ROmedic Cabinete medicale Bucuresti Cabinete Ortopedie și traumatologie Ortopedie și traumatologie Bucuresti

Sforaitul

Generalitati

Sforaitul apare atunci cand fluxul de aer inspirat prin gura sau nas in plamani este perturbat in
timpul somnului. De obicei cauza este ingustarea sau blocarea cailor aeriene la nivelul nasului,
gurii sau gatului. Ca urmare, tesuturile cailor aeriene vibreaza si se lovesc de partea posterioara a
gatului, determinand aparitia unui sunet care poate fi moale, catifelat, inalt, aspru sau ragusit.
Este posibil ca persoanele care sforaie sa nu fie constiente de acest lucru. Uneori
partenerul/partenera observa ca persoana cu care dorm sforaie sau doarme cu gura deschisa.
Daca sforaitul devine deranjant pentru persoana care sforaie sau pentru partenerul ei, poate
aparea oboseala diurna (oboseala in timpul zilei). In trecut, sforaitul era considerat doar o simpla
neplacere pentru partenerul de viata. Recent s-a demonstrat ca persoanele care sforaie pot suferi
de sindromul de rezistenta al cailor aeriene superioare (boala in care fluxul de aer inspirat
intampina un grad de rezistenta la trecerea prin caile aeriene superioare) si apnee de somn
obstructiva, o afectiune serioasa a somnului, in cadrul careia persoana poate inceta sa respire
(apnee) in timpul somnului, datorita unui grad de obstructie la nivelul cailor aeriene. De aceea
este important ca atunci cand sforaitul devine o rutina sa fie consultat un medic. Sforaitul este o
afectiune comuna, aproximativ 25-50% dintre barbati si 25-30% dintre femei sforaie frecvent.

Cauze

Sforaitul apare atunci cand coloana de aer care patrunde prin gura sau nas in plamani, provoaca
vibrarea tesuturilor cailor aeriene. De obicei acest fenomen apare ca urmare o ingustarii sau
obstructiei cailor aeriene la nivelul nasului, gurii (cavitatii bucale) sau gatului. In timpul
somnului, in inspiratie aerul patrunde prin gura sau nas si trece de palatul moale (partea
posterioasa a peretelui superior al cavitatii bucale) pentru a ajunge apoi in plamani.
Partea posterioara a cavitatii bucale, acolo unde limba si partea superioara a gatului se intalnesc
cu palatul moale si uvula (prelungire musculo-mucoasa suspendata de marginea posterioara a
valului palatin, in fundul cavitatii bucale, cunoscuta si sub denumirea de lueta sau omusor), este
colababila. Daca aceasta zona colabeaza suficient, caile aeriene se ingusteaza sau se obstrueaza
(blocheaza). Ingustarea sau obstruarea cailor respiratorii perturba traseul fluxului de aer, ceea ce
face ca palatul moale si uvula sa vibreze, lovindu-se astfel de partea posterioara a gatului
cauzand sforaitul.
Amigdalele si vegetatiile adenoide (cresteri in volum, cronice, ale amigdalelor faringiene, situate
in spatele foselor nazale‚ numite popular "polipi") pot vibra si ele, provocand sforaitul. Cu cat
caile aeriene sunt mai ingustate, cu atat tesuturile vibreaza mai tare si sforaitul devine mai
zgomotos. Sforaitul nu apare in afara somnului, deoarece musculatura gatului mentine fixe
tesuturile din partea posterioara a gatului. In timpul somnului aceasta musculatura se relaxeaza
permitand tesuturilor sa colabeze.
Caile aeriene pot fi ingustate sau blocate in mai multe situatii, printre care se numara:
- hipertrofia tesuturilor (cresterea in volum a tesuturilor) la nivelul nasului, gurii sau gatului;
amigdalele crescute in volum sunt o cauza frecventa de sforait la copil;
- blocarea cailor aeriene nazale produce o respiratie dificila; in acest fel sunt afectate tesuturile
de la nivelul gatului, care se pot contracta in timpul efortului suplimentar depus in incercarea de
a respira si care are ca urmare, ingustarea cailor respiratorii; blocarea cailor aeriene nazale poate
fi cauzata de infectiile cailor respiratorii superioare (ca de exemplu raceala), alergii sau polipi
nazali;
- septul nazal deviat care perturba fluxul de aer la nivelul nasului;
- pierderea tonusului muscular la nivelul gatului, care permite colabarea tesuturilor; aceasta se
poate intampla in cazul lipsei de miscare sau odata cu inaintarea in varsta.

