Ziua mondială împotriva exploatării prin muncă a copiilor (ONU)

În fiecare an, la data de 12 iunie, este marcată Ziua mondială împotriva exploatării prin muncă a copiilor.

Instituită de Organizaţia Internaţională a Muncii (OIM) în anul 2002, Ziua mondială împotriva exploatării prin muncă a copiilor are scopul de a atrage atenţia asupra dimensiunii acestui fenomen şi asupra măsurilor care trebuie luate pentru a elimina această practică. An de an, această zi aduce laolaltă guverne, angajatori şi organizaţii sindicale, societăţi civile, precum şi milioane de oameni din întreaga lume, pentru a evidenţia situaţia copiilor exploataţi prin muncă şi pentru a propune măsuri ce pot fi adoptate pentru protejarea acestora.

Evenimentul din acest an se desfăşoară prin intermediul unei campanii virtuale şi este organizat în comun de Marşul Global împotriva Exploatării prin Muncă a Copiilor şi Parteneriatul Internaţional pentru Cooperare împotriva Exploatării prin Muncă a Copiilor în Agricultură - IPCCLA.

Ziua mondială împotriva exploatării prin muncă a copiilor 2020 se concentrează pe impactul crizei asupra exploatării prin muncă a copiilor. Pandemia de COVID-19 şi efectele economice şi asupra pieţei muncii se răsfrâng asupra vieţii oamenilor şi a nivelului de trai. Din nefericire, copiii sunt adesea primii care au de suferit. Criza poate face ca milioane de copii vulnerabili să ajungă în situaţia exploatării prin muncă. Deja, se estimează că 152 de milioane de copii sunt în această situaţie, din care 73 de milioane sunt implicaţi în activităţi periculoase. Aceşti copii sunt în prezent supuşi unui risc şi mai crescut de a se confrunta cu situaţii şi mai dificile şi cu intervale de muncă şi mai lungi, notează site-ul Organizaţiei Naţiunilor Unite - www.un.org.

Un document comun ILO-UNICEF (Organizaţia Internaţională a Muncii - Fondul Naţiunilor Unite Pentru Copii), publicat la 12 iunie, evaluează câteva principale canale prin care pandemia poate afecta progresul în eradicarea exploatării prin muncă a copiilor.

Africa se situează pe primul loc în topul regiunilor în ceea ce priveşte procentul (o cincime) cât şi numărul absolut al copiilor exploataţi prin muncă (72 de milioane). Asia şi Pacific se clasează pe locul secund luând în considerare ambii indicatori - 7% din toţi copiii şi 62 de milioane, în termeni absoluţi, sunt implicaţi în exploatare prin muncă în această regiune. Astfel, regiunile Africa, Asia şi Pacific cumulează în total aproape nouă din zece copii implicaţi în exploatarea la nivel global. Restul copiilor implicaţi se află în regiunile America (11 milioane), Europa şi Asia Centrală (6 milioane) şi Statele Arabe (1 milion). În termeni de incidenţă, 5% dintre copii sunt implicaţi în exploatarea prin muncă în cele două Americi, 4% în Europa şi Asia Centrală şi 3% în Statele Arabe.

În timp ce procentul copiilor supuşi exploatării prin muncă este cel mai mare în ţările cu venituri scăzute, numărul absolut este de fapt mai mare în ţările cu venituri medii. Statisticile asupra numărului absolut de copii implicaţi în fiecare grup diferenţiat în funcţie de venitul naţional arată că un număr de 84 de milioane, adică 56% din toţi copiii supuşi exploatării prin muncă, trăiesc în state cu venituri medii şi alţi 2 milioane în ţări cu venituri mari.

Exploatarea prin muncă se concentrează în principal în sectorul agricol (71%), incluzând pescuitul, exploatarea forestieră, zootehnia şi acvacultura, urmând apoi serviciile (17%) şi sectorul industrial, inclusiv minerit (12%).

Procentul de copii implicaţi în exploatarea prin muncă este de aproape unul din zece, la nivel mondial. Deşi numărul copiilor implicaţi în muncă a scăzut cu 94 de milioane din 2000, rata reducerii a încetinit cu două treimi în ultimii ani. Punctul 8.7 din Obiectivele de dezvoltare ale mileniului face apel la oprirea tuturor formelor de exploatare prin muncă a copiilor până în 2025.

Anul 2021 a fost declarat Anul Internaţional pentru Eliminarea exploatării prin muncă a copiilor. În iulie 2019, Adunarea Generală a adoptat în mod unanim rezoluţia privind această decizie şi a cerut Organizaţiei Mondiale a Muncii să preia iniţiativa implementării. Acest an internaţional va fi o ocazie ideală de a revigora eforturile de îndeplinirea a Obiectivului 8.7.

Încă de la fondarea sa, în anul 1919, OIM şi-a stabilit ca principal obiectiv eliminarea exploatării prin muncă a copiilor. OIM a adoptat şi supraveghează standardele de muncă ce includ conceptul de vârstă minimă de angajare sau de muncă. În acest sens, Convenţia nr. 138 din anul 1973 prevede ca vârsta minimă de angajare să nu fie mai mică decât vârsta la care se încheie învăţământul obligatoriu.