ROmedic Cabinete medicale Iasi Cabinete Anatomie patologică Anatomie patologică Iasi

Urocoproporfirine

Urocoproporfirine
Porfirinele sunt compusi ciclici generati din acidul delta-aminolevulinic, cu rol in formarea hemoglobinei si a altor hemoproteine implicate in transportul oxigenului la tesuturi.

Porfiriile reprezinta un grup de boli al caror mecanism patogenic este reprezentat de un deficit enzimatic la nivelul uneia din etapele de formare a hemului (vezi fig.). Acumularea porfirinelor si a precursorilor acestora ce preceda blocajul enzimatic este responsabila de manifestarile clinice si de laborator ale fiecarui sindrom. Porfobilinogenul (PBG) si acidul aminolevulinic (ALA) produc dureri abdominale si simptome neuropsihiatrice. Cresterea porfirinelor (cu sau fara cresterea PBG si AAL) determina fotosensibilitate. Astfel, deficitele situate in apropierea sfarsitul caii metabolice produc fotosensibilitate mai accentuata si mai putine manifestari psihiatrice.

Anomaliile enzimatice pot fi genetice (ereditare) sau dobandite (ex: induse de alcool, intoxicatia cu plumb); porfirinele se pot acumula in plasma, eritrocite, urina si fecale.

Recomandari pentru determinarea porfirinelor urinare

- screening-ul porfiriei cutanate tardive (PCT) la pacienti cu fotosensibilitate.

PCT este cea mai frecventa tulburare a metabolismului porfirinelor. Forma ereditara (autosomal dominanta) este exprimata la ~ 20% din pacientii cu aceasta gena si se datoreaza deficitului de uroporfirinogen decarboxilaza din ficat (in forma toxica sporadica) si din toate tesuturile (in forma familiala). Acest tip de porfirie este intalnit in special la barbati de varsta medie consumatori de etanol, la femei tinere sub tratament cu anticonceptionale orale si la pacienti dializati. Forma dobandita (inhibitorul uroporfirinogen decarboxilazei poate fi generat in ficat) se poate datora prezentei unui hepatom, cirozei sau unor substante chimice (ex. hexaclorbenzen).

- screening-ul porfiriilor acute (porfiria acuta intermitenta, porfiria variegata, coproporfiria ereditara, deficitul de dehidraza acidului aminolevulinic) la pacienti cu durere abdominala acuta si simptome neuro-psihiatrice sugestive (slabiciune musculara, retentie de urina, convulsii, confuzie, halucinatii) impreuna cu determinarea PBG si a AAL in urina;

- intoxicatii acute si cronice cu plumb.

Interpretarea rezultatelor

In porfiriile hepatice acute sau cronice se intalnesc valori ale porfirinelor urinare totale 2000 μg/24h; valorile sunt in functie de faza clinica a bolii: latenta sau clinic manifesta.

In PCT se inregistreaza o crestere marcata a uroporfirinei cu numai o usoara crestere a coproporfirinei si raport uroporfirine/coproporfirine 7.5. In faza de remisiune biochimica valorile uroporfirinei se apropie de cele normale.

In porfiria acuta intermitenta rareori se obtine o normalizare a excretiei urinare a porfirinelor dupa un atac acut. In coproporfiria ereditara si porfiria variegata excretia crescuta de porfirine poate persista mai multe saptamani in cursul fazei de remisiune, revenind la valori normale dupa cateva luni.

In porfiria eritropoietica congenitala se intalnesc valori foarte crescute ale porfirinelor totale 5000 μg/24h.

In porfiria hepatoeritropoietica valorile porfirinelor totale pot fi normale sau usor crescute (~ 500 μg/24h).

Exista anumite conditii clinice asociate cu cresteri usoare sau moderate ale porfirinelor urinare (500-1000 μg/24h), in special ale coproporfirinelor, denumite coproporfirinurii secundare. Acestea constituie tulburari asimptomatice ale metabolismului hemului asociate cu una din urmatoarele afectiuni:

• intoxicatii: alcool, anumiti compusi organici halogenati, metale grele (in special plumb) – coproporfinuria constituie un indicator important de expunere la aceste toxice;

• afectiuni hepatice: hepatita, ciroza, degenerescenta grasa a ficatului, hepatopatii induse de etanol sau medicamente, hemocromatoza (trecerea de la o coproporfirinurie secundara asociata unei hepatopatii cronice – in special cea indusa de etanol – la o porfirie hepatica cronica nu este neobisnuita, de aceea porfirinuria trebuie testata la intervale de timp regulate);

• afectiuni hematologice: anemii hemolitice, sideroacrestice, sideroblastice, aplastice, eritropoieza ineficienta (hemoliza intramedulara), leucemii;

• boli infectioase;

• diabet zaharat;

• tulburari ale metabolismului fierului: hemosideroza, hemocromatoza;

• hiperbilirubinemii ereditare: sindromul Dubin-Johnson, sindromul Rotor;

• tumori maligne: hepatice, limfogranulomatoza;

• infarct miocardic;

• reactii adverse la medicamente: analgezice, sedative, hipnotice, antibiotice, derivati de sulfonil-uree, estrogeni, contraceptive orale si agenti anestezici.

Intoxicatia cronica cu plumb se caracterizeaza printr-o coproporfirinurie moderata (350-1500 μg/24h) in timp ce intoxicatia acuta este insotita uneori de o excretie urinara excesiva a porfirinelor totale de pana la 10 000 μg/24h, coproporfirinele fiind intr-o proportie de peste 80%.