Indicele de fragilitate îmbunătățește predicția riscului cardiovascular

Un studiu internațional amplu, publicat în Age and Ageing, a evaluat în ce măsură indicatorii de îmbătrânire biologică – în special Indicele de fragilitate (FI) și lungimea telomerilor – pot îmbunătăți predicția riscului de boli cardiovasculare și mortalitate de cauză cardiovasculară, dincolo de scorurile de risc tradiționale, precum Framingham Risk Score (FRS) și SCORE2/SCORE2-Older Persons (OP). Cercetarea a inclus peste 14.000 de adulți de vârstă mijlocie și vârstnici din Finlanda și Suedia fără boli cardiovasculare la momentul inițial.
Procesul de îmbătrânire biologică reflectă degradarea progresivă a funcțiilor celulare și fiziologice, care poate diferi semnificativ de vârsta cronologică. Indicatorii de îmbătrânire biologică – precum lungimea telomerilor (marcând senescența celulară) sau Indicele de fragilitate (reflectând acumularea de deficite funcționale și boli) – oferă informații valoroase despre riscul individual de boli legate de vârstă, inclusiv afecțiuni cardiovasculare.

Studiile anterioare au demonstrat că persoanele cu un FI crescut sau telomeri mai scurți prezintă un risc mai mare de boli cardiovasculare și mortalitate. Cu toate acestea, aceste variabile nu sunt incluse în mod obișnuit în scorurile de risc utilizate în practică, cum ar fi FRS sau SCORE2/SCORE2-OP.

Despre studiu

Cercetarea a utilizat date din trei cohorte populaționale: TwinGene (Suedia), Health 2000 (Finlanda) și Helsinki Birth Cohort Study (Finlanda). Au fost incluși 14.112 participanți fără boli cardiovasculare la momentul inițial, împărțiți în două grupe de vârstă: <70 ani și ≥70 ani.

Indicatorii analizați:

•  Scoruri de risc tradiționale: Scorul de risc Framingham (FRS), SCORE2 (<70 ani) și SCORE2-OP (≥70 ani).
•  Indicatori de îmbătrânire biologică:

• Indicele de fragilitate (FI) – calculat cu și fără includerea itemilor cardiovasculari, pentru a evita suprapunerea.
• Lungimea telomerilor (TL) – măsurată prin PCR cantitativă în probe de sânge.

Rezultatele urmărite:

•  Incidența bolilor cardiovasculare (infarct, insuficiență cardiacă, AVC etc.)
•  Mortalitatea de cauză cardiovasculară
•  Ambele rezultate au fost urmărite timp de 10 ani folosind registre naționale de sănătate.

Analize statistice:

•  Modele Cox proporționale, ajustate pentru vârstă și sex.
•  C-indice Harrell pentru evaluarea acurateței predicției.
•  Compararea modelelor prin AIC/BIC și teste de verosimilitate.

Rezultate

• În grupa <70 ani, incidența bolilor cardiovasculare a variat între 7% și 18%, iar mortalitatea cardiovasculară între 1% și 2%.
• În grupa ≥70 ani, incidența a fost semnificativ mai mare: 14%–53%, cu o mortalitate cardiovasculară de 8%–9%.

Indicele de fragilitate (FI) a arătat o asociere semnificativă și consistentă cu riscul de boală cardiovasculară în toate cele trei cohorte și în ambele grupe de vârstă. De asemenea:

•  Adăugarea indicelui de fragilitate la scorurile FRS sau SCORE2/SCORE2-OP a îmbunătățit semnificativ capacitatea de predicție a acestor modele.
•  C-indicele a crescut cu până la 4 puncte procentuale prin includerea FI (fără itemi CV).
•  FI a avut o capacitate predictivă egală sau superioară scorurilor FRS și SCORE2 atunci când a fost analizat separat.

Telomerii: Lungimea telomerilor nu a fost asociată în mod constant cu incidența bolilor cardiovasculare. O asociere modestă a fost identificată doar într-o singură cohortă (H2000) pentru grupa <70 ani. Nu s-a observat nicio asociere între TL și mortalitatea cardiovasculară.

Mortalitatea cardiovasculară: Indicele de fragilitate a îmbunătățit modelul de predicție doar în unele subgrupuri, fiind mai puțin consistent decât pentru incidența bolii. Telomerii nu au adus valoare predictivă adăugată în niciun model.

Modelul optim pentru predicția riscului cardiovascular: În toate cohorte și grupe de vârstă, combinația SCORE2/SCORE2-OP + FI (fără itemi CV) a oferit cele mai bune performanțe de predicție (model VIII).

Concluzii

Acest studiu de referință demonstrează că Indicele de fragilitate este un predictor robust al bolilor cardiovasculare incidente, superior scorurilor tradiționale atunci când este utilizat singur și îmbunătățește semnificativ modelele de predicție când este adăugat la FRS sau SCORE2/SCORE2-OP.

Recomandări și implicații clinice:

•  Indicele de fragilitate poate fi implementat ușor în practica medicală, fiind calculabil din datele clinice deja colectate în fișele electronice ale pacienților.
•  Utilizarea FI ar putea permite o stratificare mai precisă a riscului cardiovascular, mai ales la persoanele în vârstă aparent sănătoase.
•  TL, în schimb, pare a avea o utilitate limitată pentru predicția bolilor cardiovasculare la nivel de populație generală.

Potențiale limitări:

•  Generalizabilitatea rezultatelor poate fi limitată la alte regiuni decât țările nordice.
•  Subgrupurile mai mici (ex. vârstnici sau analize sex-stratificate) necesită confirmare în cohorte mai mari.

Concluzia principală este că indicele de fragilitate ar trebui considerat un indicator complementar valoros în estimarea riscului cardiovascular, reflectând un tipar holistic de îmbătrânire care transcende vârsta cronologică.