Glaucomul
Termenul de glaucom defineste un grup de afectiuni care au in comun o neuropatie optica caracteristica, asociata cu pierdere de camp vizual. Pentru acest grup de afectiuni presiunea intraoculara crescuta reprezinta principalul factor de risc.
Din punct de vedere statistic, PIO normala este situata intre 10-21 mm Hg.
Afectarea glaucomatoasa se defineste prin pierderea de celule nervoase retiniene si fibre nervoase retiniene care formeaza nervul optic, in urma cresterii PIO peste valoarea maxima tolerata individual de ochiul respectiv. Ca rezultat apar defecte de camp vizual care la inceput nu sunt sesizate de pacient.
Factorii ce duc la cresterea riscului de glaucom sunt ereditatea, imbatranirea, diabetul si bolile vasculare sau miopia severa.
La inceput, acesta afectiune este asimptomatica sau cauzeaza incetosarea trecatoare a vederii, ca apoi sa duca la defecte vizuale severe, iar in final cecitate ireversibila.
Glaucomul apare la orice vîrstă, chiar şi la copii, dar este mai frecvent la persoanele peste 45 de ani. Afectează aproximativ 2-3% din populaţie, însă doar 50% din aceste persoane sunt diagnosticate şi beneficiază de un tratament adecvat.
Diagnosticul precoce al glaucomului este esential avand in vedere ca exista tratament pentru aceasta boala.
In prezent dispunem de o serie de metode de diagnostic pentru a determina daca un pacient are glaucom, inainte ca acesta sa prezinte vreun simptom:
- determinarea PIO (tonometria) - la pacientii cu diagnostic confirmat de glaucom aceasta se efectueaza initial lunar, apoi la 2-3 luni pentru a urmari eficacitatea tratamentului;
- examinarea nervului optic - pentru a pune in evidenta neuropatia si gradul afectarii nervului optic;
- examinarea campului vizual - se realizeaza in cazuri de suspiciune a glaucomului si apoi la fiecare 6 luni pentru a urmari evolutia bolii;
- examinarea unghiului de drenaj (gonioscopia)- arata capacitatea de eliminare a umorii apoase , esentiala in mentinerea unei PIO in limite normale si pentru clasificarea in glaucom cu unghi deschis sau cu unghi ingust;
- masurarea grosimii corneei centrale (pahimetria) - care poate introduce un factor de corectie a PIO masurate. De asemenea, se pare ca persoanele cu grosime corneana mica prezinta un factor de risc suplimentar in dezvoltarea glaucomului.
Toate aceste investigatii se pot efectua in cabinetul nostru.
Din punct de vedere statistic, PIO normala este situata intre 10-21 mm Hg.
Afectarea glaucomatoasa se defineste prin pierderea de celule nervoase retiniene si fibre nervoase retiniene care formeaza nervul optic, in urma cresterii PIO peste valoarea maxima tolerata individual de ochiul respectiv. Ca rezultat apar defecte de camp vizual care la inceput nu sunt sesizate de pacient.
Factorii ce duc la cresterea riscului de glaucom sunt ereditatea, imbatranirea, diabetul si bolile vasculare sau miopia severa.
La inceput, acesta afectiune este asimptomatica sau cauzeaza incetosarea trecatoare a vederii, ca apoi sa duca la defecte vizuale severe, iar in final cecitate ireversibila.
Glaucomul apare la orice vîrstă, chiar şi la copii, dar este mai frecvent la persoanele peste 45 de ani. Afectează aproximativ 2-3% din populaţie, însă doar 50% din aceste persoane sunt diagnosticate şi beneficiază de un tratament adecvat.
Diagnosticul precoce al glaucomului este esential avand in vedere ca exista tratament pentru aceasta boala.
In prezent dispunem de o serie de metode de diagnostic pentru a determina daca un pacient are glaucom, inainte ca acesta sa prezinte vreun simptom:
- determinarea PIO (tonometria) - la pacientii cu diagnostic confirmat de glaucom aceasta se efectueaza initial lunar, apoi la 2-3 luni pentru a urmari eficacitatea tratamentului;
- examinarea nervului optic - pentru a pune in evidenta neuropatia si gradul afectarii nervului optic;
- examinarea campului vizual - se realizeaza in cazuri de suspiciune a glaucomului si apoi la fiecare 6 luni pentru a urmari evolutia bolii;
- examinarea unghiului de drenaj (gonioscopia)- arata capacitatea de eliminare a umorii apoase , esentiala in mentinerea unei PIO in limite normale si pentru clasificarea in glaucom cu unghi deschis sau cu unghi ingust;
- masurarea grosimii corneei centrale (pahimetria) - care poate introduce un factor de corectie a PIO masurate. De asemenea, se pare ca persoanele cu grosime corneana mica prezinta un factor de risc suplimentar in dezvoltarea glaucomului.
Toate aceste investigatii se pot efectua in cabinetul nostru.