Supraalimentarea nu reprezintă principala cauză a obezității, sugerează o nouă cercetare

Concentrarea pe alimentele consumate, mai degrabă decât pe cantitatea de alimente consumată, este o strategie mai bună pentru gestionarea greutății, indică un articol recent, care contestă „modelul de echilibru energetic”, ce afirmă că principala cauză a creșterii în greutate o reprezintă dezechilibrul dintre cantitatea de calorii obținute prin alimentație și caloriile pierdute prin activitate fizică.
Statisticile arată că obezitatea, un important factor de risc pentru boli cardiovasculare, diabet zaharat și anumite tipuri de cancer, afectează mai mult de 40% dintre adulții americani. Ghidul dietetic al Departamentul de Agricultură din Statele Unite arată că, pentru pierderea în greutate, „adulții trebuie să reducă numărul de calorii pe care îl obțin din alimente și băuturi și să mărească cantitatea de calorii cheltuite prin activitate fizică”.

Autorii studiului actual, denumit „Modelului carbohidrați-insulină: o perspectivă fiziologică asupra pandemiei obezității”, indică defecte fundamentale în modelul echilibrului energetic, susținând că un model alternativ explică mai bine obezitatea și creșterea în greutate. Potrivit autorului principal, David Ludwig, profesor la Universitatea Harvard, modelul de echilibru energetic nu ne ajută să înțelegem cauzele biologice ale creșterii în greutate.

Modelul descris de cercetători sugerează că epidemia actuală de obezitate este cauzată de modelele dietetice moderne caracterizate prin consumul excesiv de alimente cu o încărcătură glicemică mare, în special de carbohidrați prelucrați. „Când mâncăm carbohidrați procesați, organismul crește secreția de insulină și suprimă secreția de glucagon. La rândul său, acest lucru semnalează celulelor grase să stocheze mai multe calorii. Creierul percepe că organismul nu primește suficientă energie, ceea ce, la rândul său, duce la senzații de foame”, declară Ludwig.

Adoptarea modelului carbohidrat-insulină în raport cu modelul de echilibru energetic are implicații radicale pentru gestionarea greutății și tratamentul obezității. În loc să îndemne oamenii să mănânce mai puțin, o strategie care de obicei nu funcționează pe termen lung, modelul carbohidrat-insulină sugerează o altă cale care se concentrează mai mult pe ceea ce mâncăm. „Reducerea consumului de carbohidrați rapid digerabili diminuează dorința de stocare a grăsimii corporale. Prin urmare, oamenii pot pierde în greutate cu mai puțină foamete”, potrivit aceluiași cercetător.

sursa: Science Daily