Vârsta apei subterane și riscul de boală Parkinson: analiza relației dintre sursa apei potabile și expunerea la contaminanți

Un studiu realizat la Atria Research Institute, pe baza cercetărilor efectuate anterior la Barrow Neurological Institute, și prezentat în cadrul American Academy of Neurology Annual Meeting 2026, a investigat dacă vârsta apei subterane utilizate pentru consumul uman este asociată cu riscul de boală Parkinson. Cercetarea sugerează că persoanele ale căror surse de apă potabilă provin din ape subterane mai recente prezintă un risc mai mare de a dezvolta boala comparativ cu cele care consumă apă provenită din rezervoare subterane mai vechi.

Idei principale

• Studiul a analizat relația dintre vârsta apei subterane și riscul de boală Parkinson.
• Au fost incluse 12.370 persoane cu boala Parkinson și peste 1,2 milioane persoane fără boală.
• Participanții locuiau în apropierea a 1.279 puncte de monitorizare a apelor subterane din 21 acvifere majore din SUA.
• Apa subterană mai recentă, formată din precipitații din ultimii aproximativ 70–75 de ani, a fost asociată cu un risc mai mare de boală.
• Consumul de apă provenită din acvifere carbonatice a fost asociat cu un risc cu 24% mai mare de boală Parkinson comparativ cu alte tipuri de acvifere.
• Creșterea vârstei apei subterane a fost asociată cu o scădere a riscului de boală Parkinson cu aproximativ 6,5% pentru fiecare creștere de o deviație standard.

Context

Boala Parkinson este o afecțiune neurodegenerativă caracterizată prin degenerarea neuronilor dopaminergici și apariția unor simptome motorii progresive. Deși mecanismele biologice implicate sunt bine studiate, factorii de mediu care contribuie la dezvoltarea bolii rămân incomplet înțeleși.

Printre factorii de mediu suspectați se numără expunerea la substanțe neurotoxice, inclusiv pesticide, metale grele și alte contaminante industriale. Apa potabilă reprezintă una dintre căile principale prin care populația poate fi expusă la astfel de contaminanți.

Apa subterană provine din acvifere, straturi geologice subterane alcătuite din roci poroase, nisip sau pietriș care pot stoca și transporta apă. În funcție de structura geologică și de timpul petrecut în subteran, aceste ape pot avea niveluri diferite de contaminare.

Apele subterane mai recente, provenite din precipitații infiltrate în ultimele decenii, pot conține mai mulți poluanți proveniți din activități agricole, industriale sau urbane. În schimb, apa subterană mai veche, care a circulat mai mult timp prin straturi geologice profunde, este adesea mai bine filtrată și mai puțin expusă contaminării de la suprafață.

Despre studiu

Populația studiată

Analiza a inclus un număr total de peste 1,2 milioane de persoane, dintre care:

• 12.370 persoane diagnosticate cu boala Parkinson;
• peste 1,2 milioane de persoane fără această afecțiune, utilizate ca grup de comparație.

Participanții au fost potriviți statistic pentru factori precum:

• vârsta;
• sexul;
• rasa și etnia.

Toate persoanele incluse în analiză locuiau la mai puțin de 3 mile de unul dintre cele 1.279 puncte de monitorizare a apelor subterane din 21 acvifere majore din Statele Unite.

Variabile analizate

Cercetătorii au analizat mai multe caracteristici ale apei potabile care ar putea reflecta expunerea la contaminanți neurotoxici:

• vârsta apei subterane;
• tipul de acvifer;
• tipul de sursă de apă potabilă (sisteme municipale sau puțuri private).

Tipurile de acvifere

Două tipuri majore de acvifere au fost analizate:

• Acvifere carbonatice, formate în principal din calcar, în care apa circulă rapid prin fisuri și canale.
• Acvifere glaciare, formate din nisip și pietriș depuse în timpul retragerii ghețarilor acum peste 12.000 de ani.

Acviferele carbonatice sunt frecvente în regiunile Midwest, sudul Statelor Unite și Florida, în timp ce acviferele glaciare predomină în nord-estul și nordul Midwestului.

Rezultate

Distribuția cazurilor în funcție de tipul acviferului

Dintre persoanele diagnosticate cu boala Parkinson:

• 3.463 consumau apă provenită din acvifere carbonatice;
• 515 din acvifere glaciare;
• 8.392 din alte tipuri de acvifere.

În grupul fără boala Parkinson:

• 300.264 consumau apă din acvifere carbonatice;
• 62.917 din acvifere glaciare;
• 860.993 din alte tipuri de acvifere.

Riscul asociat cu acviferele carbonatice

După ajustarea pentru factori precum vârsta, sexul, venitul și poluarea aerului, cercetătorii au observat că persoanele care consumau apă provenită din:

• acvifere carbonatice aveau un risc cu 24% mai mare de a dezvolta boala Parkinson comparativ cu alte tipuri de acvifere;
• comparativ cu acviferele glaciare, riscul era cu 62% mai mare.

Rolul vârstei apei subterane

Analiza a arătat că vârsta apei subterane a influențat riscul de boală Parkinson, dar doar în cazul acviferelor carbonatice.

Pentru fiecare creștere de o deviație standard a vârstei apei subterane, riscul de boală Parkinson a scăzut cu aproximativ 6,5%.

De asemenea, apa subterană formată din precipitații din ultimii aproximativ 75 de ani a fost asociată cu un risc cu 11% mai mare de boală Parkinson comparativ cu apa provenită din rezervoare foarte vechi, formate în perioada glaciară.

Diferențe între tipurile de acvifere

Cercetătorii sugerează că aceste diferențe ar putea fi explicate de modul în care circulă apa în diferite tipuri de acvifere.

În acviferele carbonatice:

• apa circulă rapid prin fisuri;
• contaminanții de la suprafață pot pătrunde mai ușor.

În schimb, acviferele glaciare favorizează:

• circulația mai lentă a apei;
• filtrarea naturală a contaminanților în timpul deplasării prin straturile geologice.

Interpretarea rezultatelor

Rezultatele sugerează că expunerea la contaminanți din apa potabilă ar putea reprezenta un factor de risc de mediu pentru boala Parkinson. Apa subterană mai recentă poate reflecta niveluri mai mari de poluanți moderni proveniți din activități agricole sau industriale.

Totuși, studiul evidențiază doar o asociere statistică și nu demonstrează o relație cauzală între vârsta apei subterane și apariția bolii Parkinson.

Limitări

Autorii subliniază că analiza are anumite limitări metodologice. Studiul a presupus că toate persoanele care locuiau într-un radius de aproximativ 3 mile de un punct de monitorizare aveau aceeași sursă de apă și aceleași caracteristici ale apei subterane.

În realitate, sursele exacte de apă potabilă pot varia între gospodării, în special în cazul utilizării puțurilor private.

Concluzii

Analiza sugerează că caracteristicile apei potabile, inclusiv vârsta apei subterane și tipul acviferului, pot fi asociate cu riscul de boală Parkinson. Apa subterană mai recentă, expusă mai mult la contaminanți de suprafață, a fost asociată cu un risc mai mare de boală, în special în regiunile cu acvifere carbonatice.

Rezultatele evidențiază importanța investigării factorilor de mediu în bolile neurodegenerative și sugerează că analiza surselor de apă potabilă ar putea contribui la evaluarea riscurilor pentru sănătatea neurologică pe termen lung.