Teoria POLIVAGALĂ
În anul 1994, Dr. Stephen Porges a emis Teoria Polivagală (Polyagal face referire la diferitele ramuri ale nervului vag – așa numitul “nerv pneumogastric”- care conectează între ele numeroase organe, inclusiv creierul, plămânii, inima, stomacul și intestinele).
Teoria ne prezintă o înțelegere sofisticată a biologiei siguranței și pericolului, bazată pe experiențele viscerale ale corpului nostru și vocile și fețele oamenilor din jurul nostru. De asemenea, teoria doctorului Porges pune relațiile sociale în centrul viziunii specialiștilor legate de traume.
Ființele umane sunt uimitor de legate de schimbarile emoționale subtile ale oamenilor (și animalelor) din jurul lor. Cea mai mică schimbare a formei sprâncenelor, a ridurilor din jurul ochilor, a curburii buzelor și a unghiului gâtului ne semnalează rapid cât de confortabil, de suspicios, de relaxat sau de speriat se simte cineva. Neuronii noștri oglindă înregistrează experiența interioară a semenilor noștri, iar corpul nostru face ajustările necesare, adaptându-se la acestea. La fel, mușchii feței noastre le transmit celorlalți cât de calmi sau de excitați suntem, dacă inima noastră este relaxată sau bubuie nebunește și în ce măsură suntem pregătiți să le ripostăm sau să fugim de ei. Atunci când mesajul pe care îl primim de la altcineva este “Ești în siguranță în preajma mea”, ne relaxăm automat. Daca avem relații armonioase, ne simțim automat hraniți, susținuți și echilibrați atunci cînd ne uitam la fața sau în ochii celeilalte persoane.
Cultura în care trăim ne învață să ne focalizăm asupra unicității personale, dar la un nivel foarte profund noi nu existăm ca organisme individuale. Creierul nostru este constuit astfel încât să ne ajute să funcționăm ca membri ai unui trib. Noi facem parte integrantă din tribul respectiv chiar și atunci când suntem singuri, indiferent dacă ascultăm muzică (creată de altcineva), dacă privim la televizor un meci (caz în are mușchii noștri se contractă automat la unison cu cei ai sportivilor) sau dacă pregătim o prezentare pentru o ședință la locul de muncă (anticipând astfel reacția șefului nostru). Cea mai mare parte a energiei noastre este dedicată conectării cu ceilalți oameni.
Dacă privim dincolo de lista simptomelor specifice care stau la baza diagnosticelor psihiatrice formale, descoperim că aproape toate formele de suferință mentală presupun fie dificultatea de a ne crea relații satisfăcătare, fie dificultatea de a ne echilibra starea de excitație (așa cum se întâmplă atunci când ne înfuriem în mod regulat, când ne închidem în noi, când suntem prea excitați sau prea dezorganizați). De cele mai multe ori avem de-a face cu o combinație a celor doi factori. Focalizarea standard a medicinei asupra încercării de a descoperi cel mai potrivit medicament pentru traterea unei boli anume tinde să ne distragă atenția de la maniera în care interferează problemele noastre cu funcționarea noastră ca membri ai tribului.
Te invit mai jos sa urmărești pagina de facebook a proiectului Polyvagal Romania (https://www.facebook.com/polyvagal.ro) și îți las un scurt video care prezintă conceptele cheie ale teoriei polyvagale: