Tipul locuinței influențează riscul de deces cardiovascular în rândul adulților în vârstă din Japonia

Locuința reprezintă un determinant esențial al sănătății cardiovasculare, un aspect recunoscut de Organizația Mondială a Sănătății prin Ghidurile privind locuințele și sănătatea publicate în 2018 și de American Heart Association în declarația sa științifică din 2020 despre rolul condițiilor de locuire în menținerea sănătății inimii. Calitatea, stabilitatea, accesibilitatea și mediul de vecinătate al locuinței pot influența direct riscul de boli cardiovasculare (BCV). Totuși, unul dintre aspectele mai puțin explorate este impactul structurii locuinței - de exemplu, diferențele dintre casele individuale și apartamente - asupra riscului cardiovascular.
Condițiile interioare ale locuinței, precum temperatura, izolarea termică și stabilitatea mediului ambiental, pot afecta tensiunea arterială și variabilitatea acesteia, factori cunoscuți pentru rolul lor în dezvoltarea BCV. În plus, locuințele închiriate tind să aibă o calitate structurală inferioară comparativ cu cele deținute, proprietarii nefiind motivați să investească în îmbunătățiri care nu le aduc beneficii directe. În acest context, studiul japonez JAGES a investigat relația dintre tipul și statutul locuinței și mortalitatea cardiovasculară la vârstnici, pentru a identifica grupurile populaționale cu risc crescut.

Despre studiu

Analiza s-a bazat pe datele din Japan Gerontological Evaluation Study (JAGES), un studiu de cohortă prospectiv derulat între 2010 și 2017 în 11 municipalități urbane și rurale. Populația studiată a inclus 38.731 de persoane cu vârsta ≥65 ani, toate funcțional independente la momentul de bază. Participanții au completat chestionare standardizate privind condițiile de locuire, statutul socio-economic, stilul de viață și starea de sănătate.

După excluderea locuințelor care nu se încadrau clar în categoriile analizate, s-au creat patru combinații de statut locativ:

• case individuale deținute;
• apartamente deținute;
• apartamente închiriate;
• case individuale închiriate.

Perioada de urmărire comună a fost de șase ani (1 ianuarie 2012 – 31 decembrie 2017), iar rezultatul principal a fost mortalitatea cardiovasculară. Modelele statistice au fost ajustate pentru factori socio-demografici, economici, comportamentali și clinici, conform recomandărilor AHA (Life’s Essential 8).

Rezultate

Caracteristici generale

Participanții aveau o vârstă medie de 73,6 ani, iar 46,6% erau bărbați. În perioada de urmărire (mediană: 2091 zile), 881 de persoane (2,3%) au decedat din cauze cardiovasculare. Rata de mortalitate cardiovasculară a fost de 3,97 decese la 1000 persoane-an.

Diferențe între tipuri de locuințe

Analiza Kaplan-Meier a arătat că persoanele care locuiau în apartamente închiriate aveau o probabilitate semnificativ mai mare de deces cardiovascular comparativ cu cele care locuiau în apartamente deținute (p=0,007). Cei din case deținute individuale prezentau, de asemenea, o tendință de risc mai mare față de locatarii apartamentelor deținute.

Analiza statistică multivariată

După ajustarea pentru covariabile, locuitorii apartamentelor închiriate au avut un risc cu 78% mai mare de deces cardiovascular (rapoartele de pericol de subdistribuție = 1,78; interval de încredere 95% 1,05–3,02) comparativ cu locuitorii apartamentelor deținute. Efectul a fost mai accentuat la bărbați (rapoartele de pericol de subdistribuție = 2,32; interval de încredere 95% 1,13–4,75), în timp ce la femei nu s-a observat o asociere semnificativă.

Analize de sensibilitate

Excluderea participanților cu boli cardiovasculare anterioare sau a celor care au decedat în primul an nu a modificat semnificativ rezultatele. Modelele de tip Cox și cele bazate pe inverse probability weighting au confirmat robust asocierea dintre locuirea în apartamente închiriate și mortalitatea cardiovasculară, în special la bărbați (efect mediu al tratamentului = 0,04; interval de încredere 95% 0,01–0,08).

