Cum susținem copiii la fotbal fără să le dăm indicații constante
Activitatea sportivă, în special fotbalul, oferă copiilor mult mai mult decât dezvoltare fizică. Este un spațiu viu de creștere emoțională, relațională și de construire a încrederii în sine. Din perspectiva mea de psihoterapeut, terenul de fotbal devine o oglindă a lumii interioare a copilului și nu numai.
Recent, întorși de la un turneu, am avut ocazia să observ din nou cât de valoroase sunt aceste experiențe, nu doar pentru copii, ci și pentru noi, ca părinți.
Un aspect esențial este modul în care alegem să fim prezenți lângă ei. Tendința naturală este să le oferim indicații: ”aleargă”, ”pasează”, ”trage la poartă” din dorința de-ai ajuta. Să criticăm sau să ne arătăm nemulțumirea față de deciziile antrenorului sau ale arbitrului. Însă, atunci când intervenim constant, fără să ne dăm seama, le luăm din autonomie, din capacitatea de a gândi singuri și de a lua decizii în timp real.
Copiii au nevoie, mai mult decât de indicații, de susținere. De un spațiu în care să poată încerca, greși, învăța și reuși în ritmul lor. Simplul fapt că suntem acolo, că îi vedem, că îi încurajăm: ”te-am văzut”, ”ai încercat”, ”sunt cu tine” , ”ai încercat”, ”ai făcut ceea ce ai știut și putut mai bine în acel moment”, construiește în ei o bază solidă de siguranță.
În fotbal, fiecare minge contează. Nu doar cele care ajung în poartă. Fiecare încercare este o oportunitate de învățare. Iar dacă schimbăm perspectiva și vedem fiecare acțiune ca valoroasă, copilul învață că efortul lui are sens, nu doar rezultatul final. La fel, fiecare copil din teren merită susținut. Nu doar cei care marchează. Echipa nu este formată din ”cei buni” și ”ceilalți”, ci din copii care învață împreună, se sprijină și cresc unii lângă alții. Aplauzele, încurajările și privirea noastră caldă pot face diferența între un copil care prinde curaj și unul care se retrage.
Un rol adesea trecut cu vederea este cel al portarului. Portarul este copilul care își asumă responsabilitatea de a proteja, de a încerca, din nou și din nou, să oprească mingea. Chiar și atunci când nu reușește, efortul lui rămâne valoros. În viață, la fel ca în fotbal, nu este vorba despre a reuși de fiecare dată, ci despre a continua să încerci.
Mesajul pe care îl transmitem copiilor prin atitudinea noastră este esențial:
- că fiecare încercare contează,
- că fiecare rol este important,
- că fiecare copil merită să fie văzut și susținut.
Fotbalul devine astfel mai mult decât un joc. Devine un spațiu în care copiii învață despre încredere, despre echipă, despre curaj și despre valoarea lor, dincolo de rezultat.
Iar noi, ca părinți, avem ocazia să le fim alături nu ca antrenori din tribună, ci ca susținători ai devenirii lor.