Integrarea in gradinita
Ghid de supravietuire in primele zile de gradinita sau cum sa facilitezi adaptarea copilului la gradinita
Chiar daca ne place mai mult sau mai putin, mersul la gradinita este o etapa necesara in evolutia copilului. Si ca orice schimbare, este insotita de multe ori atat pentru parinti cat si pentru copii de dezavantaje si de disconfort.
Aceasta perioada de tranzitie este conturata de noi provocari ale dezvoltarii, cum ar fi atentia care nu ii va mai fi acordata exclusiv, acceptarea sau respingera colegilor, concentrarea mai mult de 2-3 minute intr-o activitate. In plus apar reguli pe care cel mic trebuie sa le respecte in fata unor oameni mai putin dispusi sa negocieze decat mama, tata sau bunicii.
Foarte multi copii nu sunt foarte entuziasti in ceea ce priveste inceperea gradinitei. Desigur, poate ca cel mic este dintre aceia care abia astepta sa intre la gradinita. Este insa absolut firesc ca un copil sa planga in primele zile. Cei care au copii stiu exact cat de greu ii este unui parinte sa-si lase copilul plangand la gradinita. Stim cat de mult va tulbura cand va ganditi ca l-ati lasat suparat, „printre straini”. De multe ori parintele sta cu grija asta apasatoare cateva ore, fara sa stie ca la cateva minute dupa plecarea lui, copilul a inceput sa se joace cu ceilalti si s-a inveselit.
In cazul in care educatoarea va spune ca tristetea si accesele lui de plans se repeta pe parcursul zilei, este posibil ca ceea ce experimenteaza copilul in acele momente dificile sa fie o anxietate de separare. Ce inseamna asta? Este teama copilului de a accepta sa se desparta temporar de cei dragi alaturi de care se simte in siguranta si in consecinta, dificultatea de a intra intr-un mediu nou si plin de neprevazut.
Din dorinta de a va ajuta sa-l sprijiniti pe cel mic pe parcursul acestui proces, avem cateva propuneri pentru voi:
· jucati-va acasa „de-a gradinita” pentru a intelege cum vede el lucrurile care se intampla acolo. Permite-i sa conduca jocul sa isi aleaga singur jucariile care sa-i reprezinte pe colegi si pe educatoare. In acest fel o sa poti observa lucruri care pe care el nu reuseste sa le exprime prin cuvinte.
· incurajeaza independenta copilului prin sarcini usoare precum imbracarea pijamalei, spalarea dintilor, aranjarea jucariilor. La gradinita este pus sa faca singur diverse lucruri si este bine ca el sa nu interpreteze asta ca pe o dovada de ostilitate.
· permite-i copilului sa ia cu el la gradinita o jucarie foarte draga sau paturica lui. Ii vei oferi astfel sentimentul ca este aproape de casa si de familie. In cazul in care procedurile din gradinita interzic asta, ar fi bine sa-i explicati educatoarei (chiar sa insistati daca este nevoie) ca uneori este bine sa fie flexibili si sa accepte aceste mici demersuri temporare, care ajuta la acomodarea copilului in noul mediu.
· subliniaza-i progresele pe care le-a facut de la o zi la alta. Fii uimit si incantat de lucrarile pe care le aduce de la gradinita. Arata-le tuturor membrilor familiei si apreciati-le in cu totii in prezenta lui.
· obtine informatii clare de la educatoare punand intrebari punctuale: „de cate ori si cat a plans?” „s-a jucat cu ceilalti copii?” „cu cine s-a jucat?”, „in ce activitati s-a implicat?” si fa o rutina din acest obicei. O sa intelegi mai bine cum s-a simtit la gradinita.
· recunoaste-i emotiile, insa nu-l lasa prada acestora, ofera-i sprijin si solutii: „Stiu ca iti este greu, insa esti un copil puternic si o sa vezi ca te vei simti mai bine, de la o zi la alta….”; „Hai sa ne gandim impreuna ce te ajuta sa te simti mai bine cand esti suparat sau cand iti este teama…”
Daca totusi refuzul copilului de a merge la gradinita se prelungeste mai mult de trei saptamani sau o luna, sau daca educatoarea iti spune ca cel mic refuza implicarea in activitatile grupei sau ca in fiecare zi are momente de tristete, recomandarea noastra este sa nu lasati lucrurile sa se agraveze. Este important sa observi daca starea lui anxioasa continua, sau daca este insotita de crize de isterie, sau de agresivitate, ori daca apar somatizari (dureri de burta, greata, frison)
In acest caz este bine contactati un specialist in consilierea copilului. Profesionistii nostri sunt pregatiti sa va ofere consiliere atat voua ca parinti pentru a intelege cum puteti sa-l sustineti pe cel mic in aceasta perioada, cat si terapie prin joc pentru copil. In plus, psihologul nostru poate sa mearga la gradinita pentru a observa comportamentul celui mic acolo, dar si dinamica mediului, asa incat sa poata sa inteleaga care este sursa problemei cu care se confrunta cel mic.
