiile clinice sunt insuficiente pentru o clasificare mai precisă, frecvent în stadii precoce sau în context de consum de substanțe.

Criterii de diagnostic:

• Diagnostic principal la internare (spital general sau psihiatric) sau

• Minimum două consultații ambulatorii cu cod relevant într-un interval de 12 luni.

Validarea codării a arătat:

• Sensibilitate 93,9% pentru diagnosticul combinat SSD/NOS.

• Valoare predictivă pozitivă 62,1% (mai mare în mediul spitalicesc).

Analiza statistică

• Incidență anuală: cazuri noi fără diagnostic în ultimii 5 ani.

• Modele APC cu regresie Poisson pentru estimarea efectului cohortei de naștere, ajustat pentru vârstă și perioadă calendaristică.

• Cohorta de referință: 1975–1979.

• Analize separate pentru SSD și psychosis NOS.

• Analize de sensibilitate: doar diagnostice ambulatorii sau doar spitalicești.

Rezultate

Incidența în funcție de vârstă

• La 14–20 ani, incidența a crescut cu 60%, de la 62,5 la 99,7 la 100.000 persoane între 1997 și 2023.

• La 21–50 ani, incidența a fost stabilă sau în scădere (reduceri între 32% și 62%, în funcție de grupul de vârstă).

• Creșterea la adolescenți și tineri este determinată predominant de psihoza nespecificată.

Efectul cohortei de naștere (modele APC)

• Risc stabil pentru cohorte născute între 1960 și 1975.

• Creștere progresivă a riscului pentru cohorte născute după 1980.

Comparativ cu cohorta 1975–1979:

• Schizofrenie (SSD):

  • IRR 1,32 (interval de încredere 95%: 1,25–1,40) în cohortele recente.

• Psihoză nespecificată:

  • IRR 2,89 (interval de încredere 95%: 2,73–3,06).

• Pentru cohorta 2000–2004, incidența schizofreniei a fost cu 70% mai mare (IRR 1,70, interval de încredere 95%: 1,63–1,78).

Incidență cumulativă și prevalență

• Până la 20 de ani, proporția persoanelor diagnosticate:

  • 0,55% pentru cohorta 2000–2004

  • 0,27% pentru cohorta 1975–1979 (+104%).

• Până la 30 de ani:

  • 1,32% pentru cohorta 1990–1994

  • 0,96% pentru cohorta 1975–1979 (+37,5%).

Vârsta la diagnostic

• Vârsta medie a scăzut de la 25,4 ani (cohorta 1975–1979) la 23,2 ani (cohorta 1990–1994).

Diferențe de sex și analize de sensibilitate

• Bărbații au avut o prevalență absolută mai mare, însă creșterea relativă între cohorte a fost similară la ambele sexe.

• Rezultatele au fost consistente în analizele limitate la diagnostice ambulatorii sau spitalicești.

Interpretare și implicații

Rezultatele indică o creștere reală a incidenței tulburărilor psihotice în cohortele de naștere mai recente, nu doar o îmbunătățire a detectării sau accesului la servicii. Extinderea programelor de intervenție precoce poate explica scăderea vârstei la diagnostic, dar nu justifică pe deplin creșterea incidenței cumulative, mai ales după ajustarea pentru efectele de perioadă.

Posibili factori contributivi includ:

• Creșterea consumului de canabis, stimulante și substanțe psihedelice.

• Expuneri sociale și de mediu diferite (urbanizare, stres socio-economic).

• Factori perinatali și supraviețuirea crescută a copiilor cu vulnerabilități neurodezvoltative.

Concluzie

Incidența și proporția cumulativă a persoanelor diagnosticate cu tulburări psihotice sunt mai mari în cohortele de naștere recente, iar debutul este mai precoce. Aceste tendințe au implicații majore pentru planificarea serviciilor de sănătate mintală, prevenție și cercetare etiologică, subliniind necesitatea unor politici adaptate noilor generații.