Terapia - o responsabilitate împărțită
Participarea la ședințele programate reprezintă o condiție necesară a procesului terapeutic, însă doar prezența la ședințe nu garantează în sine procesul terapeutic.
Schimbarea apare în timp prin interacțiunea dintre întervenția terapeutică, motivația pacientului, disponibilitatea psihologica, resursele personale și contextul de viață în care se află.
Terapia se sprijină pe trei piloni:
1. Aderența - participarea la ședințe, respectarea cadrului terapeutic, aplicarea recomandărilor, continuitatea procesului
2. Alianța terapeutică - încrederea în terapeut, sentimentul de siguranță, colaborarea, acordul asupra obiectivelor și metodelor
3. Autoresursarea - capacitatea de reflecție, resurse emoționale și cognitive, disponibilitatea de a tolera disconfortul, capacitatea de a integra ceea ce se discută în ședințe
Dacă unul dintre acești piloni este fragil, progresul poate fi încetinit
De exemplu, o persoană aflată într-o situație copleșitoare de viață, cu anxietate, stare de alertă emoțională, poate avea dificultăți reale de concentrare, reflecție și integrare, chiar dacă în alte perioade ale vieții ar fi fost implicată și receptivă în procesul terapeutic, problema ei nu este lipsa inteligenței sau a capacității de înțelegere, ci faptul că resursele ei sunt momentan consumate de o criză majoră. Asta nu înseamnă că terapeutul trebuie să preia responsabilitatea procesului. Resursele limitate ale pacientului, explică dificultățile, dar nu elimină necesitatea unui cadru terapeutic clar. O intervenție autentică nu se poate compensa prin mesaje scrise în stare de alertă (din partea clientului) având așteptarea ca terapeutul să-i râspundă gratuit pe termen nedifinit, există riscul să apară, dependența de reasigurarea, lipsa împlicării în procesul terapeutic propriu zis și menținerea stării emotionale. Este dificil dar uman de acceptat de către terapeuți, că nu pot face terapia în locul clientului, indiferent cât de multă compasiune au pentru situația lui.
Așadar responsabilitatea procesului terapeutic este împărțită. Terapeutul este responsabil de calitatea intervenției iar pacientul/clientul de participarea și implicarea în proces. Când ambele părți își asumă rolul, șansele de progres cresc considerabil.