Torsiunea ovariană: urgență care mimează apendicita și salvarea ovarului în primele 6 ore

©

Autor:

Torsiunea ovariană: urgență care mimează apendicita și salvarea ovarului în primele 6 ore

Torsiunea ovariană este rotaţia parţială sau completă a ovarului (şi a trompei uterine) în jurul pediculului vascular propriu — o urgenţă ginecologică care necesită intervenţie chirurgicală în primele 6 ore pentru a salva ovarul. Diagnosticul este dificil: durerea pelviana acuta severă mimează apendicita, colica renală sau hernia de disc, iar ecografia Doppler poate fi normală chiar în prezenţa torsiunii. Simptomele clinice şi înaltul nivel de suspiciune sunt mai importante decât imagistica.

Rezumat

  • Torsiunea ovariană reprezintă 2-3% din urgenţele ginecologice — cu un vârf de incidenţă la femeile de 20-30 ani şi un al doilea vârf în sarcina (trimestrul 1-2, când corpul luteal sau chistul indus de stimulare ovariană cresc riscul)
  • Factorii de risc principali: ovarul cu chist sau tumora (>5 cm); stimularea ovariană pentru FIV (hiperstimulare → ovare mari, mobile); ligaturi tubare
  • Ecografia Doppler nu exclude torsiunea — fluxul vascular poate fi prezent în 60% din torsiunile confirmate laparoscopic (viabilitate parţială)
  • Tratamentul: detorsionare laparoscopică în primele 6 ore (ovarul se poate salva chiar şi cu aspect necrotic) şi chistectomie; ooforectomia se face numai dacă ovarul este non-viabil după detorsionare

Anatomia şi mecanismul torsiunii

Torsiunea ovariană apare când ovarul (şi uneori trompa uterină) se roteşte în jurul ligamentului propriu al ovarului şi a ligamentului infundibulopelvian, care conţin vasele de sânge:[1]

  • Rotaţia parţială (90-180°) — compromitere venoasă (vena ovariana mai compresibilă decât artera), edem ovarian, congestie; fluxul arterial poate fi parţial prezent
  • Rotaţia completă (360°+) — ocluzia completă a arterelor şi venelor; ischemia progresivă duce la infarctul ovarului
  • Factorii mecanici care favorizează torsiunea: ovarul mărit (chist, fibrom, tumora) creşte masa şi permite rotaţia în jurul pediculului vascular; pediculul lung (ligamentul infundibulopelvian mai lung decât normal) face ovarul mai mobil; absenţa aderenţelor peritoneale (mai frecvent la fete virgine decât la femei cu antecedente de inflamaţii pelviene)
  • Torsiunea ovariana a sarcinii — cea mai frecventă urgenţă ginecologică non-obstetricala în sarcina; ovarul drept este mai frecvent afectat (compresie din cec şi colonul ascendent limitează rotaţia spre stânga)

Torsiunea ovariană este mai frecventă pe dreapta decât pe stânga (60-70% pe dreapta) — ovarul drept este mai mobil (sigmoidul limitează mobilitatea stângă).[1]

Epidemiologia şi grupurile de risc

Torsiunea ovariană afectează femeile de toate vârstele, cu câteva grupuri cu risc special:[1]

  • Incidenţa generala: 2-3% din urgenţele ginecologice; 5-6 cazuri la 100.000 femei/an
  • Vârful de incidenţă: 20-30 ani (femei de vârstă reproductiva); un al doilea vârf la femeile în sarcina sau post-tratament de stimulare ovariană
  • Fetele prepubertare: 15% din torsiunile ovariene apar la fete sub 15 ani — adesea fara chist asociat, pe ovarul normal (ligament infundibulopelvian congenital lung)
  • Sarcina: 1 din 5.000 de sarcini complicate de torsiune ovariană; mai frecventă în trimestrele 1-2 (corpul luteal sau chistul de stimulare); chirurgia laparoscopică este sigura în sarcina, cu anestezie adaptata
  • Post-FIV: sindromul de hiperstimulare ovariană (OHSS) produce ovare masiv mărită (8-12 cm) cu ascita; risc crescut de torsiune bilaterala

Tabloul clinic: cum mimează apendicita

Diagnosticul torsiunii este dificil din cauza simptomelor nespecifice:[1]

  • Durerea acuta pelviană sau fosa iliacă dreaptă (semn principal) — debut brusc, sever (VAS 7-9/10); frecvent paroxistică cu perioade de ameliorare între episoade (corespunzând episoadelor de torsiune parţiala-detorsionare spontana); poate iradial spre flancul drept sau spate
  • Greaţa şi vărsăturile (70-80%) — reflex vagal la durere ischemica; pot mima tabloul digestiv al apendicitei sau ocluziei intestinale
  • Apărare musculara şi peritonism — în torsiunile complete cu infarct, peritonita localizată poate apărea
  • Febra — absentă sau minimă în torsiunile precoce; febra semnificativă sugerează necroza ovariana sau peritonita generalizata
  • Masa pelviana palpabilă — la ecografie sau examinare bimanuala, prezentă în 50-70% din cazuri (chist sau ovarul tumefiat)

