ORTODONTIA PENTRU PARINTI SI COPII
Autor: DR. SONILA STEFONI
Motto :
" Arătaţi-mi dinţii voştri şi eu vă voi spune cine sunteţi"
George Cuvier
CE ESTE ORTODONTIA?
Ortodonţia sau Ortopedia dento-facială este arta de a deplasa dinţii în poziţie corectă pe arcadă şi de a corecta deformaţiile oaselor maxilare.
Ortodontul este medicul specialist care a efectuat în total 9 ani de studii. Specialitatea de Ortodonţie necesită 3 ani de studiu, după obţinerea diplomei de absolvire a facultăţi şi susţinerea unui examen la nivel naţional.
Prin cunoştinţele sale, medicul ortodont este capabil de a particulariza şi individualiza problemele copilului dumneavoastră. Purtarea şi activarea periodică a unui aparat va permite obţinerea alinierii dentare şi a unui aspect facial armonios.
DE CE ESTE NECESAR TRATAMENTUL ORTODONTIC?
Pentru a avea un surâs plăcut şi o sănătate dentară de durată.
Ortodonţia influenţează :
- Estetica
dinţii aşezaţi în poziţie corectă oferă un surâs magnific şi o fizionomie agreabilă care va da încredere în sine adolescentului şi mai târziu, adultului.
- Sănătatea dentară
alinierea corectă a dinţilor reduce riscul apariţiei cariei, a paradontopatiei şi traumatismelor dentare. Ortodonţia reduce considerabil zonele dificile ca acces pentru periajul dentar, făcându-l mai eficace. Creează condiţii optime de menţinere a igienei şi sănătăţii buco-dentare.
- Funţionalitatea
prin alinerea dentară se asigură menţinerea în bună stare a funcţiilor aparatului dento-maxilar (masticaţia, fonaţia, deglutiţia, fizionomia, autoîntreţinerea).
DINTII
Pe tot parcursul creşterii dentaţia evoluează: cei 20 de dinţi de lapte sunt înlocuiţi progresiv de 32 de dinţi definitivi.
Între 6 luni şi 6 ani pe arcade sunt numai dinţi temporari supranumiţi şi dinţi de lapte din cauza culori de un alb strălucitor, ca spuma laptelui.
Între 6 ani şi 12 ani dinţii temporari coexistă pe arcade cu dinţi permanenţi.
După 12 ani dentaţia este în întregime permanentă.
Uneori numărul dinţilor pe arcadă poate fi mai mare (dinţi supranumerari) sau mai mic( agenezii dentare).
Tratamentul ortodontic poate fi aplicat la orice vârstă, ortodonţia putând interveni în toate stadiile de evoluţie dentară.
CARE SUNT PROBLEMELE ORTODONTICE?
 Dinţii sunt malpoziţionaţi sau /şi înghesuiţi
 Maxilarele sunt deformate.
Aceste două aspecte definesc ANOMALIA DENTO-MAXILARĂ.
Fiecare caz este particular şi complex, de aceea doar ortodontul poate determina problema care există şi cauza acestuia.
Care sunt cauzele anomaliei dento-maxilare:
1. îţi sugi degetul? De ce nu mai trebuie să mai faci asta:
- acest lucru îl fac numai bebeluşii.
- degetul introdus în gură împinge dinţii înainte. Există riscul de a traumatiza aceşti dinţi, fracturându-i, sau acela de a răni degetul.
- va trebui să porţi un aparat ortodontic numai pentru asta.
Nu sunt deloc uşor de găsit cauzele unei probleme ortodontice, deoarece ele sunt multiple şi complexe.
Dintre acesta se disting în special doi factori esenţiali:
ï¶ factorul ereditar: unul sau mai mulţi membri ai familiei prezintă aceeaşi problemă.
ï¶ factorul secundar (loco-regional): evoluţia dento-facială este perturbată de o modificare a funcţiilor normale ale aparatului dento-maxilar (respiraţia, deglutiţie, masticaţie, fonaţie). La acestea se adaugă obiceiurile vicioase de supt degetul sau interpunere a buzei inferioare, respectiv a unor obiecte între arcadele dentare, sau anumite ticuri (îmbufnare, muşcarea unghiilor, a buzelor, etc.)
Consecinţele unei anomali dento-maxilare sunt în strânsă legătură cu cauzele, creându-se un cerc vicios în cadrul căruia consecinţele, la rândul lor ajung să agraveze cauza.
