ROmedic Cabinete medicale Constanta Cabinete Nutriție și dietetică Nutriție și dietetică Constanta

Depresia

Depresia
Autor: Maria Verdi
Deşi am dorit să amân sau să ocolesc acest subiect-boala psihică- viaţa de zi cu zi m-a îndemnat totuşi să scriu acest articol. Tot mai multe tentative de suicid, sinucideri, violuri, crime chiar printre ,,vip,,-uri. Mai nou, au început şi preoţii să fie ucişi în biserica unde slujesc, politicienii işi duc pistolul la tâmple… iată cum, vrem sau nu, acest domeniu este din ce în ce mai greu de ignorat. De ce? Pentru că prognoza medicală ne spune că în următoarele decenii mai mult de 45% dintre noi vor suferi de depresie, pentru că rata bolilor psihice a crescut cu peste 400% în 30 de ani numai la noi în ţară, pentru că rata sinuciderilor a crescut cu 450%, pentru că 3 milioane de români sunt dependenţi de alcool şi sunt adevărate focare de nefericire. În termenul de boală psihică este inclusă o serie întreagă de tulburări, de la frecventele stări depresive, la frici, fobii, stări anxioase, nevroze, psihoze sau demenţă. Sindromul depresiv are drept componente definitorii dispoziţia depresivă, încetinirea proceselor gândirii şi lentoarea psihomotorie, la care se adugă o serie de simptome auxiliare de expresie somatică.
Dispoziţia depresivă este trăită ca ,,tristeţe vitală,, pierderea sentimentelor, golire şi nelinişte interioară, conţinut perceptual cenuşiu, nebulos uneori.
Încetinirea proceselor gândirii este exprimată de monoideism, incapacitate decizională, conţinut depresiv, ruminaţii. Ideaţia poate lua forma ideilor delirante cu caracter de autoacuzare, vinovăţie, inutilitate, ruină, etc. Depresivul trăieşte o stagnare a timpului intim imanent, care se desincronizează de timpul real; această oprire a timpului trăit marchează ansamblul tulburărilor depresive, bolnavul prezentând o incapacitate de acţiune autentică.
Lentoarea psihomotorie este caracterizată de încetinirea mişcărilor, scăderea expresiei şi mobilităţii mimice, dificultate de verbalizare, tendinţa de a se complace în activităţi fără scop(inerţie psihomotorie)
Simptome auxiliare de expresie somatică se traduc printr-o tulburare a sentimentelor vitale- astenie, lipsa de vigoare fizică, insomnii, anorexie şi scăderea în greutate, tulburări ale dinamicii sexuale.
Tulburările somatice sunt legate de hiperactivitatea simpatico dublată de inhibiţia parasimpatică: hiposalivaţie, dureri epigastrice, meteorism, constipaţie sau diaree, greutăţi în respiraţie, discomfort precordial, tulburări de ritm cardiac, extrasistole, ameţeli, cefalee, dureri difuze în regiunea tractului uro-genital.
După gradul de intensitate a depresiei, se poate descrie o depresie nevrotică şi o depresie psihotică.
Depresia de intensitate nevrotică este declanşată psihogen şi se manifestă sub aspectul unei stări de tristeţe prelungită, lipsă de iniţiativă, intoleranţă la frustare, scăderea apetitului alimentar, insomnii, tulburări de dinamică sexuală, iritabilitate, la care se adaugă anxietatea. Depresia nevrotică apare în reacţiile de intensitate nevrotică, neurastenie, nevroză depresivă, în decompensările personalităţilor psihastene, isterice, afective, în stări de epuizare şi depresiile simptomatice.
Depresia de intensitate psihotică - în depresia psihotică, fiecare din elementele constitutive ale sindromului depresiv ating intensitatea maximă, modificând personalitatea şi comportamentul în sens psihotic. Dispoziţia depresivă este trăită ca un vid, ca o lipsă totală a contactului şi rezonanţei afective cu lumea, pe care subiectul o resimte dureros: această ,,anestezie afectivă,, se manifestă ca un veritabil baraj în faţa exprimării sau perceperii sentimentelor proprii, care-l duce la pierderea interesului pentru lucruri şi oameni. Încetinirea proceselor gândirii se manifestă prin bradipsie şi sărăcirea conţinutului ideativ, incapacitate de evocare şi sinteză, hipoprosexie; asociaţiile sunt dificile, imaginaţia redusă, hipermenzie selectivă însoţită de ruminaţii. Producţia verbală traduce în mare măsură inhibiţia intelectuală, fiind încetinită, ajungând uneori până la mutism. Scăderea performanţelor intelectuale, prezenţa anesteziei psihice generează depresivului sentimente de autodepreciere şi durere morală. Acestea vor genera, la rândul lor, idei de autoacuzare, inutilitate, care deschid calea către ideile suicidare şi trecerea la act. Nemaiputându-şi imagina viitorul, pacientul pierde orice dimensiune a realităţii, are stări de derealizare şi depersonalizare. Pe plan psihomotor, pacientul poate prezenta o inhibiţie profundă, mergând până la imposibilitatea de a se deplasa; activitatea spontană este redusă la minimum. Atunci când depresia se însoteşte de anxietate, tensiunea psihică insuportabilă se poate manifesta printr-o nelinişte motorie, agitaţie, atingând paroxismul în raptusul depresiv, care se însoteşte de acte impulsive, auto- şi mai rar, heteroagresive.
 
Programare