ROmedic Cabinete medicale Bucuresti Cabinete Logopedie Logopedie Bucuresti

Cum dezvoltăm răbdarea copilului

Autor: Psih. Elena Gheoculescu

Printre primele cuvinte pe care le spune copilul sunt: ”NU”, ”al MEU”, ”EU” și  mai târziu NOI, AȘTEPT, ÎMPART. Răbdarea este un muschi care se dezvoltă prin pași mici, dar consecvenți.

Este important să dezvoltăm răbdarea copilului, știi  de ce? Este mai ușor să fii un adult răbdător dacă ai învățat încă din copilărie. Este o investiție în termen lung în copilul tău și în lumea de mâine.

copilului.

  • Începeți de devreme și sărbătoriți micile victorii.
  • Copilul se bucură de reacția adultului și face gesturi și acțiuni pentru a-i stârni o reacție. Începeți de timpuriu. Puteți să îi cereți să aștepte 1-2 minute înainte de a-i da jucăria preferată sau de a îndeplini orice dorință.

    ”Mulțumesc pentru că ai așteptat, poftim jucăria preferată”

    ”Mă bucur că ai avut răbdare 2 minute, acum mergem la plimbare.”

    Poate că fiecare dintre noi a văzut un copil care se tăvălea, țipa și plângea pentru că dorința nu îi era îndeplinită fix în momentul în care el dorea, nici o secundă mai mult sau mai puțin. Acela este un moment în care el are nevoie să trăiască răbdarea. Să îi arăți, să acționezi cu răbdare. Să îi spui în cuvinte ce urmează să faci până să îl ajuți și apoi să îți arăți bucuria ca a așteptat.

  • Modelează așteptările
  • Pune focusul pe proces, nu pe rezultat. Nu te aștepta să aibă răbdare de fiecare dată. Partea rațională a creierului la copil este în plin proces de dezvoltare, pe când, partea emoțională este foarte activă. De aceea are nevoie de răbdarea răbdării și uneori de răbdarea răbdării răbdărilor. 

     

  • Crează întârziere în mod intenționat
  • Într-o lume în care totul este la un click distanță, este nevoie să întârzii în mod intenționat unele lucruri pentru a-l ajuta pe copil să învețe să aibă răbdare. De exemplu când Răzvan vrea să mergem la biserică dimineața sau în parc îi spun să aștepte să facem rutina de dimineță, să iau banii din portofel, iar dacă suntem deja în curte uneori îi spun să aștepte să îmi iau masca din casă pentru a putea intra în biserică sau parc. Un alt mod în care mai dezvolt răbdarea este legată de laptele matern. De cele mai multe ori când vede că am venit acasă este foarte fericit și îmi spune că vrea ”lapte cald și bun”, la început îi spuneam să aștepte să mă spăl pe mâni, acum hai să ne jucăm puțin sau ”hai să beni puțină apă înainte ă verficăm dacă îți este sete mai întâi.”

    Care este secretul?

    Să ai răbdare dacă vrei să dezvolți răbdarea copilului. Nu este magie, este perseverență, repetiție, exercițiu, joacă. Răbdarea răbdării răbdărilor este o abilitate pe care o dezvolt în fiecare zi. A fi mamă este minunat, este un sentiment unic, însă uneori poate deveni provocator. Eu aleg să văd fiecare moment în care copilul îmi solicită răbdare, adică este nerăbdător, se înfurie, plânge, refuză să facă ceva ce îl rog ca pe o oportunitate de a-mi dezvolta eu răbdarea răbdării răbdărilor până ajung la următor: răbdarea sfinților. Inspir și expir și mă întreb: Care este nevoia lui? Ce aș putea să fac? Dacă aș fi în locul lui ce m-ar liniști s-au m-ar ajuta să am mai multă răbdare?

    Tehnica care la el funcționează cel mai mult este să le explice jucăriilor, parcului că el pleacă, dar că se întoarce, că nu vrea să plece, însă este nevoie ca mami să se pregătească pentru serviciu (sau care este motivul pentru care plecăm) și că el este trist și nu dorește, dar că se va întoarce curând. Că el va avea grijă de el și că este sigur că și parcul va fi în siguranță până când se întoarce.

  • Odată tu, odată eu
  • Într-un moment de maximă agitație în care Răzvan voia ceva i-am spus, pe rând, odată tu, odată eu. Am inspirat și expirat și m-am calmat. ”Odată tu, odată eu, pe rând” , i-am reptat de mai multe ori , i-ar într-o zi am avut minunata supriză să-l aud spunând: ”odată eu, odată tu”. Repetarea îl ajută să facă față mai bine așteptării. În parc îi amintesc că se poate da pe tobogan odată el, odată alt copil, pe rând. La fel și în leagăn.