De exemplu, o poziţie defectuoasă a limbii (interpusă sau sprijinită pe dinţi) poate împiedica dezvoltarea normală a arcadelor dentare. La rândul lor, arcadele dentare deformate vor favoriza poziţia vicioasă a limbii. De aceea, în cazul unor pacienţi, ortodontul trebuie să colaboreze cu logopedul, pentru reeducarea fonaţiei şi obţinerea unei pronunţii corecte.
Dizarmonile dento-maxilare se exprimă în toate cele trei planuri spaţiale.
o Transversal:
Îngustarea arcadei superioare, maxilare, determină uneori îngustarea asociată a arcadei inferioare, mandibulare. Dacă mandibula nu urmează îngustarea maxilarului superior poate apare ocluzia încrucişată şi laterodevierea.
o Vertical:
Dinţii arcadei superioare nu acoperă în proporţie de o treime pe cei ai arcadei inferioare.
Modificările care pot apare sunt:
- inocluzia ( ocluzia deschisă).
- supraacoperire exagerată ( ocluzia adâncă)
- o faţă prea lungă sau prea scurtă.
o Antero-posterior:
Unul dintre cele două maxilare este poziţionat prea anterior sau prea posterior în raport cu celălalt. În funcţie de aceasta se disting trei clase de ocluzie:
- Clasa I -raport normal
- Clasa II - mandibula este poziţionată posterior faţă de maxilar.
- Clasa III - madibula este poziţionată anterior faţă de maxilar-
LA CE VARSTA SE POATE APLICA APARATUL ORTODONTIC???
De la 4 la 4444 ani !!!!!!
Nu există limită de vârstă pentru tratamentul ortodontic, dar medicul stabileşte momentul cel mai favorabil pentru începerea lui.
Fiecare pacient este unic în felul său, la fel şi anomalia dento-maxilară pe care o prezintă. De aceea, tratamentul ortodontic se individualizează în funcţie de:
• Vârstă (copil, adolescent sau adult)
• Tipul de creştere (favorabilă sau defavorabilă)
• Dentaţia (temporară, mixtă sau definitivă)
• Amplitudinea de deformaţie
Pentru stabilirea unui diagnostic şi a unui tratament corect, fiecare caz este studiat în profunzime, necesitând: examinare clinică şi complementară care include studiul modelului de gips confecţionat pe baza amprentei dentare, fotografii, radiografii ale dinţilor şi feţei. Analizele complementare se efectuează obligatoriu la începutul tratamentului, pe parcurs, într-o etapă evolutivă mai importantă a cazului, la finalul tratamentului şi după o perioadă de câţiva ani de la sfârşitul terapiei pentru a evalua în timp stabilitatea rezultatelor.
Există diferite tipuri de tratament ortodontic; fiecare tip conţine mai multe faze. Uneori, pentru rezolvarea unui caz este necesară colaborarea ortodontului cu medici din alte specialiltăţi ( ORL, chirurgie maxilo-facială, pediatrie).
Tratamentul ortodontic se realizează în una sau mai multe etape active.
Tratamentul într-o singură etapă activă se adresează de obicei dentaţiei permanente a adolescentului sau adultului.
Tratamentul în mai multe etape.
În situaţiile de debut precoce a anomaliei detno-maxilare, tratamentul poate fi împărţit în 3 etape:
i. Prima are ca obiectiv corectarea decalajului dintre bazele osoase ale celor două maxilare.
ii. A doua este etapa de urmărire şi ghidare a erupţiei dinţilor permanenţi
iii. A treia urmăreşte alinierea dentară.
PRINCIPIILE DEPLASARII DENTARE
O forţă aplicată pe un dinte, în direcţia dorită de deplasare, va duce la obţinerea poziţiei corecte a acestuia pe arcadă. Reuşita constă într-o deplasare continuă, lentă şi progresivă. Amplitudinea recomandată a deplasării este de 1mm pe lună !
TIPURI DE APARATE OROTODONTICE
Există trei tipuri de aparate ortodontice. Alegerea unui anumit tip depinde de: anomalia dento-maxilară, vârsta pacientului, starea de igienă dentară, statusul odontal (prezenţa cariilor, a obturaţiior, carioreceptivitatea în familie), colaborarea medic-pacient (copil cuminte, cooperant sau cu comportament dificil) şi nu în ultimul rând, condiţia materială a părinţilor.