Alti factori care pot contribui la aparitia sforaitului sunt:

- consumul de alcool, care duce la inhibarea unei parti a creierului responsabila de controlul
respiratiei; aceasta inhibitie determina o relaxare exagerata a limbii si musculaturii gatului,
determinand o obstructie partiala a fluxului de aer;
- obezitatea, prin depunerea de grasime la nivelul gatului ingusteaza caile aeriene;
- medicamentele miorelaxante sau cele care provoaca somnolenta, cum sunt cele administrate in
cazul alergiilor, depresiei sau in starile de anxietate.
Simptome
Sforaitul este un zgomot care se produce in timpul respiratiei, in timpul somnului. Acest sunet
poate fi moale, catifelat, inalt, aspru sau ragusit. Uneori partenerul/partenera observa ca persoana
cu care dorm, sforaie sau doarme cu gura deschisa si are un somn nelinistit. Daca sforaitul devine
deranjant pentru persoana care sforaie sau pentru partenerul ei, poate apare oboseala diurna
(oboseala in timpul zilei). Daca in timpul somnului respiratia se opreste temporar (apnee)
pacientul poate avea o boala grava numita apnee de somn.
Mecanism fiziopatogenetic
Sforaitul apare atunci cand coloana de aer care patrunde prin gura sau nas in plamani, provoaca
vibrarea tesuturilor cailor aeriene. De obicei acest fenomen apare ca urmare a ingustarii sau
obstructiei cailor aeriene la nivelul nasului, gurii (cavitatii bucale) sau gatului. In timpul
somnului, in inspiratie aerul patrunde prin gura sau nas si trece de palatul moale (partea
posterioara a peretelui superior al cavitatii bucale) pentru a ajunge apoi in plamani. Partea
posterioara a cavitatii bucale, acolo unde limba si partea superioara a gatului se intalnesc cu
palatul moale si uvula (prelungire musculo-mucoasa suspendata de marginea posterioara a
valului palatin, in fundul cavitatii bucale, cunoscuta si sub denumirea de lueta sau omusor), este
colababila.

Daca aceasta zona colabeaza suficient, caile aeriene se ingusteaza sau se obstrueaza (blocheaza).
Ingustarea sau obstruarea cailor respiratorii perturba traseul fluxului de aer, ceea ce face ca
palatul moale si uvula sa vibreze, lovindu-se astfel de partea posterioara a gatului cauzand
sforaitul. Amigdalele si vegetatiile adenoide (cresteri in volum cronice a amigdalelor faringiene
situate in spatele foselor nazale‚ numite popular "polipi") pot vibra si ele, provocand sforaitul.

Cu cat caile aeriene sunt mai ingustate, cu atat tesuturile vibreaza mai tare si sforaitul devine mai
zgomotos. Sforaitul nu apare in afara somnului, deoarece musculatura gatului mentine fixe
tesuturile din partea posterioara a gatului. In timpul somnului aceasta musculatura se relaxeaza,
permitand tesuturilor sa colabeze. Sforaitul poate fi atat de puternic incat persoanele care dorm
alaturi de cel care sforaie pot fi trezite din somn.
Persoanele care sforaie adesea se trezesc din somn obosite. Exista studii care arata ca sforaitul
poate produce somnolenta diurna si ca intensitatea sforaitului este invers proportionala cu
calitatea somnului, adica cu cat sunetul produs are o intensitate mai mare cu atat somnul este mai putin odihnitor. Sforaitul poate duce la aparitia apneei de somn sau a sindromului de rezistenta a cailor aeriene superioare. Acestea sunt afectiuni cu un grad mai mare de gravitate decat simplul sforait.

Factori de risc

Factorii care pot creste riscul de aparitie a sforaitului sunt:
- sexul masculin: sforaitul apare mai des la barbati decat la femei;
- varsta: sforaitul este mai des intalnit la persoanele de varsta medie; exista studii care au
demonstrat ca printre barbati riscul sforaitului creste cu varsta, pana in jurul varstei de 50-60 de
ani;
- factori ereditari: sforaitul poate apare la mai multi membri ai aceleiasi familii;
- cresterea in greutate si obezitatea;
- fumatul: expunerea copiilor la fumul de tigara poate creste riscul de aparitie a sforaitului
- alcoolul si medicamentele sedative
- congestie (acumulare anormala de sange intr-un organ sau intr-un tesut, cunoscuta si sub
denumirea de hiperemie) nazala cronica in timpul somnului: este adesea cauzata de alergii sau
infectii acute ale cailor respiratorii superioare (raceli)
- malformatii ale mandibulei, cum sunt retrognatia (mandibula are dimensiuni mai reduse decat
in mod normal, dand impresia de barbie mica) si inversarea muscaturii; aceasta din urma este o
mal-ocluzie (proasta asezare a dintilor de pe un maxilar in raport cu cei de pe maxilarul celalalt)
de clasa a doua, in care maxilarul si dintii superiori depasesc in timpul muscaturii mandibula si
dintii inferiori; aceste malformatii sunt mai frecvente in randul femeilor.

