Am o părere proastă despre mine. Cum îmi pot îmbunătăți stima de sine?
Autor: Schiffer Ingrid
Personal, am întâlnit foarte mulți oameni care cred lucruri îngrozitoare despre ei înșiși. Unii cred că sunt urâți, deși nu sunt, alții se tem că nu merită să fie iubiți, că sunt plini de defecte, se tem să nu se facă de râs, se tem că nu vor reuși, că vor greși, se consideră persoane slabe, lipsite de vioință, etc. Toate aceste persoane poartă cu sine o povară uriașă de sentimente negative. Ele au devenit experte în a se critica și au mari îndoieli cu privire la propria persoană. În psihoterapie ele sunt învățate cum să devină experte în lupta împotriva gândurilor negative.
Efectul Pygmalion sau profețiile care se autoîmplinesc
Persoanele cu stimă de sine scăzută au tendința de a supraestima fiecare eșec personal si de a-și subestima reușitele, ele se autoevaluează negativ pe mai multe planuri, acceptă cu ușurință critici din partea celorlalți și se autosabotează în permanență … Practic, aceste persoane sunt dovada vie a „efectului Pygmalion”, care spune că așteptările pe care le dezvoltăm despre noi înșine ne vor influența comportamentul.
Dacă o persoană se așteaptă să reușească, se va comporta în consecință, se va descurca bine, iar reușita îi va întări așteptarea inițială. Dacă o persoană se așteaptă să aibă o performanță slabă, o va avea. Ei, cam așa stau lucrurile cu profețiile care se autoîmplinesc: credințele și așteptările pe care le dezvoltă devin realitate și sunt cel mai puternic predictor pentru viitorul unei persoane.
Toți oamenii au acel critic interior, diferența fiind aceea că unii acordă o mare importanță acelei voci interioare, iar alții nu.
În cabinetul meu vin multe persoane și dacă le-aș întreba: „Cine are o părere bună despre sine?”, majoritatea ar spune: „Eu am o părere mai degrabă proastă despre mine.” Sigur s-ar găsi și câteva persoane care să-mi spună: „Da, eu am o părere bună sau foarte bună despre mine”, dar n-ar fi multe persoane care să spună asta. Și dacă îi întreb pe aceștia din urmă dacă nu au o voce interioară care îi critică, ei îmi spun că o au, dar nu o ascultă, nu îi acordă atenție.
De unde știi că merită să asculți vocea ta interioară?
Ți s-a întâmplat vreodată să descoperi că unele lucruri pe care ți le spui în minte nu îți sunt de folos și că nu merită să te concentrezi asupra lor? Probabil că da. Și atunci, chiar așa ai făcut? … Dar dacă eu te-aș critica acum, cum ai știi că trebuie să iei în serios spusele mele? … E important să reflectezi acum la următoatrea întrebare: „Poți face distincția între ceea ce merită atenție și ceea ce nu merită?”
Ideea este să ai un mecanism interior care să-ți atragă atenția când NU trebuie să asculți un feedback negativ, indiferent dacă el vine de la alții sau este parte a monologului tău interior, spunându-ți în gând că el nu oferă nimic bun, ci doar te face să rămâi prizonier(ă) în capcană.
Cum să procedezi?
Atunci când îți vine în minte un gând negativ, poți să te concentrezi sau nu asupra lui. Există multe metode de a realiza acest lucru. În psihoterapie folosesc hipnoza clinică, tehnici de restructurare cognitivă, tehnici de relaxare, tehnici de imagerie dirijată. Dar sunt unele lucruri, amuzante chiar, pe care le poți face singur(ă) pentru a modifica acea voce interioară negativă:
- poți face vocea să sune mai încet. Îți poți imagina că acea voce vine dintr-un cd-player sau radiocasetofon și tu poți da volumul mai încet;
- îți poți imagina că vocea provine de la un câine legat de un copac și îți imaginezi că te îndepărtezi de acel câine … și poți da frâu liber imaginației tale …
- poți dezvolta o altă voce interioară care să-ți spună lucruri bune despre tine insuți.
Noi nu putem modifica lumea exterioară, dar putem schimba ceea ce este în mintea noastră.