1. APARATELE MOBILIZABILE
Se numesc aşa deoarece pot fi aplicate şi îndepărtate din cavitatea bucală atât de către medic cât şi de câtre pacient. Se fixează la nivelul arcadelor dentare prin croşete sau gutiere şi au elemente active din sârmă care asigură deplasarea dinţilor şi /sau şurub care determină lărgirea maxilarelor. Se poartă în permanenţă (inclusiv la şcoală), unele dintre ele putând fi scoase doar în timpul meselor.
2 APARATELE FUNCŢIONALE
Sunt mobile în cavitatea bucală, obligând pacientul să stea cu gura închisă pe timpul purtării. Determină deplasarea dinţilor şi lărgirea maxilarelor prin stimularea contracţiilor musculaturi feţei. Se poartă 12-14 ore din 24, în afara programului şcolar, numai pe timpul nopţii şi al activităţilor care nu solicită vorbirea.
3. APARATELE FIXE
A. SISTEMUL POLIAGREGAT
Poate fi aplicat sau îndepărtat numai de către medic. Aparatele fixe sunt aparate costisitoare şi pretenţioase, dar care asigură o deplasare corporală şi precisă a dinţilor în toate cele trei planuri spaţiale şi care oferă posibilitatea tratamentului ortodontic şi la vârsta adultă.
Inelele se fixează prin cimentare pe molari. Bracketurile se aplică prin colaj pe ceilalti dinti. In santul orizontal al bracketului se pune arcul care vine legat de aripioarele bracketului cu elastice sau sarma. Dinţii se deplasează pe arc ca şi un tren pe şine. Deplasarea dintelui se face datorită elasticităţii arcului.
Resorturile elastice trebuie purtate permanent; 24 de ore fără elastice înseamnă prelungirea tratamentului cu o săptămână
FORŢA EXTRAORALĂ (FEO)
Acest aparat se compune dintr-un arc facial care se fixează intraoral pe inelele de pe molar şi dintr-o capelină.
Acţiune: - frânează creşterea accentuată a maxilarului spre anterior şi o orientează spre posterior.
- deplasează dinţii.
Dispozitivul poate duce la evitarea extracţiilor dinţilor definitivi. Se poartă minimum 14 ore pe zi; o singură zi fără acest aparat prelungeşte tratamentul cu 2 săptămâni
CONTENTIA
Este o etapă indispensabilă a tratamentului ortodontic care permite păstrarea pe viitor a rezultatelor obţinute. O dată cu îndepărtarea elementelor aparatului fix, dinţii tind să se re-deplaseze spre poziţia iniţială. Pentru menţinerea lor pe noile poziţii corecte este absolut necesară contenţia.
ATENŢIE : FOARTE IMPORTANT
Dacă această fază terapeutică este neglijată tratamentul nu va fi niciodată o reuşită şi medicul va fi obligat să reaplice un aparat activ.
Stabilitatea dentară se obţine în faza de contenţie prin consolidarea poziţiei dintelui în os şi reechilibrare musculară.
Tipuri de aparate pentru contenţie:
1. Placă palatinală mobilizabilă
2. Retainer
3. Pozitioner
IGIENA DENTARA
Periajul dentar este cea mai simplă şi elementară metodă de menţinere a curăţeniei şi sănătăţii dentare.
Practicat de obicei de 2 ori pe zi, dimineaţa şi seara, el trebuie suplimentat şi intensificat pe perioada tratamentului ortodontic; aceasta deoarece aparatele ortodontice, prin elementele componente, creează noi zone de retenţie pentru resturile alimentare şi placa microbiană. De aceea, riscul apariţiei cariei este crescut la purtătorii de aparate dacă aceştia nu respectă regulile de periaj.
Părinţi!!! Controlaţi periajul dentar al copilului dumneavoastră, atât ca tehnică (corectitudinea mişcărilor periuţei) cât şi ca timp (peste cele 3 minute obişnuite).
O dată pe săptămână utilizaţi revelatori de placă. Aceştia sunt soluţii colorate cu care copilul se clăteşte şi care indică prin colorarea plăcii dentare, zonele insuficient igienizate şi asupra cărora mai trebuie insistat. Îi găsiţi în magazinele de specialitate care comercializează produse stomatologice.
A. Igiena aparatelor ortodontice
a. Întreţinerea şi igiena aparatelor mobilizabile şi mobile
Concomitent cu igienizarea dentară va fi făcută şi igienizarea aparatului prin spălarea acestuia cu apă şi săpun sau cu pastă de dinţi, utilizând o altă periuţă dentară.
