Utilizarea doxiciclinei la adolescenții cu tulburări psihiatrice și riscul de schizofrenie: noi dovezi privind un posibil efect neuroprotector

Un studiu publicat la 5 noiembrie 2025 în American Journal of Psychiatry, realizat de cercetători de la University of Edinburgh, University of Oulu și University College Dublin, a analizat posibila legătură dintre tratamentul cu doxiciclină în adolescență și riscul ulterior de schizofrenie. Rezultatele sugerează că acest antibiotic, utilizat frecvent pentru infecții și acnee, ar putea avea un efect protector asupra dezvoltării cerebrale și un rol potențial în prevenirea tulburărilor psihotice severe.

Context

Schizofrenia este o tulburare mentală severă, caracterizată prin halucinații, idei delirante și afectarea funcției cognitive, care debutează de obicei la începutul vieții adulte. Studiile arată că până la jumătate dintre persoanele diagnosticate cu schizofrenie au beneficiat anterior de îngrijiri psihiatrice în copilărie sau adolescență, ceea ce indică o posibilitate importantă de prevenție dacă ar fi identificate intervenții eficiente.

Doxiciclina este un antibiotic din clasa tetraciclinelor, cunoscut pentru proprietățile sale antiinflamatorii și efectele potențial neuroprotectoare. Studii anterioare au sugerat că ar putea reduce inflamația în celulele gliale și influența pruningul sinaptic – proces prin care creierul elimină conexiunile neuronale inutile în adolescență. Dereglările acestui proces, în special o „epurare excesivă” a sinapselor, au fost corelate cu riscul crescut de schizofrenie.

Despre studiu

Cercetătorii au realizat un trial-țintă emulat (emulated target trial) folosind date din registrele naționale finlandeze de sănătate. Au fost incluși toți indivizii născuți între anii 1987 și 1997 care, între 13 și 18 ani, au avut contact cu serviciile psihiatrice pentru adolescenți și au primit tratament antibiotic.

În total, au fost analizați 56.395 de adolescenți, dintre care 16.189 (28,7%) au utilizat doxiciclină. Participanții au fost urmăriți până la vârsta de 30 de ani, începând din momentul primei rețete pentru antibiotice. Principala variabilă de interes a fost diagnosticarea ulterioară cu schizofrenie.

Pentru a evalua efectul doxiciclinei asupra riscului de schizofrenie, autorii au aplicat g-formula, o metodă statistică avansată care permite estimarea riscului în funcție de nivelul expunerii cumulative la medicament. Expunerea la doxiciclină a fost împărțită în trei categorii:

• Doză mică: sub 1.499 mg

• Doză medie: 1.500–2.999 mg

• Doză mare: peste 3.000 mg

Analiza a comparat aceste grupuri cu adolescenții care au primit alte antibiotice, fără doxiciclină.

Rezultate

După o perioadă de urmărire de 10 ani, riscul de schizofrenie a fost semnificativ mai mic în rândul celor tratați cu doxiciclină, indiferent de doza cumulativă.

• Pacienții care au primit alte antibiotice: risc de 2,1% (interval de încredere 95% = 1,9–2,3).

• Pacienții tratați cu doxiciclină:

  • Doză mică: risc de 1,4% (raport de risc = 0,70; IC95% = 0,48–0,85)

  • Doză medie: risc de 1,4% (raport de risc = 0,65; IC95% = 0,25–1,04)

  • Doză mare: risc de 1,5% (raport de risc = 0,70; IC95% = 0,43–0,97)

Aceste date sugerează o reducere relativă a riscului de schizofrenie cu aproximativ 30–35% la adolescenții care au primit doxiciclină, comparativ cu cei tratați cu alte antibiotice.

Analizele suplimentare au exclus ipoteza că efectul ar putea fi explicat prin tratamentul pentru acnee, o afecțiune frecvent tratată cu doxiciclină, și au arătat că diferențele dintre grupuri nu se datorau altor factori confundanți majori.

Concluzii

Rezultatele acestui studiu sugerează o posibilă asociere protectoare între tratamentul cu doxiciclină în adolescență și riscul redus de schizofrenie la vârsta adultă.

Autorii atrag însă atenția că studiul este observațional și nu permite stabilirea unei relații cauzale directe. Cu toate acestea, datele obținute reprezintă un semnal important care justifică investigații suplimentare prin studii clinice randomizate pentru a evalua efectul preventiv al doxiciclinei și al altor tratamente antiinflamatorii în psihiatria adolescentului.

Profesorul Ian Kelleher, autorul principal al studiului, a subliniat importanța rezultatelor:

„Până la jumătate dintre persoanele care dezvoltă schizofrenie au beneficiat anterior de servicii de sănătate mintală în copilărie sau adolescență. În prezent, nu dispunem de intervenții demonstrate care să reducă riscul ulterior de schizofrenie. Faptul că un medicament existent, utilizat pe scară largă, ar putea avea un astfel de potențial este extrem de promițător.”

Implicații

Dacă aceste rezultate vor fi confirmate, doxiciclina ar putea deveni un candidat pentru repurposing farmacologic – utilizarea unui medicament existent într-o nouă indicație terapeutică – deschizând o nouă direcție în prevenția schizofreniei și a altor tulburări psihotice majore.