Medisport

Cosideratiile cuprinse in cele ce urmeaza au fost facute imediat dupa pierderea intalnirii de  Cupa DAVIS cu echipa Frantei‚ 2008

 

Autori:

Sever Dron

Sindila Gheorghe

Vladimir Schor

Daniela Schor

 

 

Multumiri domnului doctor Sorin Popescu pentru sprijinul acordat

 

Tenisul de câmp (“sportul alb”, denumit până în anul 1968, datorită atât culorii echipamentului, dar şi spiritului de fair play desăvârşit manifestat de jucători), este o împletire minunată între forţă şi graţie, între armonie şi ritm, între talent şi instinct, între spirit şi artă, încât este de mirare că a fost inventat de oameni. Odată învăţat şi practicat nu te vei mai despărţi de el. Devine ceva vital. Despre el nu veţi auzi niciodată că „dăunează grav sănătăţii !”. Este motivul pentru care tenisul de câmp este practicat de milioane de oameni, de la vârste preşcolare şi până la……la sfârşit. Deşi a evoluat de la adierea blândă a loburilor de toamnă ale lui Năstase şi eficacitatea şi precizia elveţiană a cros-urilor lui Ţiriac, la automatismul rece al loviturilor lui Bjon Byorg şi Sampras, la tumultul năprasnic al serviciilor lui Ivanisevici şi Roddick, la graţia şi sobrietatea loviturilor lui Federer, tenisul a rămas la fel de frumos, spectaculos şi apreciat de zeci de milioane spectatori.

 

Poziţia internaţională a tenisului românesc

Începând cu primele rezultate internaţionale notabile ale lui Nicolae Mişu din 1919, continuând cu realizările lui Gogu Viziru şi Tache Caralulis, cu „epoca de aur” a tenisului românesc Ţiriac – Năstase, cu performanţele de excepţie ale, mai întâi ale juniorilor şi apoi seniorilor Dinu Pescariu, Florin Segărceanu şi Andrei Pavel, ale mai tinerilor Victor Hănescu, Florin Mergea şi Horia Tecău, ale neuitatelor Virginia Ruzici, Ruxandra Dragomir, Irina Spârlea şi Florenţa Mihai, tenisul românesc a lăsat urme importante în istoria tenisului mondial. Din păcate, în ultima perioadă, rezultatele pe plan internaţional ale tenisului românesc sunt modeste. De la finale, în concursuri de mare anvergură sau de Cupa Davis, am ajuns să ne bucurăm de calificări pe tablouri, la concursuri importante, sau în tururile 2 - 4 la concursuri de mâna a doua. Având în vedere trecutul tenisului românesc, este neplăcut să constatăm că nu există decit un singur român în prima sută de jucători în clasamentul ATP.

 

Cauze ale acestei situaţii

Tradiţia tenisului românesc, nivelul tehnic al majorităţii antrenorilor români, caracteristicile antropometrice şi calităţile volitive ale sportivilor români nu sunt cu nimic inferioare sportivilor din ţările învecinate (ţărilor din fosta Iugolslavie, de exemplu) şi cu toate acestea rezultatele actuale din tenisul românesc sunt sub pretenţiile unui nivel modest.

Această stare de fapt are numeroase cauze, între care:

• dorinţa de a obţine rapid rezultate de excepţie şi lipsa pregătiri fizice moderne, sistematice şi coerente au ca urmare numeroase accidentări şi traume la nivelul articulaţiilor (glezna, cot, umăr) şi al coloanei vertebrale. Cum se explică altfel că, după întâlnirea de Cupă Davis cu echipa Franţei, toţi componenţii echipei noastre acuzau dureri ? De nenumărate ori acest talent ieşit din comun al lui Andrei Pavel nu a putut fi valorificat din cauza accidentărilor la cot şi umăr, deşi cotat foarte bine la un moment dat în ierarhia mondială, problemele de coloană ale lui Hănescu l-au scos relativ rapid din prima sută, Adrian Voinea a ieşit mult prea devreme din circuitul de mare performanţă tot din cauza deselor accidentări, mai nou, redutabilul cuplu Mergea –Tecău nu se poate valorifica la adevărata valoare tot din cauza unor dureri în zona lombară şi exemplele ar putea continua. Cum se explică altfel, faptul că la nivel de juniori, performanţele tenismenilor români au fost şi sunt cu totul remarcabile (Adrian Voinea, Razvan Sabău, Andrei Pavel, Virginia Ruzici, Irina Spârlea, Tecău, Mergea, Mădălina Gojnea, Monica Niculescu) ? Ce se intampla după trecerea la seniori, în condiţiile unor solicitări deosebite impuse de tenisul de mare performanţă ? Accidentările să fie motivul pentru care talentul acestor sportivi să nu mai poată fi valorificat la nivelul promisiunilor ?