Aparatele cu purtare permanentă se aplică imediat după spălare în cavitatea bucală care a fost şi ea igienizată în prealabil.
Aparatele cu purtare intermitentă (aparatele mobile) se usucă după spălare şi se păstrează într-o cutiuţă.
O dată pe săptămână, aparatul poate fi introdus pentru câteva minute într-o soluţie obţinută prin dizolvarea unor comprimate efervescente în apă. În farmaciile noastre găsiţi tabletele Corega.
Igienizarea aparatului şi a cavităţii bucale se face după fiecare masă şi înaintea oricărei aplicări.
b. Întreţinerea şi igiena aparatelor fixe.
Igiena aparatelor fixe se realizează după fiecare masă, spălând cu atenţie fiecare element în parte ale acestora. Se utilizează periuţele de dinţi obişnuite dar şi periuţe speciale pe care la găsiţi în magazinele de specialitate. Este interzis la aceşti pacienţi consumul de alimente dure sau lipicioase, muşcatul sau ronţăitul (de exemplu muşcatul din măr sau ronţăitul bomboanelor sau a acadelelor), introducerea anumitor obiecte între arcadele dentare (pix, creion), muşcatul unghiilor. În general, alimentele vor fi tăiate, mărunţite înainte de consum. Este interzisă guma de mestecat!
Nerespectarea acestor recomandări duce la deformarea arcurilor sau ruperea lor şi, foarte frecvent, la desprinderea bracketurilor sau decimentarea inelelor.
Deteriorarea aparatului prelungeşte durata tratamentului; de exemplu atunci când se desprinde un bracket şi apare necesitatea recolării, timpul de tratament se prelungeşte cu o lună.
B. Fenomene şi simptome la debutul tratamentului.
Este necesară cam o săptămână pentru acomodarea pacientului. În primele zile de purtare a aparatului, poate apare o salivaţie mai abundentă şi o uşoară jenă care, însă, se estompează pe parcursul primei săptămâni. De aceea, în primele 3-4 zile se recomandă pacienţilor:
a. consumul de alimente mai moi, pentru că dinţii care încep să se deplaseze sunt mai sensibili în timpul masticaţiei.
b. continuarea periajului dentar în ciuda senzaţiei dureroase.
c. clătiri cu soluţii bucale antiseptice după fiecare periaj, pentru înlăturarea senzaţiei de iritare a cavităţii bucale.
d. în caz de apariţie a durerii se recomandă antialgice şi prezentarea ulterioară la medic.
e. în cazul apariţiei unor leziuni ale mucoasei bucale, se recomandă clătiri cu soluţii antiseptice, dezinfectante, aplicarea unor geluri cicatrizante la nivelul leziunii, de mai multe ori pe zi, utilizarea unor bulete de ceară sau de vată aplicate pe elementele care cauzează leziunea (ligaturi, capete de arc) şi prezentarea în cabinetul de ortodonţie.
Gingiile inflamate şi sângerânde la atingere constituie un alt fenomen prezent la purtătorii de aparate ortodontice. Ele sunt consecinţa unei igiene deficitare şi unui periaj incorect şi dovedesc acumularea de placă microbiană. Se recomandă periajul corect, în ciuda sângerării, masajul gingival şi clătiri cu soluţie antiseptică.
În cazul fracturării sau ruperii aparatului ortodontic adresaţi-vă ortodontului, sau în caz de urgenţă, dacă acesta nu poate fi găsit, chiar medicului stomatolog de familie. Nu încercaţi să îndepărtaţi singuri aparatul!!!
C. Indiferent de tipul de aparat acesta necesită activări sau modificări periodice la intervale de 3 săptâmăni-1lună. De aceea respectaţi programările şi daţi dovadă de punctualitate şi seriozitate pe tot parcursul tratamentului.
Tratamentul ortodontic este o muncă în echipă. El implică nu numai colaborarea echipei medicale (ortodont, medic stomatolog de familie sau medic şcolar, pediatru, specialist ORL, chirurg maxilo-facial, logoped) şi a asistentei de profilaxie şi acelei de cabinet. Dar competenţa medicului nu este suficientă fără cooperarea pacientului şi a familiei sale, lipsa acestei colaborări ducând la prelungirea tratamentului şi la un rezultat incert.
Părinţi, susţineţi şi încurajaţi copilul pe tot parcursul tratamentului!
Aceste reguli respectate vor readuce surâsul pe buzele copilului dumneavostră şi strălucirea irezistibilă a unor dinţi frumoşi şi sănătoşi.
