Un plan personalizat de exerciții fizice: prima linie de tratament pentru depresie

Într-un editorial recent publicat în British Journal of Sports Medicine, dr. Nicholas Fabiano, rezident în psihiatrie la Universitatea din Ottawa, susține că neprescrierea exercițiului fizic în depresie nu mai este doar o opțiune omisă, ci ar putea fi considerată o formă de neglijență medicală. Plecând de la dovezi solide privind beneficiile exercițiului asupra simptomelor depresive, autorul propune o schimbare fundamentală în abordarea terapeutică a acestei tulburări mintale.
Depresia afectează peste 290 de milioane de persoane la nivel global, conform estimărilor din 2019, și este adesea asociată cu comorbidități fizice severe precum obezitatea, diabetul zaharat, hipertensiunea arterială sau insuficiența cardiacă. Tratamentele clasice - medicația antidepresivă și psihoterapia - au eficiență limitată, cu răspuns terapeutic absent la 30–50% dintre pacienți. Mai mult, aceste opțiuni nu vizează afecțiunile fizice asociate și pot chiar agrava unele dintre ele.

Rolul exercițiului fizic în tratamentul depresiei

În ultimii ani, meta-analize riguroase au confirmat că exercițiul fizic are efecte antidepresive comparabile cu medicația și psihoterapia, având în același timp un impact pozitiv asupra sănătății fizice. Beneficiile includ:

• Ameliorarea simptomelor depresive și anxioase
• Reducerea riscului de tentative suicidare
• Îmbunătățirea controlului metabolic și a sănătății cardiovasculare

Datorită acestui profil terapeutic favorabil, exercițiul este deja inclus ca tratament de primă linie în mai multe ghiduri internaționale pentru depresie, fiind considerat sigur și bine acceptat de pacienți. Cu toate acestea, în practică, exercițiul este rar prescris de către psihiatri.

Poziția dr. Fabiano: exercițiul ca intervenție standardizată

Dr. Fabiano propune ca exercițiul fizic să fie tratat cu aceeași rigoare ca și prescripția de medicamente. Astfel, el recomandă:

• Prescrierea de programe structurate și personalizate, nu sfaturi generale de tipul „ieși la o plimbare”
• Utilizarea principiului FITT (Frecvență, Intensitate, Durată, Tip) pentru adaptarea exercițiului la nevoile individuale
• Integrarea educației despre exercițiu în curricula medicală
• Introducerea exercițiului în ghidurile clinice psihiatrice
• Acoperirea costurilor de către asigurările de sănătate
• Facilitarea trimiterii către specialiști în activitate fizică (kinetoterapeuți, antrenori clinici)
• Utilizarea tehnologiilor moderne (ex. fitness trackers) pentru monitorizare și feedback

Exercițiul fizic: între obligație profesională și prevenție integrată

Mesajul central al articolului este clar: exercițiul fizic nu ar trebui să fie considerat un adaos opțional, ci un element fundamental al terapiei pentru depresie. Având în vedere dovezile privind eficiența și beneficiile multiple, omisiunea sistematică a acestei intervenții ar putea fi echivalată cu o practică substandard, în contradicție cu principiile medicinei bazate pe dovezi.

Concluzie

Argumentul adus de dr. Fabiano provoacă o reflecție esențială în psihiatrie: De ce ezităm să prescriem exercițiul, când nu ezităm să prescriem o pastilă? Dacă profesioniștii din sănătatea mintală își doresc cu adevărat intervenții integrate, eficiente și sustenabile, atunci exercițiul fizic trebuie să ocupe un loc central în planul terapeutic. În lipsa acestei schimbări, ne putem întreba - cu toată seriozitatea - dacă neglijarea unei intervenții cu beneficii dovedite nu constituie, de fapt, o formă de malpraxis psihiatric.

Integrarea exercițiului fizic în ghidurile clinice, prescrierea personalizată, monitorizarea prin tehnologii moderne și facilitarea accesului la specialiști în activitate fizică.

Nicholas Fabiano et al, Could not prescribing exercise for depression be psychiatric malpractice?, British Journal of Sports Medicine (2025). DOI: 10.1136/bjsports-2025-110405