Clinica Memoriei

Extras interviu 9am.ro Clinica Virtuala a Memoriei - locul unde sa ai grija de cea mai de pret resursa a ta, unde Dr Liana Borza evidentiaza cauzele pentru care tulburarile de memorie pot sa apara si la varste tinere:

 

 „Am aflat de la dr. Liana Rada Borza ceva mai multe detalii despre problemele de memorie, care par să fie mai pregnante în societatea actuală.

 

1. Am văzut că ați menționat că această clinică se adresează persoanelor de peste 40 de ani. Ați observat o creștere simțitoare a persoanelor ce sunt afectate de aceste probleme de memorie?

Din păcate da, vă pot confirma această creștere bazându-mă pe experiența mea clinică atât din România, cât și din Marea Britanie. Ba mai mult, sunt și rapoarte publicate de Organizația Mondială a Sănătății care confirmă că numărul cazurilor de demență la nivel mondial este în continuă creștere.

 

2. Există și o incidență mai mare ca în trecut a unor persoane de sub 40 de ani care se confruntă cu probleme de memorie?

Am constatat că sunt din ce în ce mai multe cazuri de persoane sub 40 ani care se prezintă la medicul psihiatru sau la psiholog cu probleme de memorie cauzate de suprasolicitare, de situațiile de viață stresante, de deprivarea de somn, de consumul de alcool și de droguri ilicite sau chiar și de instalarea depresiei. În acest context, consider că merită să subliniez că depresia poate să ducă la ceea ce numim în psihiatrie pseudodemență, fiind deosebit de important ca noi, specialiștii, să diferențiem tulburările cognitive care fac parte din tabloul clinic al unei depresii, de cele care indică, de fapt, un diagnostic de demență. Aș mai dori să menționez și formele familiale, moștenite genetic, de boală Alzheimer sau de demență frontotemporală care pot să apară între 30 și 40 ani, dar, din fericire, acestea sunt cazuri rare.

 

3. Începând de la ce vârstă ar trebui să fie cineva atent cu privire la eventuale probleme de memorie pe care le-ar putea avea?

Problemele de memorie se instalează de cele mai multe ori peste vârsta de 65 ani, vârsta înaintată fiind considerată principalul factor de risc al apariției diferitelor forme de demență, dar, din păcate, am remarcat în ultima perioadă o creștere a numărului de cazuri de demență presenilă, așa cum o denumim generic în psihiatrie, la persoane cu vârste cuprinse între 55 și 65 de ani. Ceea ce ar trebui să ne atragă însă atenția și să ne determine să ne adresăm specialistului pentru o evaluare a funcției cognitive, indiferent de vârsta de debut, sunt simptomele resimțite și modul în care acestea ne afectează viața de zi cu zi.

 

4. Cum putem ști dacă semnele pe care le vedem necesită și o investigație mai amănunțită?

După cum spuneam, este important să ne adresăm specialistului, mai ales dacă simptomele cognitive pe care le prezentăm încep să ne afecteze funcționarea zilnică, respectiv activitățile desfășurate în mod obișnuit. Există însă și situații în care anturajul sau medicul de familie remarcă înaintea persoanei în cauză că aceasta prezintă probleme de memorie și sfătuiesc persoana respectivă să se adreseze medicului psihiatru.

 

5. Tuturor ni se mai întâmplă episoade de genul «oare am oprit aragazul?» sau «sigur am încuiat ușa când am plecat?», sunt și acestea niște elemente de luat în calcul pentru o viitoare investigație? Poate că dacă frecvența unor astfel de episoade crește, ar fi necesar un control?

Bineînțeles că da, atunci când nu mai suntem siguri de acțiunile noastre, când suntem nevoiți să ne notăm totul într-un calendar sau când devenim dependenți de listele de cumpărături, este importantă evaluarea de specialitate a funcției cognitive.

 

6. Tinerii cu vârste între 20 și 30 de ani ar trebui să-și facă griji cu privire la memorie sau pot să mai amâne aceste temeri?

Sfatul meu este ca, indiferent de vârsta la care se instalează problemele de memorie, persoana afectată să se adreseze specialistului pentru o evaluare, întrucât, după cum am menționat anterior, sunt și la vârste tinere cauze concrete care pot să ducă la apariția tulburărilor cognitive și, din acest motiv, este importantă identificarea acestor cauze și managementul personalizat al cazului respectiv de către un specialist.”

 

In completarea materialului de mai sus - extras interviu Ce se intampla doctore? (https://www.csid.ro/health/sanatate/sa-ne-ingrijoram-daca-uitam-unde-am-pus-cheile-sau-ce-am-mancat-la-pranz-explica-dr-liana-rada-borza-19420187/?fbclid=IwAR3HUo6orb2UOzzdNrilZYJEdrIUPvLCKFSHfqTb7FjTIlAZmT_s6r_KxwA):

 

 „Stresul şi demenţa – care este legătura?

Chiar dacă nu suntem în categoria de vârstă cu risc crescut pentru cei predispuşi problemelor de memorie, semne de întrebare ar trebui să ridice şi situaţiile cu care ne confruntăm zi de zi –  joburi care implică stres la nivel ridicat sau lipsa unui program adecvat de somn.

Studiile arată că există, în aceste cazuri, o oarecare vulnerabilitate la demenţă. 

«Sunt studii de cercetare care susţin o legătură între stres şi demenţă sau între suprasolicitare şi declinul funcţiei cognitive, dar şi studii ştiinţifice care arată că un somn fragmentat, cu întreruperi sau de mai puţin de 7 ore pe noapte se poate asocia cu apariţia tulburărilor de memorie», explică dr. Liana Rada Borza.”