NeuroMedica

Este un blocaj al ritmului evolutiei care se abate de la normal. Se considera retard de limbaj daca un copil pana la varsta de 3 ani foloseste un numar redus de cuvinte, le pronunta alterat si nu poate forma propozitii simple, desi are auzul bun si organele fonoarticulatorii normal dezvoltate.

Apare pe fondul dezvoltarii normale a intelectului, pe fondul intelectului liminar sau pe fondul deficientei mintale.

Se manifesta timiditate si lipsa dorintei de comunicare, hiperkinetism si opozitionism.

Acuitatea auditiva normala, dar sunt dificultati cauzate de nematurizarea auzului fonematic.

 

Etiologie:

 

• Factori neurologici: leziuni cerebrale din perioadele perinatala si postnatala.
• Factori somatici: boli cronice cu evolutie indelungata; boli infectioase frecvente.
• Factori psihogeni: mediu nestimulativ de vorbire: abandon, parinti cu tulburari de vorbire; suprasolicitare verbala, atitudini brutale sau inegale care diminueaza dorinta de comunicare a copilului; socuri emotionale puternice;
• Factori traumatici: accidente obstetricale, traumatisme abdominale ale mamei;

 

Simptomatologie:

 

• intarziere in dezvoltarea motricitatii generale;
• oprirea in evolutia limbajului dupa perioada lalatiunii;
• vocalele sunt prezente, apar dificultati in pronuntia consoanelor;
• cuvintele apar dupa 2 – 2,6 ani, vocabularul are 20 – 30 cuvinte;
• pe la 4 – 5 ani, vocabularul are aproximativ 20 – 30 de cuvinte, competenta verbala este a unui copil de 2 ani;
• nu pot formula propozitii, dau cuvantului sens de propozitie;
• nu diferentiaza sunetele in cadrul cuvintelor;
• nu cunosc semnificatia multipla a cuvintelor;
• au dificultati in cazul cuvintelor cu grad mai mare de abstractizare;
• au dificultati gramaticale.

 

Forme:

 

• forma pura – fara simptomatologie somato-neuropsihica si care regreseaza spontan;
• forma constitutionala – afecteaza toate laturile vorbirii;
• forma somatica – insoteste distrofia, rahitismul, debilitatea fizica;
• forma psihogena – cu simptomatologie dismaturativ afectiva si intelectuala.

 

Prognosticul este in general bun, intarzierile dispar cu varste, in jur de 6 – 7 ani copilul este mai receptiv la tratamentul logopedic.

 

Terapia vizeaza:

 

• obisnuirea copilului sa colaboreze cu adultii;
• colaborarea logopedului cu familia si cu cadrele didactice;
• crearea unei motivatii necesare corectarii vorbirii;
• este necesara inceperea terapiei la o varsta mica;
• adaptarea terapiei la varsta copilului si la factorii etiologici.

 

Se urmareste:

 

• imbogatirea vocabularului;
• activizarea vocabularului pasiv;
• corectitudinea si complexitatea exprimarii prin alungirea frazei;
• expresivitatea vorbirii.