Un nou test non-invaziv pentru boala Alzheimer promite o acuratețe mai mare decât metodele actuale

Un studiu publicat în august 2025 în Alzheimer’s & Dementia: Diagnosis, Assessment & Disease Monitoring aduce o perspectivă inovatoare asupra diagnosticului bolii Alzheimer. Cercetarea sugerează că disfuncțiile în reglarea fluxului sanguin cerebral ar putea reprezenta un indicator precoce și precis al bolii, oferind o alternativă non-invazivă la metodele actuale bazate pe detecția proteinelor amiloide și tau.

Context

Până în prezent, teoria predominantă în cercetarea bolii Alzheimer a fost ipoteza cascadei amiloide, conform căreia acumularea proteinei amiloid beta duce la formarea de tangle-uri tau, afectând funcționarea neuronilor și determinând declinul cognitiv. Această ipoteză a stat la baza dezvoltării metodelor de diagnostic precum:

• Puncția lombară, pentru analiza lichidului cefalorahidian;

• Tomografia cu emisie de pozitroni (PET) cu trasori pentru amiloid sau tau;

• Teste cognitive comportamentale, precum MMSE și MoCA, utilizate pe scară largă din cauza accesibilității lor, dar criticate pentru lipsa acurateței biologice.

Însă aceste metode fie sunt invazive și costisitoare, fie oferă rezultate limitate. În acest context, identificarea unui biomarker fiziologic fiabil, simplu și precis ar putea schimba fundamental practica clinică.

Despre studiul actual

Echipa a investigat modul în care este autoreglat fluxul sanguin cerebral și impactul disfuncțiilor vasculare asupra funcției cognitive. Ideea de bază a fost că persoanele cu Alzheimer nu reușesc să dilate eficient vasele cerebrale ca răspuns la creșterea dioxidului de carbon, afectând astfel oxigenarea cerebrală.

Participanți și metodologie

• 200 de participanți au fost monitorizați timp de cinci ani, incluzând:

  • Subiecți normali cognitiv,

  • Persoane cu afectare cognitivă ușoară (Mild Cognitive Impairment),

  • Pacienți cu Alzheimer diagnosticat.

• Evaluările au inclus:

  • Ecografie Doppler transcraniană, pentru măsurarea vitezei fluxului sanguin în arterele cerebrale majore;

  • Spectroscopie în infraroșu apropiat (NIRS), pentru măsurarea oxigenării corticale frontale;

  • Monitorizarea continuă a presiunii arteriale și nivelului de CO₂;

  • Aplicarea unor modele dinamice complexe, dezvoltate de laboratorul USC, pentru a cuantifica răspunsul vasomotor cerebral.

Pe baza acestor date, cercetătorii au dezvoltat un nou biomarker fiziologic, numit Cerebrovascular Dynamics Index (CDI), care reflectă capacitatea creierului de a autoregla fluxul sanguin în funcție de necesitățile metabolice.

Rezultate

Performanța diagnostică a indicelui CDI a fost remarcabilă:

• AUC = 0.96 pentru diferențierea între pacienții cu Alzheimer sau afectare cognitivă ușoară și cei sănătoși cognitiv.

  • Comparativ:

    • Amyloid PET: AUC = 0.78,

    • MoCA: AUC = 0.92,

    • MMSE: AUC = 0.91.

„Diferența între un AUC de 0.78 și 0.96 este foarte semnificativă din punct de vedere clinic. CDI oferă o acuratețe superioară tuturor testelor actuale, inclusiv celor imagistice și cognitive.” – Vasilis Marmarelis

Aceste rezultate validează ipoteza că disreglarea perfuziei cerebrale este un factor patogenic central, potențial complementar sau chiar precursor față de acumulările amiloid-tau.

Implicații clinice și direcții viitoare

1. Diagnostic mai accesibil și non-invaziv

• CDI poate fi aplicat rapid și fără riscuri printr-o combinație de tehnici disponibile (Doppler și NIRS), fără injectarea de substanțe radioactive sau recoltare de lichid cefalorahidian.

• Acest lucru îl face ideal pentru screening în populație, inclusiv în stadiile preclinice.

2. Deschiderea către noi tratamente preventive

În loc să se concentreze exclusiv pe țintirea proteinelor amiloide sau tau, noile strategii ar putea viza restaurarea reglării vasculare cerebrale:

• Exerciții aerobice regulate (20-30 minute de mers pe jos pe zi) pentru a stimula funcția vasomotorie.

• Dietă tip MIND, bogată în verdețuri, fructe de pădure, pește, ulei de măsline și cu aport redus de zaharuri și grăsimi nesănătoase.

• Reducerea stresului cronic, care afectează reactivitatea vaselor cerebrale.

3. Intervenții experimentale promițătoare

• Hipoxie și hipercapnie intermitentă indusă, similar antrenamentului înaltitudinal la sportivi, poate îmbunătăți autoreglarea perfuziei.

• Stimularea transcutanată a nervului vag prin ureche (taVNS) – o metodă sigură, non-invazivă, cu rezultate preliminare pozitive.

Concluzie

Studiul condus de Marmarelis propune o schimbare profundă în paradigma diagnosticului și tratamentului bolii Alzheimer, mutând accentul de la acumularea proteinelor toxice la reglarea fluxului sanguin cerebral. Cu un nou biomarker fiziologic, accesibil și performant, medicina ar putea face un pas important spre detectarea precoce și intervenția timpurie în această boală devastatoare.