Despre Logopedie
Autor: Alina Elena Raclariu
Logopedia este disciplina ce se ocupa cu educarea si in special cu reeducarea limbajului. Logopedia studiaza natura si formele de manifestare a defectelor, tulburarilor de limbaj si de vorbire, propunand metode si procedee de corectare adecvate.
Logopedia este o disciplina de sinteza a informatiilor din numeroase stiinte care se preocupa de studiul fenomenelor de limbaj (psihologie, pedagogie, neurologie, psihiatrie, lingvistica, etc.).
Logopedul este specializat in diagnosticul si terapia tulburarilor de vorbire si utilizeaza seturi de exercitii de vorbire pentru a reduce aceasta dizabilitate, dar ofera si consiliere si suport atat pacientului cat si familiei sale.
Logopedul are menirea sa aplice diferentiat, de la caz la caz, tehnica de restaurare si stabilizare a limbajului, cat si a dificultatilor psihice asociate.
Atat la copii normali cat si la cei cu diverse handicapuri senzoriale, tulburarile de limbaj survenite din diverse cauze impiedica intelegerea, receptionarea si transmiterea mesajului verbal. Comunicarea prin limbaj este esentiala in dezvoltarea normala a oricaruia dintre noi atat in plan personal cat si in cel personal, ea reprezinta o punte catre ceilalti dar si catre telurile pe care dorim sa le atingem. Cu totii stim povestea lui Demostene care pentru a-si putea sustine procesul, a exersat pledoariile cu pietre in gura, devenind astfel unul dintre cei mai distinsi oratori ai antichitatii. Si in zilele noastre comunicarea prin limbaj este cea mai importanta cale de integrare sociala si scolara a copilului.
Tulburarile de limbaj, necorectate la timp, au tendinta sa se consolideze si sa se agraveze. Tulburarile intelectuale se asociaza cu cele de limbaj, iar tulburarile de receptie sau de emisie duc la alterarea laturii intelectuale a limbajului, cu rasunet asupra afectivitatii si comportamentului copilului.
Printre tulburarile de limbaj care se intalnesc frecvent la varsta prescolara si scolara sunt: dislalia, alalia, balbismul si logonevroza, tulburarile de scris citit (dislexia, disgrafia), rinolaliile, tahilaliile si bradilaliile. La acestea se pot adauga dizartriile, afaziile, autismul, ca dezorganizari de limbaj provocate adesea de leziuni ale sistemului nervos central si periferic, care asigura functionalitatea elementelor fonoarticulatorii, cat si vorbirea si limbajul in concordanta cu celelalte procese psihice.
Logopedia este o disciplina de sinteza a informatiilor din numeroase stiinte care se preocupa de studiul fenomenelor de limbaj (psihologie, pedagogie, neurologie, psihiatrie, lingvistica, etc.).
Logopedul este specializat in diagnosticul si terapia tulburarilor de vorbire si utilizeaza seturi de exercitii de vorbire pentru a reduce aceasta dizabilitate, dar ofera si consiliere si suport atat pacientului cat si familiei sale.
Logopedul are menirea sa aplice diferentiat, de la caz la caz, tehnica de restaurare si stabilizare a limbajului, cat si a dificultatilor psihice asociate.
Atat la copii normali cat si la cei cu diverse handicapuri senzoriale, tulburarile de limbaj survenite din diverse cauze impiedica intelegerea, receptionarea si transmiterea mesajului verbal. Comunicarea prin limbaj este esentiala in dezvoltarea normala a oricaruia dintre noi atat in plan personal cat si in cel personal, ea reprezinta o punte catre ceilalti dar si catre telurile pe care dorim sa le atingem. Cu totii stim povestea lui Demostene care pentru a-si putea sustine procesul, a exersat pledoariile cu pietre in gura, devenind astfel unul dintre cei mai distinsi oratori ai antichitatii. Si in zilele noastre comunicarea prin limbaj este cea mai importanta cale de integrare sociala si scolara a copilului.
Tulburarile de limbaj, necorectate la timp, au tendinta sa se consolideze si sa se agraveze. Tulburarile intelectuale se asociaza cu cele de limbaj, iar tulburarile de receptie sau de emisie duc la alterarea laturii intelectuale a limbajului, cu rasunet asupra afectivitatii si comportamentului copilului.
Printre tulburarile de limbaj care se intalnesc frecvent la varsta prescolara si scolara sunt: dislalia, alalia, balbismul si logonevroza, tulburarile de scris citit (dislexia, disgrafia), rinolaliile, tahilaliile si bradilaliile. La acestea se pot adauga dizartriile, afaziile, autismul, ca dezorganizari de limbaj provocate adesea de leziuni ale sistemului nervos central si periferic, care asigura functionalitatea elementelor fonoarticulatorii, cat si vorbirea si limbajul in concordanta cu celelalte procese psihice.