Chiar daca ne place mai mult sau mai putin, mersul la gradinita este o etapa necesara in evolutia copilului. Si ca orice schimbare, este insotita de multe ori atat pentru parinti cat si pentru copii de dezavantaje si de disconfort.
Aceasta perioada de tranzitie este conturata de noi provocari ale dezvoltarii, cum ar fi atentia care nu ii va mai fi acordata exclusiv, acceptarea sau respingera colegilor, concentrarea mai mult de 2-3 minute intr-o activitate. In plus apar reguli pe care cel mic trebuie sa le respecte in fata unor oameni mai putin dispusi sa negocieze decat mama, tata sau bunicii.
Foarte multi copii nu sunt foarte entuziasti in ceea ce priveste inceperea gradinitei. Desigur, poate ca cel mic este dintre aceia care abia astepta sa intre la gradinita. Este insa absolut firesc ca un copil sa planga in primele zile. Cei care au copii stiu exact cat de greu ii este unui parinte sa-si lase copilul plangand la gradinita. Stim cat de mult va tulbura cand va ganditi ca l-ati lasat suparat, „printre straini”. De multe ori parintele sta cu grija asta apasatoare cateva ore, fara sa stie ca la cateva minute dupa plecarea lui, copilul a inceput sa se joace cu ceilalti si s-a inveselit.
In cazul in care educatoarea va spune ca tristetea si accesele lui de plans se repeta pe parcursul zilei, este posibil ca ceea ce experimenteaza copilul in acele momente dificile sa fie o anxietate de separare. Ce inseamna asta? Este teama copilului de a accepta sa se desparta temporar de cei dragi alaturi de care se simte in siguranta si in consecinta, dificultatea de a intra intr-un mediu nou si plin de neprevazut.
Din dorinta de a va ajuta sa-l sprijiniti pe cel mic pe parcursul acestui proces, avem cateva propuneri pentru voi:
· jucati-va acasa „de-a gradinita” pentru a intelege cum vede el lucrurile care se intampla acolo. Permite-i sa conduca jocul sa isi aleaga singur jucariile care sa-i reprezinte pe colegi si pe educatoare. In acest fel o sa poti observa lucruri care pe care el nu reuseste sa le exprime prin cuvinte.
· incurajeaza independenta copilului prin sarcini usoare precum imbracarea pijamalei, spalarea dintilor, aranjarea jucariilor. La gradinita este pus sa faca singur diverse lucruri si este bine ca el sa nu interpreteze asta ca pe o dovada de ostilitate.
· permite-i copilului sa ia cu el la gradinita o jucarie foarte draga sau paturica lui. Ii vei oferi astfel sentimentul ca este aproape de casa si de familie. In cazul in care procedurile din gradinita interzic asta, ar fi bine sa-i explicati educatoarei (chiar sa insistati daca este nevoie) ca uneori este bine sa fie flexibili si sa accepte aceste mici demersuri temporare, care ajuta la acomodarea copilului in noul mediu.
· subliniaza-i progresele pe care le-a facut de la o zi la alta. Fii uimit si incantat de lucrarile pe care le aduce de la gradinita. Arata-le tuturor membrilor familiei si apreciati-le in cu totii in prezenta lui.
· obtine informatii clare de la educatoare punand intrebari punctuale: „de cate ori si cat a plans?” „s-a jucat cu ceilalti copii?” „cu cine s-a jucat?”, „in ce activitati s-a implicat?” si fa o rutina din acest obicei. O sa intelegi mai bine cum s-a simtit la gradinita.
· recunoaste-i emotiile, insa nu-l lasa prada acestora, ofera-i sprijin si solutii: „Stiu ca iti este greu, insa esti un copil puternic si o sa vezi ca te vei simti mai bine, de la o zi la alta….”; „Hai sa ne gandim impreuna ce te ajuta sa te simti mai bine cand esti suparat sau cand iti este teama…”
Daca totusi refuzul copilului de a merge la gradinita se prelungeste mai mult de trei saptamani sau o luna, sau daca educatoarea iti spune ca cel mic refuza implicarea in activitatile grupei sau ca in fiecare zi are momente de tristete, recomandarea noastra este sa nu lasati lucrurile sa se agraveze. Este important sa observi daca starea lui anxioasa continua, sau daca este insotita de crize de isterie, sau de agresivitate, ori daca apar somatizari (dureri de burta, greata, frison)
In acest caz este bine contactati un specialist in consilierea copilului. Profesionistii nostri sunt pregatiti sa va ofere consiliere atat voua ca parinti pentru a intelege cum puteti sa-l sustineti pe cel mic in aceasta perioada, cat si terapie prin joc pentru copil. In plus, psihologul nostru poate sa mearga la gradinita pentru a observa comportamentul celui mic acolo, dar si dinamica mediului, asa incat sa poata sa inteleaga care este sursa problemei cu care se confrunta cel mic.