Diagnosticul diferenţial principal: apendicita acuta (durere mai progresiavă, febra mai importanta, semnul Blumberg prezent), colica renală (durere radiatia spre labii sau inghinal, hematurie), sarcina ectopica (test de sarcina pozitiv, durere + sângerare vaginala), ruptura chistului ovarian (durere brusc, hemoperitoneu), endometrioza acuta.[1]

Investigaţii

Algoritmul de investigare al torsiunii ovariene suspecte:[1]

  • Testul de sarcina (beta-HCG) — obligatoriu la orice femeie cu durere pelviana acuta; exclude sarcina ectopica
  • Ecografia transvaginala Doppler — prima investigaţie; semne sugestive: masa pelviana (chist, tumora), ovar mărit unilateral, edeme ovariene (aspect inhomogen, hipoecogen), lichidul pelvilic liber, "whirlpool sign" (vizualizarea pediculului vascular rotit în jurul sau — patognomonic, dar rar vizibil); LIMITA MAJORA: fluxul Doppler poate fi prezent în 60% din torsiunile confirmate chirurgical (flux parţial prin arterele mici)
  • CT abdominal — util pentru diagnosticul diferenţial şi pentru excluderea apendicitei; în torsiunea ovariană: deviaţia uterului spre latura afectata, ascita, masa adnexala
  • RMN pelvin — sensibilitate mai mare decât CT pentru torsiunea ovariană; hemoragie intrachistică, infarct ovarian (lipsa captarii de gadolinium); limitat de disponibilitate în urgenţă

Principiu fundamental: suspiciunea clinica înaltă este mai importanta decât un Doppler "normal". Dacă simptomele sunt sugestive de torsiune şi ecografia nu o exclude, laparoscopia diagnostica şi terapeutica este indicata.[1]

Tratamentul: urgenta laparoscopică

Tratamentul torsiunii ovariene este chirurgical şi urgent:[1]

  • Detorsionarea laparoscopică — simpla rotire a ovarului în poziţia anatomică; indicata chiar dacă ovarul pare necrotic (violet-negru); studii arată că 93-100% din ovarele cu aspect necrotic la detorsionare se vor restabili la ecografie la 3-6 luni (revascularizare); biopsia ovariana intraoperatorie nu este recomandata (rezultate fals-pozitive pentru necroza ireversibila)
  • Chistectomia concomitenta — îndepărtarea chistului sau tumorii care a favorizat torsiunea, cu conservarea cortexului ovarian; reduce riscul de retorsionare
  • Ooforectomia — indicata numai dacă ovarul este cu siguranţa non-viabil (lipsa vascularizaţiei la revenire Doppler intraoperatorie, aspect de gangrena uscată, consistenţa moale-ceroasă); la fetele şi femeile tinere se face orice efort pentru conservarea ovarului
  • Ooforectomia la femeile postmenopauza — indicata mai frecvent (tumori maligne mai comune la postmenopauza, ovarul nu mai are functie reproductiva sau endocrina)
  • Laparoscopia vs laparotomie: laparoscopia este standardul la urgenta ginecologica; laparotomia rezervata hemoperitoneu masiv sau imposibilitate tehnica

Intervalul terapeutic critic: detorsionarea în primele 6-8 ore de la debut are rata de salvare a ovarului de 90-95%; după 24 ore — sub 10%. Viteza de adresare la urgenţă şi viteza de diagnostic-tratament sunt esenţiale.[2]

Complicaţii şi prevenţia retorsionării

Complicaţiile torsiunii ovariene netratate sau tardiv tratate:[1]

  • Infarctul ovarian total → ooforectomie necesara → scăderea rezervei ovariene la femeile tinere (funcţie endocrina şi reproductiva afectata)
  • Peritonita prin necroza ovariană → fistule, abces, aderente postoperatorii → risc de infertilitate tubara
  • Embolia pulmonara prin tromboza venoasa ovariana — complicaţie rara dar severa

Prevenţia retorsionarii:[1]

  • Ooforexia (fixarea ovarului la peretele pelvin) — eficienta la fetele şi adolescentele cu torsiune pe ovarul normal (fara chist); reduce riscul de retorsionare de la 10-15% la sub 5%
  • Chistectomia în momentul detorsionarii — elimina factorul favorizant
  • Supraveghere ecografica la femeile cu chisturi ovariene >5 cm şi la cele cu ovare mare post-stimulare

Torsiunea în sarcina: specificităţi

Torsiunea ovariană în sarcina este una dintre cele mai dificile urgenţe ginecologice:[1]

  • Simptomele se suprapun cu disconfortul normal din sarcina (greata, durere pelviana); diagnosticul este mai dificil şi mai tardiv
  • Laparoscopia este sigura în sarcina, mai ales în trimestrele 1-2; în trimestrul 3, accesul laparoscopic este mai dificil — laparotomia poate fi necesara
  • Anestezicele folosite sunt compatibile cu sarcina; riscul de avort sau naştere prematura post-chirurgie este de 3-5%
  • Obiectivul chirurgical: conservarea ovarului şi a sarcinii; ooforectomia este evitata în trimestrul 1 dacă corpul luteal al sarcinii este afectat (corpul luteal produce progesteronul necesar sarcinii pana la saptamana 10-12)

