Oreionul (parotidita epidemica)
Autor: Chicin Gratiana
Oreionul (parotidita epidemica) este o boală produsă de un virus care determină inflamarea glandelor salivare.
Transmiterea este respiratorie, rar prin contactul cu obiecte (jucării, veselă) contaminate cu salivă. Bolnavul devine contagios 3 zile înainte şi 4 zile după debutul bolii. Boala este mai frecventă la copiii între 5-14 ani, iarna şi primăvara.
Perioada de la infectare la apariţia semnelor de boală este de 14-18 zile. La început, apar durerea de gât sau urechi, pierderea poftei de mâncare, oboseală, dureri de cap, febră moderată. În formele severe, debutul poate fi brusc, cu febră ridicată, frisoane, vărsături. Inflamarea glandelor parotide (una sau ambele părţi), conferă aspectul caracteristic de faţă `pară`. Până la 40% din cazuri, pot fi fără semne clinice.
Virusul poate afecta glandele sexuale, pancreasul, sistemul nervos. Până la 40% dintre băieţii cu oreion după pubertate, prezintă o tumefiere dureroasă a testiculelor, numită orhită, care în cazuri rare poate determina sterilitate. Pancreatita poate apare după o săptămână de boală, pacientul acuzând greţuri, vărsături şi dureri intense localizate în etajul superior al abdomenului; evoluează spre vindecare totală. Complicaţiile nervoase (meningită, encefalită) pot apare fără parotidită asociată, fiind urmate de urmări pe termen lung (surditate).
Tratamentul este simptomatic. Deoarece foarte rar s-au semnalat cazuri de diabet, ca urmare a pancreatitei, se evită un regim alimentar bogat în glucide(zahăr).
Vaccinarea cu trivaccin RRO, în asociere cu cel antirujeolic şi antirubeolic.
Transmiterea este respiratorie, rar prin contactul cu obiecte (jucării, veselă) contaminate cu salivă. Bolnavul devine contagios 3 zile înainte şi 4 zile după debutul bolii. Boala este mai frecventă la copiii între 5-14 ani, iarna şi primăvara.
Perioada de la infectare la apariţia semnelor de boală este de 14-18 zile. La început, apar durerea de gât sau urechi, pierderea poftei de mâncare, oboseală, dureri de cap, febră moderată. În formele severe, debutul poate fi brusc, cu febră ridicată, frisoane, vărsături. Inflamarea glandelor parotide (una sau ambele părţi), conferă aspectul caracteristic de faţă `pară`. Până la 40% din cazuri, pot fi fără semne clinice.
Virusul poate afecta glandele sexuale, pancreasul, sistemul nervos. Până la 40% dintre băieţii cu oreion după pubertate, prezintă o tumefiere dureroasă a testiculelor, numită orhită, care în cazuri rare poate determina sterilitate. Pancreatita poate apare după o săptămână de boală, pacientul acuzând greţuri, vărsături şi dureri intense localizate în etajul superior al abdomenului; evoluează spre vindecare totală. Complicaţiile nervoase (meningită, encefalită) pot apare fără parotidită asociată, fiind urmate de urmări pe termen lung (surditate).
Tratamentul este simptomatic. Deoarece foarte rar s-au semnalat cazuri de diabet, ca urmare a pancreatitei, se evită un regim alimentar bogat în glucide(zahăr).
Vaccinarea cu trivaccin RRO, în asociere cu cel antirujeolic şi antirubeolic.