Somnul şi anxietatea
Calitatea somnului implică atât insomnia nocturnă, cât şi consecinţele diurne ale somnului necorespunzător (ex. somnolenţa). Calitatea somnului poate fi cuantificată prin:
- Calitatea auto-percepută a somnului (subiectivă)
- Latenţa somnului (timpul trecut de la aşezarea în pat până la adormire)
- Durata somnului (cât timp dormim)
- Eficienţa somnului (cât dormim efectiv din totalul de timp pe care îl alocăm pentru somn)
- Întreruperile somnului (trezirea în timpul nopţii din diverse motive)
- Absenţa sau necesitatea utilizării medicaţiei pentru somn şi
- Consecinţele diurne ale oboselii
Insomnia reprezintă o disfuncţie în iniţierea şi/ sau menţinerea somnului, dar şi în capacitatea de a recupera somnul pierdut. Insomnia implică şi afectarea funcţionării diurne. Aceste criterii trebuie menţinute pentru cel puţin patru săptămâni înainte de diagnostic, conform ICDS-2 (The International Classification of Diseases).
Afectarea diurnă este o componentă a calităţii somnului şi se referă la consecinţele somnului necorespunzător în ziua următoare, cum ar fi oboseala, somnolenţa, iritabilitatea, energia scăzută şi afectarea atenţiei şi memoriei.
Conform literaturii de specialitate, calitatea somnului este strâns legată de anxietate şi depresie, problemele de somn fiind adesea considerate un simptom al acestora (vezi DSM IV, Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders). În jur de 70% dintre indivizii cu tulburări de anxietate au probleme de somn. Totuşi, ele nu apar mereu împreună, iar tulburările de somn pot preceda simptomele de anxietate şi depresie. Problemele de somn sunt adesea privite ca şi consecinţă a anxietăţii, însă numeroase studii arată că problemele de somn din copilărie prezic anxietatea ca tulburare la vârsta adolescentă şi adultă. Tulburarea de anxietate generalizată şi tulburarea de panică sunt mai frecvent asociate cu problemele de somn decât alte tulburări de anxietate (ex. anxietate socială).
Persoanele cu tulburări de anxietate raportează o activitate cognitivă mai intensă şi mai multe îngrijorări înainte de adormire decât indivizii cu insomnie şi decât persoanele cu o calitate ridicată a somnului. De asemenea, cei cu anxietate evaluează îngrijorările lor ca fiind mai deranjante şi mai puţin controlabile. Deprivarea de somn (acumulată sau acută) duce la niveluri mai ridicate de anxietate şi frică în ziua următoare. Indivizii care suferă şi de anxietate şi de o proastă calitate a somnului au o calitate a vieţii mai scăzută decât cei care au doar tulburări de anxietate. Dintre toate componentele somnului, afectarea diurnă este cea mai strâns relaţionată cu anxietatea.
Deşi uneori insomnia şi anxietatea sunt tratate simultan în terapia cognitiv-comportamentală, insomnia rămâne adesea chiar şi după ce anxietatea este tratată. Nici tratamentul pentru insomnie nu remite întotdeauna simptomele de anxietate. Atât insomnia cât şi anxietatea par să fie strâns legate de emoţiile negative, însă fiecare dintre aceste tulburări necesită o intervenţie psihologică specifică.
http://psiholog-magda-moldovan.blogspot.ro/2013/06/somnul-si-anxietatea.html