Consultul de specialitate

Trebuie solicitat ajutorul unui medic specialist atunci cand:
- sforaitul este de tonalitate joasa si de intensitate mare;
- persoana care sforaie se simte obosita in timpul zilei;
- persoana care sforaie adoarme in momente inadecvate, cum sunt in timpul conversatiilor sau in
timpul meselor;
- in afara sforaitului in timpul somnului, apar perioade de apnee, momente in care persoana pare
ca se ineaca sau gafaie.
Sforaitul este principalul simptom al apneei de somn, care este o tulburare mult mai grava,
caracterizata de perioade de oprire a respiratiei (apnee) in timpul somnului.
Expectativa vigilenta
Expectativa vigilenta este o perioada de timp in care medicul specialist impreuna cu pacientul,
supravegheaza boala si simptomele ei, fara a folosi tratamentul medical. Perioada de expectativa
vigilenta se impune atunci cand sforaitul nu este deranjant pentru cei din jur sau daca sforaitul nu
provoaca somnolenta excesiva in timpul zilei. Daca tratamentul ambulatoriu nu este de ajutor in
oprirea sforaitului, trebuie contactat medicul specialist. Perioada de expectativa vigilenta nu este
indicata daca sforaitul este de tonalitate joasa si de intensitate mare, daca pacientul are un somn
nelinistit sau este somnoros in timpul zilei sau prezinta perioade de apnee in timpul somnului.
Aceste simptome pot indica faptul ca pacientul are apnee de somn si in aceste conditii se indica
efectuarea unui consult medical de specialitate.
Medici specialisti recomandati
Sforaitul poate fi tratat de urmatorii medici specialisti:
- medicul de familie
- medicul de medicina interna
- medicul pediatru
- medicul specialist O.R.L. (otorinolaringologie).

Daca medicul are suspiciunea existentei unei apnee de somn, un medic specializat in tratamentul
afectiunilor somnului, poate efectua si interpreta testele necesare diagnosticului. Acesti medici
sunt de obicei medici specialisti neurologi sau pneumologi. Daca acestia recomanda folosirea
unui dispozitiv pentru respiratie orala, este necesar consultul unui medic stomatolog.

Investigatii

In diagnosticul sforaitului o parte importanta o are evidentierea prezentei sau absentei la acel
pacient a apneei de somn. Medicul specialist va efectua examenul fizic al pacientului si istoricul
bolii sale, dar pentru ca prin acestea nu se poate diagnostica apneea de somn, de obicei se
efectueaza un studiu al somnului (pacientul este urmarit si i se efectueaza anumite investigatii in
timp ce doarme) daca aceasta afectiune este suspicionata.

Asociatiile internationale recomanda:

- examinari screening pentru depistarea sforaitului, in timpul examinarilor de rutina ale copiilor
- daca este suspectata apneea de somn se recomanda efectuarea unui studiu al somnului complet.

Tratament - Generalitati

Sforaitul se trateaza prin modificarea stilului de viata, care cuprinde scaderea in greutate (daca
este necesara), renuntarea la fumat, schimbarea felului de a dormi (somnul pe o parte in loc de
somnul pe spate) si evitarea consumului de alcool sau sedative, inainte de culcare. Daca
congestia nazala cronica este cauza sforaitului, se pot folosi medicamente ca vasodilatatoarele
nazale, decongestionantele nazale si corticosteroizi inhalatori. Aparatele pentru respiratie orala
imping limba si mandibula inainte, imbunatatind astfel respiratia. Daca sforaitul persista in ciuda
tratamentului de mai sus, se poate incerca folosirea unor dispozitive care asigura continuu un
flux de aer cu presiune pozitiva. O alta optiune de tratament este interventia chirurgicala.