" Arătaţi-mi dinţii voştri şi eu vă voi spune cine sunteţi"
George Cuvier
CE ESTE ORTODONTIA?
Ortodonţia sau Ortopedia dento-facială este arta de a deplasa dinţii în poziţie corectă pe arcadă şi de a corecta deformaţiile oaselor maxilare.
Ortodontul este medicul specialist care a efectuat în total 9 ani de studii. Specialitatea de Ortodonţie necesită 3 ani de studiu, după obţinerea diplomei de absolvire a facultăţi şi susţinerea unui examen la nivel naţional.
Prin cunoştinţele sale, medicul ortodont este capabil de a particulariza şi individualiza problemele copilului dumneavoastră. Purtarea şi activarea periodică a unui aparat va permite obţinerea alinierii dentare şi a unui aspect facial armonios.
DE CE ESTE NECESAR TRATAMENTUL ORTODONTIC?
Pentru a avea un surâs plăcut şi o sănătate dentară de durată.
Ortodonţia influenţează :
- Estetica
dinţii aşezaţi în poziţie corectă oferă un surâs magnific şi o fizionomie agreabilă care va da încredere în sine adolescentului şi mai târziu, adultului.
- Sănătatea dentară
alinierea corectă a dinţilor reduce riscul apariţiei cariei, a paradontopatiei şi traumatismelor dentare. Ortodonţia reduce considerabil zonele dificile ca acces pentru periajul dentar, făcându-l mai eficace. Creează condiţii optime de menţinere a igienei şi sănătăţii buco-dentare.
- Funţionalitatea
prin alinerea dentară se asigură menţinerea în bună stare a funcţiilor aparatului dento-maxilar (masticaţia, fonaţia, deglutiţia, fizionomia, autoîntreţinerea).
DINTII
Pe tot parcursul creşterii dentaţia evoluează: cei 20 de dinţi de lapte sunt înlocuiţi progresiv de 32 de dinţi definitivi.
Între 6 luni şi 6 ani pe arcade sunt numai dinţi temporari supranumiţi şi dinţi de lapte din cauza culori de un alb strălucitor, ca spuma laptelui.
Între 6 ani şi 12 ani dinţii temporari coexistă pe arcade cu dinţi permanenţi.
După 12 ani dentaţia este în întregime permanentă.
Uneori numărul dinţilor pe arcadă poate fi mai mare (dinţi supranumerari) sau mai mic( agenezii dentare).
Tratamentul ortodontic poate fi aplicat la orice vârstă, ortodonţia putând interveni în toate stadiile de evoluţie dentară.
CARE SUNT PROBLEMELE ORTODONTICE?
 Dinţii sunt malpoziţionaţi sau /şi înghesuiţi
 Maxilarele sunt deformate.
Aceste două aspecte definesc ANOMALIA DENTO-MAXILARĂ.
Fiecare caz este particular şi complex, de aceea doar ortodontul poate determina problema care există şi cauza acestuia.
Care sunt cauzele anomaliei dento-maxilare:
1. îţi sugi degetul? De ce nu mai trebuie să mai faci asta:
- acest lucru îl fac numai bebeluşii.
- degetul introdus în gură împinge dinţii înainte. Există riscul de a traumatiza aceşti dinţi, fracturându-i, sau acela de a răni degetul.
- va trebui să porţi un aparat ortodontic numai pentru asta.
Nu sunt deloc uşor de găsit cauzele unei probleme ortodontice, deoarece ele sunt multiple şi complexe.
Dintre acesta se disting în special doi factori esenţiali:
ï¶ factorul ereditar: unul sau mai mulţi membri ai familiei prezintă aceeaşi problemă.
ï¶ factorul secundar (loco-regional): evoluţia dento-facială este perturbată de o modificare a funcţiilor normale ale aparatului dento-maxilar (respiraţia, deglutiţie, masticaţie, fonaţie). La acestea se adaugă obiceiurile vicioase de supt degetul sau interpunere a buzei inferioare, respectiv a unor obiecte între arcadele dentare, sau anumite ticuri (îmbufnare, muşcarea unghiilor, a buzelor, etc.)
Consecinţele unei anomali dento-maxilare sunt în strânsă legătură cu cauzele, creându-se un cerc vicios în cadrul căruia consecinţele, la rândul lor ajung să agraveze cauza.
