Studiu: steriletul hormonal depășește chirurgia în tratarea complicațiilor după cezariană

Un studiu clinic publicat în American Journal of Obstetrics & Gynecology (2026) arată că steriletul hormonal cu levonorgestrel oferă rezultate mai bune decât intervenția chirurgicală histeroscopică în tratarea sângerărilor persistente apărute după operațiile cezariene. Cercetarea, desfășurată pe o perioadă de trei ani, sugerează că metoda hormonală nu doar reduce mai eficient spottingul postmenstrual, ci și scade durerea pelvină și disconfortul asociat defectelor cicatriceale uterine. (1) 
Problema analizată de cercetători este așa-numitul „niche” uterin – o deformare a cicatricei lăsate de cezariană, care poate apărea la mai mult de jumătate dintre femeile cu antecedente de operație cezariană. Afecțiunea este asociată frecvent cu sângerări anormale după menstruație, dureri pelvine și afectarea calității vieții. (2) 

În cadrul studiului au fost incluse 208 paciente care prezentau simptome persistente și aveau defectul confirmat prin rezonanță magnetică. Femeile au fost împărțite în două grupuri: unele au primit un sistem intrauterin hormonal cu levonorgestrel de 52 mg, iar celelalte au fost tratate prin rezecție histeroscopică, o procedură chirurgicală minim invazivă utilizată pentru corectarea defectului uterin. 

Rezultate

După 36 de luni, diferențele dintre cele două metode au devenit evidente. Aproape toate femeile din grupul tratat cu sterilet hormonal – 98,9% – au obținut o reducere de cel puțin 50% a zilelor de spotting, comparativ cu doar 51,7% dintre pacientele tratate chirurgical. 

Autorii studiului au observat și o evoluție diferită în timp a celor două terapii. În cazul steriletului hormonal, eficiența a crescut progresiv pe parcursul celor trei ani de monitorizare. În schimb, beneficiile intervenției histeroscopice au început să scadă după aproximativ doi ani, iar simptomele au reapărut treptat la o parte dintre paciente. 

Pe lângă reducerea spottingului, femeile care au utilizat sterilet au raportat mai puține zile totale de sângerare și un nivel semnificativ mai redus al durerii pelvine. Nivelul de satisfacție față de tratament a rămas foarte ridicat pe toată durata urmăririi, spre deosebire de grupul chirurgical, unde satisfacția pacientelor a scăzut în timp. 

Cercetătorii explică faptul că intervenția histeroscopică poate ameliora temporar simptomele, însă nu rezolvă complet mecanismele biologice implicate în apariția lor. Inflamația persistentă și modificările vasculare din zona cicatricei pot continua să favorizeze reapariția sângerărilor. În schimb, steriletul hormonal produce o supresie progresivă a endometrului și reduce constant sângerarea, ceea ce explică eficiența sa crescută pe termen lung. (3) 

Datele studiului arată și o creștere progresivă a amenoreei – absența menstruației – în grupul tratat hormonal. Procentul femeilor care nu mai prezentau deloc sângerări a crescut de la 36,5% la 54,8% între lunile 18 și 36 de monitorizare. 

În ceea ce privește siguranța, reacțiile adverse raportate în grupul cu sterilet au inclus acnee, creștere în greutate, sensibilitate mamară și, într-un singur caz, simptome depresive. Totuși, cercetătorii subliniază că niciuna dintre paciente nu a solicitat îndepărtarea dispozitivului din cauza acestor efecte secundare. 

Concluzie

Autorii concluzionează că sistemul intrauterin cu levonorgestrel ar trebui considerat tratament de primă linie pentru femeile cu simptome asociate cicatricei de cezariană care nu își doresc o sarcină în perioada imediat următoare. În opinia lor, metoda oferă nu doar eficiență superioară pe termen lung, ci și avantajele evitării unei intervenții chirurgicale și ale protecției contraceptive concomitente.