Tratament initial si de intretinere

Tratamentul sforaitului prin schimbarea stilului de viata are de cele mai multe ori succes.
Modificarile stilului de viata cuprind:
- scaderea in greutate (daca este necesara)
- aceeasi ora de culcare in fiecare seara si o durata suficienta a somnului
- se recomanda ca pozitia din timpul somnului sa fie pe o parte si nu pe spate; o astfel de pozitie
poate fi mentinuta in timpul somnului astfel: se coase un mic buzunar in mijlocul partii din spate
a bluzei de pijama, in care se introduce o minge de tenis
- evitarea consumului de alcool si sedative inainte de culcare
- renuntarea la fumat
- ridicarea capului patului cu 10-15 cm, cu ajutorul unor caramizi introduse sub picioarele patului
(folosirea pernelor pentru ridicarea capului si a toracelui superior nu este o metoda eficienta)
- tratarea prompta a afectiunilor respiratorii cum sunt alergiile si racelile
- folosirea unor dispozitive nazale speciale, care maresc diametrul narilor si imbunatatesc fluxul
de aer care patrunde prin nari.

Daca congestia nazala este prezenta, se recomanda curatirea narilor sau folosirea unor
medicamente cum sunt decongestionantele nazale si corticosteroizii cu administrare inhalatorie
(pe cale nazala). Aceste medicamente cresc deschiderea cailor aeriene, permitand patrunderea
mai usoara a coloanei de aer si pot reduce, astfel, sforaitul. Cu toate acestea decongestionantele
nazale nu trebuie folosite pentru o perioada lunga de timp. Aparatele pentru respiratie orala pot fi
de folos uneori in tratamentul sforaitului, mai ales daca acesta este cauzat de pozitia mandibulei
in timpul somnului. Daca partenerul de somn este deranjat de sforait, el/ea pot folosi dopuri
pentru urechi sau casete audio cu muzica ambientala sau cu sunete din natura, care pot acoperi
sforaitul. Daca persoana continua sa sforaie este necesar un consult medical de specialitate
pentru a se evidentia prezenta sindromului de rezistenta a cailor aeriene superioare si apneei de
somn obstructiva.

Tratament in cazul agravarii bolii

Daca sforaitul se agraveaza este recomandat un consult medical de specialitate. Se impun teste
suplimentare pentru diagnosticarea sindromului de rezistenta a cailor aeriene superioare si apneei
de somn obstructiva. Medicul poate indica folosirea unor dispozitive care asigura continuu un
flux de aer cu presiune pozitiva. Acestea reprezinta tratamentul standard pentru apneea de somn,
dar sunt rar folosite in tratamentul sforaitului.
In cazuri extreme se practica urmatoarele interventii chirurgicale:
- uvulopalatofaringoplastia: este o tehnica chirurgicala care indeparteaza tesutul adipos (gras) de
la nivelul gatului, largind astfel caile aeriene si facilitand pasajul coloanei de aer;
- uvulopalatoplastia laser asistata: este o tehnica care indeparteaza excesul de tesut din gat,
folosind tehnologia laser;
- amigdalectomia si adenoidectomia: pot fi folosite daca amigdalele si vegetatiile adenoidiene
sunt hipertrofiate (crescute in volum) si blocheaza caile aeriene in timpul somnului;
- septoplastia nazala: este interventia prin care se repara si/sau intareste osul si tesutul care separa
cele doua nari (sept nazal); aceasta procedura se practica daca exista o modificare a formei
nasului care afecteaza fluxul de aer inspirat;
- polipectomia nazala: prin aceasta tehnica se indeparteaza tesutul moale, de forma rotunda, de
obicei pediculat din nas (polip nazal).

Profilaxie

Sforaitul poate fi prevenit prin:
- evitarea consumului de alcool si medicamentelor care incetinesc ritmul respiratiei, cum sunt
sedativele si tranchilizantele;
- dieta usoara, exercitii fizice si mentinerea greutatii corporale apropiata de greutatea normala;
- aceeasi ora de culcare in fiecare seara si o durata suficienta a somnului; programul de somn
regulat ofera o odihna mai buna si un somn mai odihnitor, care reduc sforaitul;
- se recomanda ca pozitia din timpul somnului sa fie pe o parte si nu pe spate; o astfel de pozitie
poate fi mentinuta in timpul somnului astfel: se coase un mic buzunar in mijlocul partii din spate
a bluzei de pijama, in care se introduce o minge de tenis;
- renuntarea la fumat: aceasta duce la reducerea inflamatiei din caile aeriene, care poate contribui
la ingustarea acestora;
- ridicarea capului patului cu 10-15 cm cu ajutorul unor caramizi introduse sub picioarele patului
(folosirea pernelor pentru ridicarea capului si a toracelui superior nu este o metoda eficienta);
- tratarea prompta a afectiunilor respiratorii, cum sunt alergiile si racelile; problemele respiratorii
cresc riscul aparitiei sforaitului.

Tratament ambulatoriu
In general, sforaitul este o afectiune care se trateaza mai intai la domiciliu.

