Utilizarea pe termen lung a medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene este legată de un risc mai scăzut de demență

Demența este una dintre cele mai frecvente cauze de dizabilitate la vârstnici, iar numărul persoanelor afectate crește constant. Nu există în prezent tratamente preventive dovedite. Tot mai multe studii experimentale și observaționale evidențiază rolul inflamației cronice în patologiile ce stau la baza demenței, inclusiv în acumularea de amiloid-β și tau în creier.
Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) au capacitatea de a reduce inflamația prin blocarea enzimelor ciclooxigenază (COX)-1 și -2. Datele preclinice sugerează că AINS pot încetini procesele implicate în dezvoltarea demenței, de exemplu prin reducerea formării plăcilor de amiloid-β. Studiile observaționale au raportat rezultate mixte: în unele cazuri, folosirea AINS a fost asociată cu risc scăzut de demență, în timp ce analize recente bazate pe trialuri clinice nu au arătat efecte de protecție. Durata relativ scurtă a interveției în trialuri (sub doi ani) și includerea persoanelor deja cu boală Alzheimer (unde neurodegenerarea poate fi prea avansată) pot explica aceste discrepanțe.

Studiul a fost realizat în cadrul Rotterdam Study, un amplu studiu de cohortă desfășurat în Olanda, având peste 14.000 de participanți inițial. Autorii au selectat 11.745 de persoane fără demență la momentul inițial și au urmărit prescrierile de AINS obținute din bazele de date ale farmaciilor, timp de până la 30 de ani de monitorizare. Evoluția participanților a fost urmărită în ceea ce privește:

• Durata cumulată de utilizare a AINS (luni de utilizare),
• Doza zilnică definită cumulată (DDD),
• Tipul AINS (cele cu efect potențial de scădere a amiloid-β versus cele fără efect demonstrat pe amiloid).

Demența a fost diagnosticată folosind criteriile DSM-III-R pentru demență, cu ajutorul investigațiilor clinice și al supravegherii continue prin registrele medicale. Autorii au evaluat și posibilul impact al altor factori (vârstă, sex, prezența alelei APOE-ε4, obezitate, fumat, coexistența altor boli) prin metode de analiză statistică riguroasă.

Rezultate

Asocierea cu durata de folosire a AINS  

• Utilizarea pe termen scurt (<1 lună) și mediu (1-24 luni) a fost asociată cu un efect neutru sau ușor crescut al riscului de demență, efect de altfel mic și fără relevanță clinică majoră.
• Utilizarea pe termen lung (>24 luni) s-a asociat cu reducerea riscului de demență (HR ~0,88), impactul fiind și mai pronunțat pentru boala Alzheimer clinică (HR ~0,79).

Asocierea cu doza cumulată  

Autorii nu au observat o relație consistentă între doza zilnică totală (DDD) și riscul de demență; durata a părut mai importantă decât intensitatea sau doza totală.

Tipul de AINS și rolul APOE-ε4  

• Atât AINS cu potențial de scădere a amiloidului, cât și cele fără acest efect, au demonstrat protecție similară.  
• La persoanele care au cel puțin o copie a alelei APOE-ε4, efectul protector nu a fost evident; la cele fără alela APOE-ε4, asocierea cu reducerea riscului de demență a fost mai pronunțată.

Sensibilitatea rezultatelor și limitări  

• Excluderea utilizării AINS în ultimii 2 ani înainte de diagnostic (pentru a limita biasul de tip protopatic) nu a modificat esențial concluziile.  
• Lipsa datelor despre folosirea fără prescripție medicală și posibilul efect „healthy adherer” (faptul că utilizatorii pe termen lung pot fi, de fapt, mai conștienți de sănătate) pot genera unele incertitudini.  
• Rezultatele vin dintr-o populație în principal de origine europeană albă, putând limita generalizarea la alte etnii.

Concluzii

Acest studiu pe termen lung indică faptul că expunerea îndelungată la AINS (>24 luni) se asociază cu reducerea riscului de demență, independent de doza totală sau de potențiala acțiune asupra amiloidului. Astfel, durata menținerii sub control a inflamației pare mai relevantă decât intensitatea tratamentului. Cu toate acestea, AINS au profil de siguranță delicat la vârstnici, cu risc crescut de efecte adverse (inclusiv evenimente gastrointestinale și cardiovasculare). Deși descoperirile sugerează un mecanism antiinflamator important în prevenția demenței, nu este recomandată instituirea unor regimuri de AINS pe termen lung doar în scop preventiv. Studiul deschide, însă, perspective către viitoare terapii țintite pe componenta inflamatorie a demenței.