Proteza totala dentara
Proteza totala dentara mai este numită şi a treia dentiţie, deoarece ea imită aproape perfect dantura permanentă. Proteza dentară înlocuieşte în totalitate dinţii naturali. Acest lucru este posibil acum deoarece stomatologia s-a dezvoltat foarte mult în ultimul deceniu. Medicii au acum la îndemână tehnici, materiale şi direcţii de tratament care nu erau posibile acum zece ani.
Există situaţii când pacientul rămâne foarte repede fără toţi dinţii (boli parodontale, traumatisme, infecţii dentare extinse), iar soluţia de tratament cea mai rapidă este proteza dentară imediată postextracţional.
Proteza dentară este o piesă protetică mobilă, dar poate deveni fixă prin inserarea de implanturi. Mai sunt situaţii când pacientul mai are dinţii canini sănătoşi şi aceştia pot fi folosiţi ca elemente de menţinere a protezei.
Proteza totala dentara are două elemente componente: baza protezei şi dinţii. Baza protezei este realizată din răşină acrilică, iar dinţii sunt din acrilat sau compozit. Compozitul are câteva avantaje majore pentru pacient: imită fidel dinţii naturali şi rezistă bine în timp din punct de vedere al culorii şi formei.
Proteza totala dentara: avantaje
Proteza dentară îmbunătăţeşte
- – masticaţia (mestecarea alimentelor),
- – fonaţia (vorbirea) şi
- – fizionomia (aspectul feţei).
Proteza totală are o stabilitate mare pe câmpul protetic, pacienţii îşi pot relua funcţia masticatorie şi pot consuma orice aliment doresc. Din punct de vedere estetic, pacienţii sunt foarte încântaţi de aspectul general al protezei dentare, ce seamănă foarte bine cu dinţii naturali. La realizarea protezei şi la alegerea dinţilor ţinem cont de forma feţei pacienţilor. Culoarea protezei este aleasă în funcţie de culoarea tenului.
Există o perioadă mai dificilă – prima lună – de adaptare la nouă dantură. În primele zile este indicat ca pacientul să consume alimente de consistenţă moale pentru a se obişnui cu nouă masticaţie. Apoi, încet, încet va diversifica alimentaţia. Dezavantajul principal îl reprezintă faptul că toate alimentele vor fi tăiate cu cuţitul, pacientul nu mai poate muşca din ele. Cu răbdare şi perseverenţă se poate însă depăşi acest inconvenient.
Pentru îmbunătăţirea fonaţiei se recomandă ca pacientul să citească cu voce tare cam o oră pe zi timp de 3-4 zile. În acest fel, se va obişnui cu noua proteză şi va căpăta încredere în capacitatea personală de a-şi îmbunătăţi vorbirea.
Fizionomia va fi complet refăcută cu ajutorul protezelor. Acestea trebuie purtate în permanenţă în gură, nu se pun seara în paharul cu apă. Se scot din gură după masă şi se spală apoi se aşează din nou în gură.