Tratamentul adenomiozei și necesitatea abordărilor personalizate

Într-un domeniu în care tratamentele standardizate au dominat mult timp practica clinică, o nouă direcție începe să prindă contur. Articolul „Tratamentul pentru adenomioză pe baza rezultatelor imagistice și specificitatea diagnosticului la fiecare pacientă”, publicat în 2026 în International Journal of Gynecology & Obstetrics, propune o schimbare esențială de paradigmă: adenomioza nu ar trebui tratată uniform, ci adaptat fiecărei paciente, în funcție de caracteristicile bolii și ale acesteia. 
Adenomioza este o afecțiune estrogen-dependentă care afectează frecvent femeile aflate la vârsta reproductivă. Aceasta se manifestă printr-o varietate de simptome, de la dureri pelvine și menstruații abundente până la infertilitate. Însă, dincolo de această imagine generală, realitatea clinică este mult mai complexă. Studiul subliniază faptul că boala este profund heterogenă, variind în funcție de localizarea leziunilor, severitate, dimensiunea uterului și prezența altor afecțiuni asociate. (1) 

Această variabilitate explică de ce tratamentele aplicate uniform dau rezultate inconstante. În acest context, cercetătorii evidențiază rolul central al imagisticii, în special al rezonanței magnetice (RMN), care permite o evaluare detaliată a structurii uterine și a tipului de leziuni. Practic, RMN-ul devine instrumentul care ghidează alegerea tratamentului, oferind indicii despre ce strategie ar putea funcționa cel mai bine pentru fiecare pacientă. (2) 

Opțiuni de tratament

În ceea ce privește opțiunile terapeutice, tratamentul medicamentos rămâne fundamentul abordării conservatoare. Sistemul intrauterin cu levonorgestrel este considerat deosebit de eficient în cazurile dominate de sângerări abundente, în timp ce dienogestul este preferat în situațiile în care durerea este simptomul principal. Pe de altă parte, antagoniștii GnRH oferă o supresie rapidă și puternică a bolii, fiind utilizați mai ales pe termen scurt, în formele severe sau refractare la alte terapii. 

Dincolo de tratamentele medicamentoase, medicina modernă a deschis calea unor opțiuni minim invazive, precum ultrasunetele focalizate de mare intensitate sau embolizarea arterelor uterine. Acestea oferă rezultate promițătoare, în special în formele localizate ale bolii, însă eficiența lor scade semnificativ în cazurile difuze, unde limitele leziunilor sunt mai greu de definit. (3) 

Un concept central evidențiat de studiu este strategia în doi pași: o fază inițială de control, în care boala este suprimată rapid, urmată de o fază de menținere, adaptată tipului de leziune și simptomelor predominante. Această abordare reflectă tranziția către o medicină mai strategică, în care tratamentul nu mai este static, ci evoluează în funcție de răspunsul pacientei. 

Un alt element esențial îl reprezintă obiectivele reproductive. În cazul pacientelor care nu își doresc o sarcină, tratamentul vizează controlul pe termen lung al simptomelor și îmbunătățirea calității vieții. În schimb, pentru cele care își doresc copii, intervențiile trebuie să fie limitate în timp, cu scopul de a reduce inflamația și dimensiunea leziunilor înainte de a facilita concepția, fie natural, fie prin tehnici de reproducere asistată.