• Intre posibilele cauze enumeram:

  • existenţa unui număr redus de centre de tenis în care sa primeze performanţa sportivă. Fiind societăţi private, majoritatea bazelor au ca prim obiectiv (de înţeles de altfel) realizarea unor beneficii cât mai mari şi cât mai rapide. Rezultatele în tenis (ca şi în orice alt sport de performanţă) se obţin după mai mulţi ani de acumulări, pe baza unor programe şi strategii individualizate de lungă durată, ceea ce lipseşte din majoritatea bazelor sportive;

  • posibilităţile materiale reduse ale părinţilor majorităţii celor care fac tenis de performanţă. Acest inconvenient major ţine departe de performanţă foarte mulţi sportivi care ar trebui să primească asistenţă specializată în domeniul tehnic, pregătire fizică generală şi specifică, asistenta psihologica, recuperare medicală, nutriţie, sustinere a efortului, etc.

  • lipsa unei metodici moderne de pregătire (selecţie, pregătire tehnică, pregătire fizică generală şi specifică, programe moderne de testare şi îmbunătăţire a aptitudinilor specifice, programe de recuperare, asistenţa psihologică de specialitate etc.).

  • inerţie în aplicarea unei strategii coerente de lungă durată, la nivelul FRT.

 

 

Starea de sănătate a jucătorilor români - limită sau rezervă de performanţă?

Investigaţiile realizate pe un lot de 12 copii (6 băieţi şi 6 fete), practicanţi ai tenisului de câmp (clasaţi în primii 16 la nivel naţional), au scos în evidenţă existenţa unor dezechilibre musculare majore între lanţurile musculare care stabilizează trunchiul (tabelul 1 pentru fete şi tabelul 2 pentru băieţi).

 

Tabelul 1 (fete)

Raport segmentar şi intersegmentar	Valori optime	V P*	V P	V P	V P	V P	V P
		R.T.	D.I.	O.A	Z.A.	S.O.	T.C.
Toracic anterior – posterior, KT	0,85 – 0,95	0.47	0.52	0.48	0.44	0.44	0.59
Toraco – lombar, KL	0,85 – 0,95	0.30	0.20	0.28	0.31	0.32	0.27

*V P = Valori personale

 

Tabelul 2 (băieţi)

Raport segmentar şi intersegmentar	Valori optime	V P*	V P	V P	V P	V P	V P
		T. C.	M. A.	R. E.	P. S.	B. F.	B. A.
Toracic anterior – posterior, KT	0,85 – 0,95	0.76	0.74	0.57	0.64	0.59	0.54
Toraco – lombar, KL	0,85 – 0,95	0.34	0,57	0.43	0.25	0.36	0.44

*V P = Valori personale

 

Tabel 3

Scala de risc patologie şi accident de coloană vertebrală

Coeficienţi	Valori	Risc
KL , KT	< 0.50	mare
KL , KT	0.50 - 0.75	mediu
KL , KT	0.75 - 0.95	scăzut

 

Comparând valorile măsurate cu cele din tabelul 3 se constată următoarele: fetele au atât indicele KL, cât şi KT în zona riscului mare de accident lombar, respectiv toracic; băieţii au riscul de accident lombar mare şi riscul de accident toracic, mediu. Această situaţie este confirmată atât de analiza somatoscopică, prin care s-au evidenţiat alterari de postura segmentara si globala a corpului, cât şi de manifestarile clinice semnalate.