De exemplu, o poziţie defectuoasă a limbii (interpusă sau sprijinită pe dinţi) poate împiedica dezvoltarea normală a arcadelor dentare. La rândul lor, arcadele dentare deformate vor favoriza poziţia vicioasă a limbii. De aceea, în cazul unor pacienţi, ortodontul trebuie să colaboreze cu logopedul, pentru reeducarea fonaţiei şi obţinerea unei pronunţii corecte.
Dizarmonile dento-maxilare se exprimă în toate cele trei planuri spaţiale.
o Transversal:
Îngustarea arcadei superioare, maxilare, determină uneori îngustarea asociată a arcadei inferioare, mandibulare. Dacă mandibula nu urmează îngustarea maxilarului superior poate apare ocluzia încrucişată şi laterodevierea.
o Vertical:
Dinţii arcadei superioare nu acoperă în proporţie de o treime pe cei ai arcadei inferioare.
Modificările care pot apare sunt:
- inocluzia ( ocluzia deschisă).
- supraacoperire exagerată ( ocluzia adâncă)
- o faţă prea lungă sau prea scurtă.
o Antero-posterior:
Unul dintre cele două maxilare este poziţionat prea anterior sau prea posterior în raport cu celălalt. În funcţie de aceasta se disting trei clase de ocluzie:
- Clasa I -raport normal
- Clasa II - mandibula este poziţionată posterior faţă de maxilar.
- Clasa III - madibula este poziţionată anterior faţă de maxilar-
LA CE VARSTA SE POATE APLICA APARATUL ORTODONTIC???
De la 4 la 4444 ani !!!!!!
Nu există limită de vârstă pentru tratamentul ortodontic, dar medicul stabileşte momentul cel mai favorabil pentru începerea lui.
Fiecare pacient este unic în felul său, la fel şi anomalia dento-maxilară pe care o prezintă. De aceea, tratamentul ortodontic se individualizează în funcţie de:
• Vârstă (copil, adolescent sau adult)
• Tipul de creştere (favorabilă sau defavorabilă)
• Dentaţia (temporară, mixtă sau definitivă)
• Amplitudinea de deformaţie
Pentru stabilirea unui diagnostic şi a unui tratament corect, fiecare caz este studiat în profunzime, necesitând: examinare clinică şi complementară care include studiul modelului de gips confecţionat pe baza amprentei dentare, fotografii, radiografii ale dinţilor şi feţei. Analizele complementare se efectuează obligatoriu la începutul tratamentului, pe parcurs, într-o etapă evolutivă mai importantă a cazului, la finalul tratamentului şi după o perioadă de câţiva ani de la sfârşitul terapiei pentru a evalua în timp stabilitatea rezultatelor.
Există diferite tipuri de tratament ortodontic; fiecare tip conţine mai multe faze. Uneori, pentru rezolvarea unui caz este necesară colaborarea ortodontului cu medici din alte specialiltăţi ( ORL, chirurgie maxilo-facială, pediatrie).
Tratamentul ortodontic se realizează în una sau mai multe etape active.
Tratamentul într-o singură etapă activă se adresează de obicei dentaţiei permanente a adolescentului sau adultului.
Tratamentul în mai multe etape.
În situaţiile de debut precoce a anomaliei detno-maxilare, tratamentul poate fi împărţit în 3 etape:
i. Prima are ca obiectiv corectarea decalajului dintre bazele osoase ale celor două maxilare.
ii. A doua este etapa de urmărire şi ghidare a erupţiei dinţilor permanenţi
iii. A treia urmăreşte alinierea dentară.
PRINCIPIILE DEPLASARII DENTARE
O forţă aplicată pe un dinte, în direcţia dorită de deplasare, va duce la obţinerea poziţiei corecte a acestuia pe arcadă. Reuşita constă într-o deplasare continuă, lentă şi progresivă. Amplitudinea recomandată a deplasării este de 1mm pe lună !
TIPURI DE APARATE OROTODONTICE
Există trei tipuri de aparate ortodontice. Alegerea unui anumit tip depinde de: anomalia dento-maxilară, vârsta pacientului, starea de igienă dentară, statusul odontal (prezenţa cariilor, a obturaţiior, carioreceptivitatea în familie), colaborarea medic-pacient (copil cuminte, cooperant sau cu comportament dificil) şi nu în ultimul rând, condiţia materială a părinţilor.
