Studiu internațional detectează semne de conștiență la pacienții cu leziuni cerebrale care nu răspund la stimuli

Un studiu recent, condus de experți de la Mass General Brigham, a demonstrat că scanările cerebrale pot detecta conștiența la unii pacienți cu leziuni cerebrale care nu răspund la stimuli. Studiul a inclus 241 de participanți cu leziuni cerebrale severe, care nu au răspuns la instrucțiuni simple. Aceștia au fost evaluați prin intermediul imagisticii prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI) și electroencefalografiei (EEG), sau ambele. Testele au relevat că 25% dintre participanți au urmat instrucțiuni complexe în mod repetat, demonstrând o disociere între capacitățile cognitive și cele motorii.
Condiția, cunoscută sub numele de disociere motorie cognitivă, sugerează că pacienții înțeleg limbajul, își amintesc instrucțiunile și pot susține atenția, chiar dacă par a fi non-responsivi. Descoperirea ridică întrebări importante din punct de vedere etic, clinic și științific, cum ar fi cum să folosim această capacitate cognitivă nevăzută pentru a stabili un sistem de comunicare și a promova recuperarea.

Studiul a inclus date de la șase locații diferite din Statele Unite, Regatul Unit și Europa, colectate pe o perioadă de aproximativ 15 ani. Cercetătorii au dezvoltat metode riguroase pentru detectarea disocierii motorii cognitive, pentru a minimiza posibilitatea unor rezultate pozitive eronate. Unele site-uri au recrutat participanți din unități de terapie intensivă la câteva zile după ce au suferit leziuni cerebrale severe, în timp ce altele au inclus participanți la luni sau ani după accidentare.

Un aspect crucial al descoperirii este că, cunoașterea faptului că cineva este conștient cognitiv și mai capabil decât pare, poate schimba semnificativ îngrijirea clinică oferită. Familiile au raportat că, odată ce rezultatele testelor care relevă disocierea motorie cognitivă sunt împărtășite cu echipa clinică, modul de interacțiune cu pacientul se schimbă, oferindu-se mai multă atenție la semnele comportamentale subtile care ar putea fi sub control voluntar.

Limitările studiului includ faptul că testarea nu a fost standardizată; fiecare centru de studiu a testat pacienții în propriul mod, ceea ce a creat variabilitate în date. De asemenea, mulți participanți au fost înscriși după ce familiile lor au aflat despre studiu și au contactat cercetătorii, limitând capacitatea cercetătorilor de a determina prevalența globală a disocierii motorii cognitive. Nu există încă linii directoare profesionale care să stipuleze cum ar trebui evaluată disocierea motorie cognitivă, iar majoritatea centrelor nu pot oferi acest tip de testare; traducerea clinică va trebui să fie un punct focal pentru cercetările viitoare.

Cercetătorii subliniază necesitatea de a continua progresul în acest domeniu prin validarea instrumentelor și dezvoltarea de abordări pentru evaluarea sistematică și pragmatică a pacienților non-responsivi, astfel încât testarea să fie mai accesibilă. De asemenea, se anticipează că descoperirile pot stimula cercetarea intervențiilor specifice pentru a facilita comunicarea eficientă, inclusiv interfețele creier-computer.

sursa: Science Daily