Ecografia şi laparoscopia în diagnosticul diferenţial cu apendicita

Diferenţierea torsiunii ovariene de apendicita acuta este una dintre cele mai dificile provocări ale urgenţei chirurgicale feminine:[1]

  • Apendicita acuta: durere incepe periombilical şi migreaza în fosa iliaca dreaptă; evolutie progressiva (nu paroxistica); febra mai frecventă şi mai importanta; leucocitoza mai marcata; PCR crescut; semnul McBurney pozitiv; ecografic — apendicele edematiat, necompresibil
  • Torsiunea ovariana: durere brusc instalata, severa, paroxistica; masa adnexala la ecografie; greaţa şi varsaturile proeminente din primele minute; febra de regula absenta sau minima în primele ore
  • CT abdominal cu substanţă de contrast — discrimineaza eficient apendicita (apendicele dilatat, periapendicular lichidul) de torsiunea ovariana (masa adnexala, deviaţia uterului); dezavantaj: doza de radiatii, mai ales in sarcina
  • Laparoscopia diagnostica şi terapeutica — cea mai eficienta metoda când diagnosticul diferenţial rămane incert după imagistica: permite visualizarea directa a apendicelui, ovarelor şi trompelor şi tratamentul simultan al patologiei descoperite

Un principiu fundamental în chirurgia urgentei feminine: o laparoscopie "negativa" (care nu gaseste torsiune) la o femeie cu durere acuta severa este acceptabila şi necesara dacă suspiciunea clinică este înaltă — costul laparoscopiei inutile este mai mic decât costul torsiunii nedetectate (ooforectomia).[2]

Torsiunea partiala şi detorsionarea spontana

Un aspect important şi adesea ignorat al torsiunii ovariene — episoadele de torsiune partiala cu detorsionare spontana:[1]

  • Torsiunea partiala (90-180°) se poate detorsiona spontan — durerea cedează brusc, pacienta se simte bine; fals semn de ameliorare, de fapt indicand cicluri repetate de torsiune-detorsionare
  • Aceste episoade repetate produc ischemie cumulativa progresiva şi cresc riscul de torsiune completă ulterioara
  • Historia episoadelor repetate de durere acuta pelviana cu ameliorare spontana, mai ales cu masa adnexala, este sugestiva pentru torsiune recurenta
  • Tratamentul este chirurgical (chistectomie + ooforexie preventiva) chiar daca la momentul prezentarii ovarul este viabil — pentru prevenirea torsiunii complete ulterioare

Concluzii

Torsiunea ovariană este o urgenţă ginecologică chirurgicala care necesita diagnosticare şi tratament în primele 6-8 ore pentru salvarea ovarului. Durerea pelviana acuta severa la femeile de 20-30 ani (sau la fetele prepubertare, sau la gravidele cu chist ovarian) trebuie să ridice suspiciunea de torsiune. Ecografia Doppler poate fi normal în 60% din torsiunile confirmate chirurgical — nu exclude diagnosticul. Suspiciunea clinica justifica laparoscopia diagnostica şi terapeutica chiar cu Doppler negativ. Detorsionarea laparoscopică cu conservarea ovarului este tratamentul de elecţie, chiar la ovarele cu aspect necrotic — 93% din ovarele cu aspect necrotic la detorsionare se vor revasculariza şi recupera funcţia. Ooforectomia este rezervata ovarelor cu siguranţa non-viabile. Adresabilitatea imediata la urgenţa ginecologica la orice durere pelviana acuta severa poate salva ovarul şi fertilitatea.


Data actualizare: 03-06-2026 | creare: 03-06-2026 | Vizite: 72
Bibliografie
[1] NHS. Ovarian cysts. National Health Service UK, 2023.
https://www.nhs.uk/conditions/ovarian-cyst/

[2] WHO. Reproductive health — Fact sheet. OMS, 2024.
https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/reproductive-health

[3] NHS. Laparoscopy. National Health Service UK, 2023.
https://www.nhs.uk/conditions/laparoscopy/

[4] CDC. Womens Reproductive Health. CDC, 2024.
https://www.cdc.gov/reproductivehealth/womensrh/index.htm

[5] WHO. Noncommunicable diseases — Fact sheet. OMS, 2025.
https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/noncommunicable-diseases

[6] WHO. Cancer — Fact sheet. OMS, 2026.
https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/cancer

[7] WHO. Maternal health. OMS, 2024.
https://www.who.int/health-topics/maternal-health

Sursă imagine: https://pixabay.com/photos/ovary-uterus-anatomy-female-3777873/
©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!

Alte articole din aceeași secțiune:

Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Forumul Ingrijire feminina:
Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
  mai multe discuții din Ingrijire feminina