1. APARATELE MOBILIZABILE
Se numesc aşa deoarece pot fi aplicate şi îndepărtate din cavitatea bucală atât de către medic cât şi de câtre pacient. Se fixează la nivelul arcadelor dentare prin croşete sau gutiere şi au elemente active din sârmă care asigură deplasarea dinţilor şi /sau şurub care determină lărgirea maxilarelor. Se poartă în permanenţă (inclusiv la şcoală), unele dintre ele putând fi scoase doar în timpul meselor.
2 APARATELE FUNCŢIONALE
Sunt mobile în cavitatea bucală, obligând pacientul să stea cu gura închisă pe timpul purtării. Determină deplasarea dinţilor şi lărgirea maxilarelor prin stimularea contracţiilor musculaturi feţei. Se poartă 12-14 ore din 24, în afara programului şcolar, numai pe timpul nopţii şi al activităţilor care nu solicită vorbirea.
3. APARATELE FIXE
A. SISTEMUL POLIAGREGAT
Poate fi aplicat sau îndepărtat numai de către medic. Aparatele fixe sunt aparate costisitoare şi pretenţioase, dar care asigură o deplasare corporală şi precisă a dinţilor în toate cele trei planuri spaţiale şi care oferă posibilitatea tratamentului ortodontic şi la vârsta adultă.
Inelele se fixează prin cimentare pe molari. Bracketurile se aplică prin colaj pe ceilalti dinti. In santul orizontal al bracketului se pune arcul care vine legat de aripioarele bracketului cu elastice sau sarma. Dinţii se deplasează pe arc ca şi un tren pe şine. Deplasarea dintelui se face datorită elasticităţii arcului.
Resorturile elastice trebuie purtate permanent; 24 de ore fără elastice înseamnă prelungirea tratamentului cu o săptămână
FORŢA EXTRAORALĂ (FEO)
Acest aparat se compune dintr-un arc facial care se fixează intraoral pe inelele de pe molar şi dintr-o capelină.
Acţiune: - frânează creşterea accentuată a maxilarului spre anterior şi o orientează spre posterior.
- deplasează dinţii.
Dispozitivul poate duce la evitarea extracţiilor dinţilor definitivi. Se poartă minimum 14 ore pe zi; o singură zi fără acest aparat prelungeşte tratamentul cu 2 săptămâni
CONTENTIA
Este o etapă indispensabilă a tratamentului ortodontic care permite păstrarea pe viitor a rezultatelor obţinute. O dată cu îndepărtarea elementelor aparatului fix, dinţii tind să se re-deplaseze spre poziţia iniţială. Pentru menţinerea lor pe noile poziţii corecte este absolut necesară contenţia.
ATENŢIE : FOARTE IMPORTANT
Dacă această fază terapeutică este neglijată tratamentul nu va fi niciodată o reuşită şi medicul va fi obligat să reaplice un aparat activ.
Stabilitatea dentară se obţine în faza de contenţie prin consolidarea poziţiei dintelui în os şi reechilibrare musculară.
Tipuri de aparate pentru contenţie:
1. Placă palatinală mobilizabilă
2. Retainer
3. Pozitioner
IGIENA DENTARA
Periajul dentar este cea mai simplă şi elementară metodă de menţinere a curăţeniei şi sănătăţii dentare.
Practicat de obicei de 2 ori pe zi, dimineaţa şi seara, el trebuie suplimentat şi intensificat pe perioada tratamentului ortodontic; aceasta deoarece aparatele ortodontice, prin elementele componente, creează noi zone de retenţie pentru resturile alimentare şi placa microbiană. De aceea, riscul apariţiei cariei este crescut la purtătorii de aparate dacă aceştia nu respectă regulile de periaj.
Părinţi!!! Controlaţi periajul dentar al copilului dumneavoastră, atât ca tehnică (corectitudinea mişcărilor periuţei) cât şi ca timp (peste cele 3 minute obişnuite).
O dată pe săptămână utilizaţi revelatori de placă. Aceştia sunt soluţii colorate cu care copilul se clăteşte şi care indică prin colorarea plăcii dentare, zonele insuficient igienizate şi asupra cărora mai trebuie insistat. Îi găsiţi în magazinele de specialitate care comercializează produse stomatologice.
A. Igiena aparatelor ortodontice
a. Întreţinerea şi igiena aparatelor mobilizabile şi mobile
Concomitent cu igienizarea dentară va fi făcută şi igienizarea aparatului prin spălarea acestuia cu apă şi săpun sau cu pastă de dinţi, utilizând o altă periuţă dentară.