  • Implică-l la cumpărături
  • Când mergem la biserică el primește 1 leu, spălat înainte de acasă special pentru el cu care poate cumpăra 2 lumânări. El îi cere doamnei 2 lumânări, plătește, mulțumește. După aceea mergem afară le aprinde și stinge de câteva ori și le pune în locul special destinat lumânărilor.  La magazin sunt momente în care îi lăsăm pe el să își cumpere ”bobo”, să aștepte la rând, să plătească. Apoi așteaptă până când ajungem acasă. Regula este: Mâncăm doar după ce ne spălăm pe mâini. Este un proces provocator uneori, dar bucuria lui și a nostră când vedem că reușește, că înțelege, că este mai răbdător ca ieri este foarte mare.

    Am spus până acum 5 moduri în care îl poți învăța pe copil să-și dezvolte răbdarea. Spune-ne! Cum îl înveți pe copilul tău să aibă răbdare?

  • Recunoaște dificultatea în a aștepta cu răbdare
  • Uneori simt că am răbdarea răbdării răbdărilor, alteori simt că atunci o învăț. Alteori mă observ cum îmi pierd răbdarea cu propriul copil, dar pot să am răbdare cu alți copii și familiile lor. Răbdarea înseamnă uneori să accepți că ai pierdut-o să inspiri și să expiri, să bei un pahar cu apă, să îți iei o pauză, să scrii într-un jurnal și să te întrebi: Dacă aș avea răbdarea sfinților cum aș acționa acum? Dacă aș avea toată răbdare din lume cum aș acționa? Ce aș face?

    Cum îți poți da seama că ți-ai pierdut răbdarea? Și ce poți face pentru a avea mai multă răbdare?

    Așteptarea poate fi neplăcută. Recunoaște! Știi ce? Neplăcere, confuzie, frustrare, furie simte și copilul tău când se trântește, țipă și plânge pentru că nu primește ccea ce își dorește instantaneu. Îți vine să îi spui vreo două ”pe vreme mea, nu era așa, eu nu făceam așa ceva cu mama mea”, ”copil neascultător, copil rău, sau să fie vreo soluție magică care să facă ca acel comportament să înceteze sau măcar ca cineva să te cheme după ce s-a reinstalat liniștea și pacea. Știu că uneori este chiar foarte greu. Sunt specialist, sunt mamă. Sunt mama unui copil de 2 ani care învață să fie îndependent, care vrea să facă singur.

     

    Când copilul tău își pierde răbdarea, inspiră și expiră. Amintește-ți că faci o invetiție în viitor, coboră-te la nivelul lui îmbrățișează-l și mai explică-i cu iubire odată. Știai că o îmbrățișare care durează mai mult de 8 secunde, secretă în corp oxitocină, un hormon care dă o stare de bine și relaxează? Nu funcționează această tehnică? Da, așa este uneori nu funcționează. Inspiră și expiră și îmbrățișează-te pe tine. Poate că nici tu nu ai fost îmbrățișat ca și copil, începe cu tine, pentru că în felul acesta o să ai mai multă răbdare. Spune-i și copilului tău că are dreptate, că uneori este greu să aștepte, chiar neplăcut și că vrea să primească imediat ceea ce vrea. Că ești mândră de el că înțelege.

    Simțind că sentimentele lui sunt validate și acceptate, îl va ajuta să se simtă mai bine și să încerce data viitoare să aibă mai multă răbdare decât a avut-o astăzi.

     

  • Dezvoltăți răbdarea răbdărilor sau după caz răbdarea răbdări răbdărilor sau răbdarea sfinților sau cum vrei tu să o numești.
  • Copiii fac ce văd sau vorba veche românească: ”fă ce spune popa, nu ce face”. Dacă arunci cu cuvinte de fiecare dată când îți pierzi răbdarea copilul o să învețe că așa să face, dar dacă te vede pe tine că îți gestionezi propria răbdarea, atunci există probabilitatea ca și el să te imite comportamentele și acțiunile tale.

     

    De unde știu că pierderea răbdării devine un obicei care îmi afectează viața?

    Îmi observ copilul! Copiii sunt cele mai bune oglinzi pe care le putem avea. Observând comportamentele lor putem să facem în noi schimbările pe care vrem să ne vedem la copilul nostru. Spune-i că îți este greu, că îți pierzi și tu răbdarea, că ai nevoie de un pahar cu apă, de o pauză de 5 minute. Lasă-l pe copilul tău să vadă cum înveți și practici răbdarea.

     

    Încredere și răbdare.

    Ești cel mai bun părinte care poate fi pentru copilul tău!

    Dacă ai uitat și ai nevoie de ajutor, poți stabili o ședință să-ți activezi resursele interioare. 

    Mulțumesc!

    Elena