Variațiile genetice ale unei enzime mitocondriale joacă un rol elementar în schimbările mobilității legate de vârstă
©
Autor: Domșa Dariana
Odată cu îmbătrânirea, anumiÈ›i indivizi îÈ™i pierd în mod progresiv masa musculară, lucru care contribuie nu doar la creÈ™terea riscului de rupturi musculare, ci È™i la reducerea calității vieÈ›ii. Lipsa exerciÈ›iilor fizice sau alimentaÈ›ia necorespunzătoare sunt factori importanÈ›i care pot contribui la pierderea musculară legată de vârstă. Factorii genetici, mai puÈ›in analizaÈ›i anterior în relaÈ›ie cu pierderea masei musculare, joacă, de asemenea, un rol.
Un nou studiu, publicat în jurnalul eLife, sugerează că modificările legate de vârstă în ceea ce priveÈ™te forÈ›a È™i mobilitatea musculară pot depinde de variaÈ›iile genetice ale unei enzime mitocondriale. În cadrul studiului, efectuat pe viermi rotunzi caenorhabditis elegans (C. elegans), cercetătorii au căutat variaÈ›ii genetice care contribuie la acumularea stresului oxidativ, un proces care poate provoca leziuni celulare în È›esutul muscular. Descoperirile au indicat că variaÈ›iile unei gene numite ALH-6 au fost asociate cu stresul oxidativ. De-a lungul timpului, viermii cu variaÈ›ii ale genei ALH-6 au fost mai puÈ›in capabili să se târască È™i să înoate.
Ulterior, cercetătorii au analizat datele dintr-un studiu efectuat pe oameni, care a inclus peste 36.000 de adulÈ›i din SUA în vârstă de minimum 50 de ani, pentru a vedea dacă variantele genetice din echivalentul uman al genei ALH-6, numită ALDH4A1, au fost, de asemenea, legate de schimbările de mobilitate legate de vârstă. Analizând un subset de participanÈ›i cu date genetice È™i măsurători de forță, cercetătorii au descoperit că adulÈ›ii în vârstă cu anumite variaÈ›ii ale genei ALDH4A1 aveau viteze mai mici de mers È™i puterea mâinii redusă, pe măsură ce îmbătrâneau.
Descoperirile sugerează că variaÈ›iile genei ALH-6 sau ale echivalentului ALDH4A1 pot avea un impact asupra îmbătrânirii musculare È™i pot ajuta la prezicerea pierderii musculare la oameni, pe măsură ce aceÈ™tia îmbătrânesc. Rezultatele studiului oferă o potenÈ›ială explicaÈ›ie pentru care anumiÈ›i indivizi rămân activi pe măsură ce îmbătrânesc, în timp ce alÈ›ii ajung să se deplaseze cu dificultate. VariaÈ›iile genetice identificate în studiu pot fi evaluate în continuare pentru a identifica mecanismele specifice prin care indivizii îÈ™i pierd mobilitatea în timp.
sursa: Science Daily
foto: Imagine microscopică a nematozilor (C. elegans) folosiÈ›i în studiu. Image credit: Villa, Sturh, Yen et al. (CC BY 4.0)
Un nou studiu, publicat în jurnalul eLife, sugerează că modificările legate de vârstă în ceea ce priveÈ™te forÈ›a È™i mobilitatea musculară pot depinde de variaÈ›iile genetice ale unei enzime mitocondriale. În cadrul studiului, efectuat pe viermi rotunzi caenorhabditis elegans (C. elegans), cercetătorii au căutat variaÈ›ii genetice care contribuie la acumularea stresului oxidativ, un proces care poate provoca leziuni celulare în È›esutul muscular. Descoperirile au indicat că variaÈ›iile unei gene numite ALH-6 au fost asociate cu stresul oxidativ. De-a lungul timpului, viermii cu variaÈ›ii ale genei ALH-6 au fost mai puÈ›in capabili să se târască È™i să înoate.
Ulterior, cercetătorii au analizat datele dintr-un studiu efectuat pe oameni, care a inclus peste 36.000 de adulÈ›i din SUA în vârstă de minimum 50 de ani, pentru a vedea dacă variantele genetice din echivalentul uman al genei ALH-6, numită ALDH4A1, au fost, de asemenea, legate de schimbările de mobilitate legate de vârstă. Analizând un subset de participanÈ›i cu date genetice È™i măsurători de forță, cercetătorii au descoperit că adulÈ›ii în vârstă cu anumite variaÈ›ii ale genei ALDH4A1 aveau viteze mai mici de mers È™i puterea mâinii redusă, pe măsură ce îmbătrâneau.
Descoperirile sugerează că variaÈ›iile genei ALH-6 sau ale echivalentului ALDH4A1 pot avea un impact asupra îmbătrânirii musculare È™i pot ajuta la prezicerea pierderii musculare la oameni, pe măsură ce aceÈ™tia îmbătrânesc. Rezultatele studiului oferă o potenÈ›ială explicaÈ›ie pentru care anumiÈ›i indivizi rămân activi pe măsură ce îmbătrânesc, în timp ce alÈ›ii ajung să se deplaseze cu dificultate. VariaÈ›iile genetice identificate în studiu pot fi evaluate în continuare pentru a identifica mecanismele specifice prin care indivizii îÈ™i pierd mobilitatea în timp.
sursa: Science Daily
foto: Imagine microscopică a nematozilor (C. elegans) folosiÈ›i în studiu. Image credit: Villa, Sturh, Yen et al. (CC BY 4.0)
Data actualizare: 02-05-2022 | creare: 02-05-2022 | Vizite: 307
Bibliografie
Scientists identify genetic variants linked to mobility changes in aging, https://www.sciencedaily.com/releases/2022/04/220426101758.htm ©
Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!
Alte articole din aceeași secțiune:
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.- Implant silicon sani
- Pentru cei cu anxietate si atacuri de panica FOARTE IMPORTANT
- GRUP SUPORT PENTRU TOC 2014
- Histerectomie totala cu anexectomie bilaterala
- Grup de suport pentru TOC-CAP 15
- Roaccutane - pro sau contra
- Care este starea dupa operatie de tiroida?
- Helicobacter pylori
- Medicamente antidepresive?
- Capsula de slabit - mit, realitate sau experiente pe oameni