Intrebarea pe care ne-am pus-o este daca aceasta situatie este intimplatoare sau evidentiaza o deficienta de pregatire cu caracter mai genral.

Starea de sănătate a membrilor echipei de Cupă Davis ar putea fi o consecinţă a unor dezechilibre de aceiaşi natură cu cea semnalată la lotul de copii luat în discuţie. În sprijinul acestei afirmaţii sunt rezultatele testelor efectuate pe unul din componenţii lotului de Cupa Davis, care scot în evidenţă un dezechilibru toraco-lombar (pus în evidenţă şi prin rezonanţă magnetică), exprimat prin coeficientul KL, care il situează în zona de risc mare de accident lombar. Acest dezechilibru se manifestă in teren, după un anumit timp de joc, prin disconfort şi dureri.

 

Extrapolând evoluţia copiilor, care au făcut parte din lotul de testare, la nivelul seniorilor, este foarte posibil ca peste ani să constatăm aceiaşi situaţie de sănătate care să plafoneze exprimarea în teren a acestora. Pentru a evita o astfel de evoluţie se recomandă ca de cel puţin două ori pe an să se evalueze starea de echilibru a musculaturii de susţinere a trunchiului şi în funcţie de rezultate, să fie introduse în pregătire exerciţii corective.

 

Testele menţionate au fost efectuate la cabinetul MEDISPORT din incinta Academiei de Educaţie Fizică şi Sport si la Tenis club 2000 Bucuresti pe un sistem computerizat „Ergocontrol Tenis” (fig.1) ***, după o metodologie specifică tenisului. Problema relaţiei de echilibru între grupele musculare de stabilizare şi cele de mobilizare este o problemă generală pentru toate sporturile de performanţă, -Donatelli –(1). Constituie, de asemenea, obiect contractual de cercetare al loturilor naţionale de atletism, schi fond, biatlon, schi alpin, bob, sanie etc.—V.Schor (5),(6),(8), D.Schor(7).

Fig. 1 Teste specifice tenisului de câmp

 

Asocierea rezultatelor testelor cu situatia componentilor echipei de Cupa Davis precum si cu situatia unui numar important de tenismani de diferite varste testati in cabinetul Medisport, scot în evidenţă, un viciu important de pregatire in tenis; acordarea unei atentii insuficiente grupelor musculare de stabilizare dinamica a trunchiului umerilor si sodurilor care constituie de fapt nucleul sistemului muscular. Una din cauzele majore generatoare de accidentari la sportivii de performanţă afirma renumitul fiziokinetoterapeut american Robert Donatelli (2) o constituie starea de pregatire necorespunzatore a grupelor musculare de stabilizare a trunchiului, umerilor si soldurilor.Tot Donatelli afirma ca in foarte multe din situatiile in care sportivii nu reusesc sa revina la valoarea sportivă anterioară unei accidentari, cauza este neglijarea recuperării acestui „centru” al sistemului muscular reprezentat de grupele musculare de stabilizare a trunchiului umerilor si soldurilor.

 

Desi cercetarile legate de interrelatiile dintre grupele musculare de stabilizare si cele de mobillizare sunt foarte avansate si considera musculatura de stabilizarea a trunchiului umerilor si soldurilor „inima sistemului muscular” practica antrenamentelor are în vedere in primul rand grupele musculare implicate direct în execuţia actului motric (mişcări specifice tenisului de câmp), neglijându-se de cele mai multe ori rolul fundamental pe care îl au grupele musculare care susţin mişcarea (de exemplu la lovitura de forehand sunt importante nu numai lanturile musculare functionale care mobilizeaza segmentele in vederea realizarii mişcarii specifice – ci şi grupele care asigură stabilitzarea dinamica a trunchiului si umarului pe care braţul de lovire este articulat; la lovitura de serviciu cercetările efectuate de Kibler (2) arată că braţul de serviciu suportă numai 49 % din energia de lovire, restul repartizindu-se pe lanţul picior – şold - trunchi - umar.Cercetarile efectuate de Richardson (3) scot in evidenta activarea musculaturii abdominale inaintea inceperii miscarilor cu bratele si picioarele si importanta invatarii cocontractiei musculaturii de stabilizare a truchiului pentru evitarea durerilor de spate, Leeturn (4) demonstreaza importanta stabilizarii musculare a trunchiului in prevenirea accidentarilor membrelor inferioare, Kibler (5) demonstreaza legatura dintre accidentarile cotului si deficitul de forta al musculaturii umarului, iar Monte (7) arata ca intarirea a rotatorilor umarului la tenismeni de performanta duce la cresteri semnificative ale vitezei la serviciu.