Interpretare

Rezultatele evidențiază faptul că statutul și tipul locuinței sunt predictori independenți ai mortalității cardiovasculare la vârstnici, chiar și după ajustarea pentru statutul socio-economic. Persoanele care locuiesc în apartamente închiriate - în special bărbații - se confruntă cu un risc semnificativ crescut, posibil datorat condițiilor ambientale mai precare: temperaturi interioare mai scăzute, izolare termică deficitară și instabilitate termică.

Aceste diferențe structurale influențează presiunea arterială și variabilitatea acesteia, mecanisme intermediare cunoscute pentru creșterea riscului cardiovascular. De exemplu, studii japoneze anterioare au arătat că temperaturile interioare scăzute cresc tensiunea arterială cu până la 7 mmHg și că fluctuațiile termice amplifică variabilitatea tensiunii arteriale, ambele asociate cu o mortalitate crescută prin boli cardiovasculare.

Pe lângă efectul structural, calitatea redusă a locuințelor închiriate este amplificată de lipsa investițiilor în eficiență energetică. În Japonia, doar 15% dintre locuințele închiriate sunt dotate cu geamuri duble, comparativ cu 38% dintre locuințele deținute. Studii similare din China au raportat o diferență medie de 1,7°C în temperatura interioară între locuințele închiriate și cele deținute, cu niveluri mai ridicate de insatisfacție și disconfort termic în primele.

Diferențe între sexe

Influența locuinței asupra mortalității cardiovasculare a fost mai puternică la bărbați, probabil din cauza tensiunii arteriale mai ridicate și a sensibilității crescute la variațiile de temperatură. Potrivit Ghidurilor Societății Japoneze de Hipertensiune, bărbații între 60–79 de ani au valori sistolice cu 2,5–4,4 mmHg mai mari decât femeile, ceea ce le poate amplifica vulnerabilitatea la condițiile termice nefavorabile ale locuinței.

Implicații pentru sănătatea publică

Studiul subliniază importanța îmbunătățirii calității termice a locuințelor pentru prevenirea deceselor cardiovasculare. Menținerea unei temperaturi interioare minime de 18°C, conform recomandărilor OMS, este esențială, însă vârstnicii prezintă o sensibilitate redusă la frig, ceea ce limitează eficiența autoreglării comportamentale. De aceea, izolarea termică a locuințelor și politicile publice privind eficiența energetică devin măsuri prioritare.

Țări precum Marea Britanie și Noua Zeelandă au implementat sisteme precum Housing Health and Safety Rating System și Healthy Homes Standards pentru locuințele închiriate, obligând proprietarii să asigure condiții sigure și confortabile. În Japonia, introducerea în 2024 a obligației de etichetare energetică a clădirilor, inclusiv a celor închiriate, reprezintă un pas important spre alinierea la aceste standarde.

Îmbunătățirea performanței locuințelor ar putea aduce beneficii nu doar sănătății cardiovasculare, ci și sănătății planetare, prin reducerea consumului de energie și a emisiilor de carbon asociate încălzirii locuințelor.

Concluzii

Combinarea tipului și statutului locuinței are un impact semnificativ asupra mortalității cardiovasculare, independent de factori socio-economici. Bărbații care locuiesc în apartamente închiriate prezintă cel mai mare risc de deces cardiovascular, posibil prin mecanisme legate de calitatea mediului interior și izolarea termică deficitară.

Aceste constatări sugerează necesitatea unei abordări integrate a politicilor de locuire și sănătate publică, axate pe îmbunătățirea calității locuințelor, în special a celor închiriate. Prin reducerea expunerii la condiții termice nefavorabile, astfel de măsuri pot contribui la scăderea mortalității cardiovasculare și la promovarea unei îmbătrâniri sănătoase în rândul populației vârstnice.