Tu te-ai aflat într-o stare de auto-transă cu conținut negativ, astfel încât în psihoterapie putem utiliza capacitățile tale hipnotice pentru a te redirecționa pozitiv. Ceea ce se întâmplă în psihoterapie este că, ascultându-mă, te lași tot mai absorbit(ă) de spusele mele, iar aceasta te va ajuta să descoperi noi moduri de a gândi și, implicit, de a simți și de a acționa. E bine să devii expert(ă) în lupta împotriva gândurilor negative!
Efectul Pygmalion sau profețiile care se autoîmplinesc
Persoanele cu stimă de sine scăzută au tendința de a supraestima fiecare eșec personal si de a-și subestima reușitele, ele se autoevaluează negativ pe mai multe planuri, acceptă cu ușurință critici din partea celorlalți și se autosabotează în permanență … Practic, aceste persoane sunt dovada vie a „efectului Pygmalion”, care spune că așteptările pe care le dezvoltăm despre noi înșine ne vor influența comportamentul.
Dacă o persoană se așteaptă să reușească, se va comporta în consecință, se va descurca bine, iar reușita îi va întări așteptarea inițială. Dacă o persoană se așteaptă să aibă o performanță slabă, o va avea. Ei, cam așa stau lucrurile cu profețiile care se autoîmplinesc: credințele și așteptările pe care le dezvoltă devin realitate și sunt cel mai puternic predictor pentru viitorul unei persoane.
Toți oamenii au acel critic interior, diferența fiind aceea că unii acordă o mare importanță acelei voci interioare, iar alții nu.
În cabinetul meu vin multe persoane și dacă le-aș întreba: „Cine are o părere bună despre sine?”, majoritatea ar spune: „Eu am o părere mai degrabă proastă despre mine.” Sigur s-ar găsi și câteva persoane care să-mi spună: „Da, eu am o părere bună sau foarte bună despre mine”, dar n-ar fi multe persoane care să spună asta. Și dacă îi întreb pe aceștia din urmă dacă nu au o voce interioară care îi critică, ei îmi spun că o au, dar nu o ascultă, nu îi acordă atenție.
De unde știi că merită să asculți vocea ta interioară?
Ți s-a întâmplat vreodată să descoperi că unele lucruri pe care ți le spui în minte nu îți sunt de folos și că nu merită să te concentrezi asupra lor? Probabil că da. Și atunci, chiar așa ai făcut? … Dar dacă eu te-aș critica acum, cum ai știi că trebuie să iei în serios spusele mele? … E important să reflectezi acum la următoatrea întrebare: „Poți face distincția între ceea ce merită atenție și ceea ce nu merită?”
Ideea este să ai un mecanism interior care să-ți atragă atenția când NU trebuie să asculți un feedback negativ, indiferent dacă el vine de la alții sau este parte a monologului tău interior, spunându-ți în gând că el nu oferă nimic bun, ci doar te face să rămâi prizonier(ă) în capcană.
Cum să procedezi?
Atunci când îți vine în minte un gând negativ, poți să te concentrezi sau nu asupra lui. Există multe metode de a realiza acest lucru. În psihoterapie folosesc hipnoza clinică, tehnici de restructurare cognitivă, tehnici de relaxare, tehnici de imagerie dirijată. Dar sunt unele lucruri, amuzante chiar, pe care le poți face singur(ă) pentru a modifica acea voce interioară negativă:
- poți face vocea să sune mai încet. Îți poți imagina că acea voce vine dintr-un cd-player sau radiocasetofon și tu poți da volumul mai încet;
- îți poți imagina că vocea provine de la un câine legat de un copac și îți imaginezi că te îndepărtezi de acel câine … și poți da frâu liber imaginației tale …
- poți dezvolta o altă voce interioară care să-ți spună lucruri bune despre tine insuți.
Noi nu putem modifica lumea exterioară, dar putem schimba ceea ce este în mintea noastră.
Tu te-ai aflat într-o stare de auto-transă cu conținut negativ, astfel încât în psihoterapie putem utiliza capacitățile tale hipnotice pentru a te redirecționa pozitiv. Ceea ce se întâmplă în psihoterapie este că, ascultându-mă, te lași tot mai absorbit(ă) de spusele mele, iar aceasta te va ajuta să descoperi noi moduri de a gândi și, implicit, de a simți și de a acționa. E bine să devii expert(ă) în lupta împotriva gândurilor negative!