Acest tratament cuprinde:
- scaderea in greutate: multe persoane care sforaie sunt supraponderale; scaderea in greutate
contribuie la scaderea ingustarii cailor aeriene si poate reduce sau elimina sforaitul
- limitarea consumului de alcool si medicamente: abuzul de alcool si consumul unor anumite
medicamente, in special sedative sau tranchilizante, inainte de culcare, pot inrautatii sforaitul
- aceiasi ora de culcare in fiecare seara si o durata suficienta a somnului: programul de somn
regulat ofera o odihna mai buna si un somn mai odihnitor care reduc sforaitul
- se recomanda ca pozitia din timpul somnului sa fie pe o parte si nu pe spate, o astfel de
pozitie poate fi mentinuta in timpul somnului astfel: se coase un mic buzunar in mijlocul
partii din spate a bluzei de pijama, in care se introduce o minge de tenis
- tratarea prompta a afectiunilor respiratorii cum sunt alergiile si racelile: problemele
respiratorii cresc riscul aparitiei sforaitului
- folosirea unor dispozitive nazale speciale: care maresc diametrul narilor si imbunatatesc
fluxul de aer care patrunde prin nari.

Tratament medicamentos

Medicamentele pot preveni sau reduce sforaitul cand acesta are ca si cauza congestia nazala.
Aceasta este de regula produsa de raceli sau alergii. Medicamentele pot elibera cavitatile nazale,
permitand o mai buna trecere a aerului care patrunde prin nari in respiratie si contribuie astfel la
reducerea sforaitului. Decongestionantele nazale si corticoizii inhalatori reduc ambele congestia
nazala, insa ultimii pot fi folositi doar pentru o perioada scurta de timp.

Tratament chirurgical

Se apeleaza la acestea foarte rar, doar in cazul in care este prezent un sforait sever si care nu a
putut fi tratat prin alte mijloace.
Interventiile chirurgicale sunt folosite pentru:
- indepartarea tesutului in exces de la nivelul gatului, pentru a largii caile aeriene superioare;
aceasta poate insemna chiar si extragerea amigdalelor sau a tesutului adenoidian sau a altor
tesuturi din partea posterioara a gatului (uvulopalatofaringoplastia)
- corectarea unor malformatii ale septului nazal sau indepartarea unor polipi nazali ce blocheaza
fluxul de aer prin cavitatile nazale
- modificari de pozitie ale structurilor osoase din caile aeriene superioare, permitand o mai buna
circulatie a aerului inspirat, mai ales in timpul somnului; in cazul acesta sunt necesare mai mult
decat o singura interventie chirurgicala.
Tipuri de interventii chirurgicale:
- uvulopalatofaringoplastia: este o tehnica chirurgicala care indeparteaza tesutul adipos (gras)
de la nivelul gatului, largind astfel caile aeriene si facilitand pasajul coloanei de aer
- uvulopalatoplastia laser asistata: este o tehnica care indeparteaza excesul de tesut din gat,
folosind tehnologia laser
- amigdalectomia si adenoidectomia: pot fi folosite daca amigdalele si vegetatiile adenoidiene
sunt hipertrofiate (crescute in volum) si blocheaza caile aeriene in timpul somnului
- septoplastia nazala: este interventia prin care se repara si/sau intareste osul si tesutul care
separa cele doua nari (sept nazal); aceasta procedura se practica daca exista o modificare a
formei nasului care afecteaza fluxul de aer inspirat
- polipectomia nazala: prin aceasta tehnica se indeparteaza tesutul moale, de forma rotunda, de
obicei pediculat, din nas (polip nazal).
Tehnicile chirurgicale sunt rareori folosite la tratamentul sforaitului si pot sa nu vindece in
totalitate afectiunea, iar riscurile pot sa fie prea mari fata de beneficiul net adus.

Alte tratamente

Tratamentul alternativ include dispozitivele care asigura continuu un flux de aer cu presiune
pozitiva, aparatele de respiratie orala si dispozitive nazale speciale, care maresc diametrul narilor
si imbunatatesc fluxul de aer care patrunde prin nari. Ajustarile dietei pot fi de folos in
tratamentul sforaitului, pentru persoanele care sunt supraponderale si au aceasta afectiune.
Aparatele pentru respiratie orala pot fi de folos uneori in tratamentul sforaitului, mai ales daca
acesta este cauzat de pozitia mandibulei in timpul somnului. Dispozitivele care asigura continuu
un flux de aer cu presiune pozitiva, reprezinta tratamentul standard pentru apneea de somn, dar
sunt rar folosite in tratamentul sforaitului.
 
Programare