Tratamentele cu antibiotice cresc foarte mult riscul de boală inflamatorie intestinală (boală Crohn și Colită ulcerativă)

Într-un studiu recent (2023) publicat în Gut, cercetătorii au evaluat impactul utilizării antibiotice asupra riscului dezvoltării bolii inflamatorii cronice intestinale (IBD) la persoanele de peste zece ani.
IBD se referă la o afecțiune imunologică cronică care afectează intestinul, compusă în principal din două subtipuri, respectiv boala Crohn (CD) și colita ulcerativă (UC). Studiile au raportat o creștere a cazurilor de IBD din cauza factorilor de mediu. Până acum utilizarea antibioticelor a fost legată de dezvoltarea IBD la copii, însă riscul IBD la adulți cu expunere la antibiotice a fost incert.

 

Concluzia generală a studiului este că utilizarea antibioticelor crește riscul de dezvoltare a IBD cu 30-70%, în special la persoanele de peste 40 de ani. Riscul este cel mai mare după cel puțin 5 tratamente de antibiotice, în primele unu-doi ani de utilizare a antibioticelor și expunerea la antibiotice care țintesc organismele patogene din tractul gastrointestinal. Rezultatele indică faptul că microbiomul intestinal este un factor critic în dezvoltarea IBD, în special la persoanele mai în vârstă.

Despre studiu

În acest studiu cercetătorii au investigat asocierea dintre utilizarea antibioticelor și dezvoltarea IBD la persoanele de peste 10 ani inclusiv. Datele demografice au fost obținute din sistemul național de înregistrare civilă din Danemarca pentru persoanele de ≥ 10 ani, care locuiesc în Danemarca de peste 5 ani și care nu au istoric de IBD între 1 ianuarie 2000 și 31 decembrie 2018. Datele privind medicamentele prescrise au fost obținute din registrul național de prescripție din Danemarca.
Fiecare tratament cu antibiotice a contribuit la un perioadă de risc IBD de la un an la cinci ani după expunere. De asemenea, o analiză de sensibilitate a fost realizată prin extinderea timpului de întârziere de la expunerea la antibiotice de la un an la doi ani. Registrul național al pacienților din Danemarca a fost utilizat pentru a obține date privind spitalizările, vizitele la cabinetul de ambulator și la departamentul de urgență. Diagnosticul IBD a fost bazat pe codurile ICD-8/10 (clasificarea internațională a bolilor, opt sau a zecelea revizuire).

Clasele de antibiotice incluse au fost peniciline cu spectru îngust, peniciline cu spectru extins, macrolide, nitrofurantoine, tetracicline și sulfonamide. De asemenea, fluoroquinolonele și nitroimidazolele au fost incluse deoarece medicamentele sunt prescrise frecvent pentru tratarea infecțiilor cu patogeni gastrointestinali.

Istoricul medicamentelor, în special utilizarea PPI (inhibitori ai pompei de protoni) și a medicamentelor antifungice și antivirale, a fost înregistrat deoarece aceste medicamente pot modifica microbiota intestinală.

Populația studiului a constat din peste 6 milioane de persoane. Printre participanți, 5.551.441 persoane (91%) au avut cel puțin o cură de antibiotice și au fost documentate 52.898 de cazuri noi de IBD (36.017 de cazuri noi de colită ulcerativă și 16.881 de boala Crohn).

Riscul a fost prezentat în valori de IRR*.

Rezultate

Utilizarea antibioticelor a crescut riscurile IBD peste toate vârstele, dar cel mai mare risc a fost observat la persoanele între 40 și peste ani:
- Risc general mai mare cu 30% pentru grupul 10-40ani
- Risc general mai mare cu 50% pentru grupul 40-60ani și 60+

În funcție de perioada de la cura antibiotică:
- între 40 și 60 de ani, risc de 70% unu-doi ani după utilizarea antibioticelor și de 20% patru-cinci ani după utilizare.
- Pentru persoanele peste 60 de ani, riscul a fost de 60% unu-doi ani după utilizarea antibioticelor și de 20% patru-cinci ani după utilizare, cu rezultate similare pentru boala Crohn și colita ulcerativă.

Tipul antibioticului a contat de asemenea:
Cel mai mare risc de IBD a fost observat după utilizarea antibioticelor care țintesc în mod special patogenii bacterieni din tractul gastrointestinal. Numai nitrofurantoina nu a fost asociată cu dezvoltarea IBD la toate vârstele. Riscul a fost cel mai mare cu nitroimidazolele, cu valori de IRR de 1.3, 1.4 și 1.6 pentru persoanele între 10 și 40 de ani, între 40 și 60 de ani și peste 60 de ani, respectiv.
Valorile de IRR corespunzătoare pentru fluorochinolone au fost 1.8, 1.8 și 1.5, respectiv.
Rezultate similare au fost obținute pentru boala Crohn și colita ulcerativă.

Concluzii

Concluzia generală a studiului este că utilizarea antibioticelor crește riscul de dezvoltare a IBD, în special la persoanele de peste 40 de ani. Riscul este cel mai mare după cel puțin 5 tratamente de antibiotice, în primele unu-doi ani de utilizare a antibioticelor și expunerea la antibiotice care țintesc organismele patogene din tractul gastrointestinal. Rezultatele indică faptul că microbiomul intestinal este un factor critic în dezvoltarea IBD, în special la persoanele mai în vârstă.

 

 

--------
*Notă:
Valorile de IRR (raportul de risc relativ) sunt utilizate pentru a măsura riscul de a dezvolta o boală într-un grup expus față de riscul într-un grup de referință. De exemplu un IRR de 1.3 înseamnă că riscul de a dezvolta o boală într-un grup expus este 1.3 ori mai mare (adică 30%) decât riscul în grupul de referință.