Aparatele cu purtare permanentă se aplică imediat după spălare în cavitatea bucală care a fost şi ea igienizată în prealabil.
Aparatele cu purtare intermitentă (aparatele mobile) se usucă după spălare şi se păstrează într-o cutiuţă.
O dată pe săptămână, aparatul poate fi introdus pentru câteva minute într-o soluţie obţinută prin dizolvarea unor comprimate efervescente în apă. În farmaciile noastre găsiţi tabletele Corega.
Igienizarea aparatului şi a cavităţii bucale se face după fiecare masă şi înaintea oricărei aplicări.
b. Întreţinerea şi igiena aparatelor fixe.
Igiena aparatelor fixe se realizează după fiecare masă, spălând cu atenţie fiecare element în parte ale acestora. Se utilizează periuţele de dinţi obişnuite dar şi periuţe speciale pe care la găsiţi în magazinele de specialitate. Este interzis la aceşti pacienţi consumul de alimente dure sau lipicioase, muşcatul sau ronţăitul (de exemplu muşcatul din măr sau ronţăitul bomboanelor sau a acadelelor), introducerea anumitor obiecte între arcadele dentare (pix, creion), muşcatul unghiilor. În general, alimentele vor fi tăiate, mărunţite înainte de consum. Este interzisă guma de mestecat!
Nerespectarea acestor recomandări duce la deformarea arcurilor sau ruperea lor şi, foarte frecvent, la desprinderea bracketurilor sau decimentarea inelelor.
Deteriorarea aparatului prelungeşte durata tratamentului; de exemplu atunci când se desprinde un bracket şi apare necesitatea recolării, timpul de tratament se prelungeşte cu o lună.
B. Fenomene şi simptome la debutul tratamentului.
Este necesară cam o săptămână pentru acomodarea pacientului. În primele zile de purtare a aparatului, poate apare o salivaţie mai abundentă şi o uşoară jenă care, însă, se estompează pe parcursul primei săptămâni. De aceea, în primele 3-4 zile se recomandă pacienţilor:
a. consumul de alimente mai moi, pentru că dinţii care încep să se deplaseze sunt mai sensibili în timpul masticaţiei.
b. continuarea periajului dentar în ciuda senzaţiei dureroase.
c. clătiri cu soluţii bucale antiseptice după fiecare periaj, pentru înlăturarea senzaţiei de iritare a cavităţii bucale.
d. în caz de apariţie a durerii se recomandă antialgice şi prezentarea ulterioară la medic.
e. în cazul apariţiei unor leziuni ale mucoasei bucale, se recomandă clătiri cu soluţii antiseptice, dezinfectante, aplicarea unor geluri cicatrizante la nivelul leziunii, de mai multe ori pe zi, utilizarea unor bulete de ceară sau de vată aplicate pe elementele care cauzează leziunea (ligaturi, capete de arc) şi prezentarea în cabinetul de ortodonţie.
Gingiile inflamate şi sângerânde la atingere constituie un alt fenomen prezent la purtătorii de aparate ortodontice. Ele sunt consecinţa unei igiene deficitare şi unui periaj incorect şi dovedesc acumularea de placă microbiană. Se recomandă periajul corect, în ciuda sângerării, masajul gingival şi clătiri cu soluţie antiseptică.
În cazul fracturării sau ruperii aparatului ortodontic adresaţi-vă ortodontului, sau în caz de urgenţă, dacă acesta nu poate fi găsit, chiar medicului stomatolog de familie. Nu încercaţi să îndepărtaţi singuri aparatul!!!
C. Indiferent de tipul de aparat acesta necesită activări sau modificări periodice la intervale de 3 săptâmăni-1lună. De aceea respectaţi programările şi daţi dovadă de punctualitate şi seriozitate pe tot parcursul tratamentului.
Tratamentul ortodontic este o muncă în echipă. El implică nu numai colaborarea echipei medicale (ortodont, medic stomatolog de familie sau medic şcolar, pediatru, specialist ORL, chirurg maxilo-facial, logoped) şi a asistentei de profilaxie şi acelei de cabinet. Dar competenţa medicului nu este suficientă fără cooperarea pacientului şi a familiei sale, lipsa acestei colaborări ducând la prelungirea tratamentului şi la un rezultat incert.
Părinţi, susţineţi şi încurajaţi copilul pe tot parcursul tratamentului!
Aceste reguli respectate vor readuce surâsul pe buzele copilului dumneavostră şi strălucirea irezistibilă a unor dinţi frumoşi şi sănătoşi.