 

Pregătirea corespunzătoare, de la vârste mici, a grupelor musculare de stabilizare este fundamentală atât pentru crearea unei baze solide de realizare a tehnicilor specifice de mişcare, cât şi, poate mai important, pentru dezvoltarea armonioasă a aparatului musulo-articular şi prevenirii accidentărilor. Din cele prezentate rezultă importanţa deosebită a echilibrului care trebuie să existe între grupele musculare de mobilizare (cele care realizează mişcările, loviturile specifice tenisului de câmp) şi cele de stabilizare (cele care asigură stabilitatea dinamică a trunchiului). În acest scop este necesară utilizarea unor tehnologii moderne care să permită evidenţierea acestor dezechilibre.

 

Modul de manifestare a dezechilibrelor dintre lanturile musculare de stabilizare dinamica si cele de executie a miscarilor fuctionale este urmatorul: atât timp cât grupele de muşchi mai puternice (in cazul nostru, ale lantului functional al bratului) sunt solicitate la nivelul grupelor musculare mai slabe (in cazul nostru, cele de stabilizare a trunchiului, umerilor si soldurilor) pericolul de accidentare nu se manifestă. Reflexele de conservare subconştientă vor lucra, în general, în sensul păstrării acestui echilibru la nivel de solicitare redus, dar acest sens este neadecvat spiritului de competitie. Există totusi situaţii, în timpul jocului, în care rezolvarea unor faze impune solicitări ale lantului functional peste limita de echilibru, deci peste capacitatea de stabilizare a trunchiului. Aceste situaţii, repetate spre limita maximă a grupelor musculare tari, sunt cele care conduc gradual la apariţia discomfortului, a durerilor si accidentărilor. Singura posibilitate de a aduce sportivul la potenţialul verigilor musculare tari (fara risc de accidentare), este aceea de a obiectiva prin teste starea de echilibru si de a aduce (prin exerciţii compensatorii), verigile musculare slabe la nivelul celor puternice.

 

Concluzii

Cu toate că sportivii actualei generaţii de tenismeni au avut calităţi native deosebite, confirmate de performanţele notabile ale primei părţi a carierei lor, se constată că evoluţia lor sportivă în momentul de faţă stagnează într-o zonă care nu poate fi depasita, în loc să conducă spre realizarea potenţialului previzionat.

 

Consideram drept principala cauza a acestei stagnari problemele de sănătate, generate de dezechilibre ale musculaturii de stabilizare dinamica a truchiului, umerilor si soldurilor.

 

Testele efectuate pe copii asociate cu starea componentilor echipei de Cupa Davis sugereaza ideea unei carente importante si constante de-a lungul timpului in sistemul de pregatire.

Evaluarea obiectivă a relaţiei de echilibru între grupele musculare ale lanţului efector (care asigură mişcările loviturilor specifice tenisului) şi cele ale segmentelor de susţinere (care asigură condiţiile optime ale unei exprimări la potenţial maxim) poate fi un prim pas in eliminarea acestor deficiente.

Acest gen de evaluări cantitative permite elaborarea unor programe de pregătire individualizată, în vederea compensării dezechilibrelor constatate.

*** Nota: Sistemul „Ergocontrol Tenis” a fost prezentat public in cadrul expozitiei „ Sport si agrement”- Complexui expozitional Romexpo – octombrie 2007.

 

Bibliografie

1. Robert A.Donatelli, Sports-Specific Rehabilitation, Elsevier Science Health Science div Publisher. 2006

2. W. B. Kibler – Biomechanical Analysis of the Shoulder During Tennis Activities, Clin Sports Med 14, 1995.

3. W. B. Kibler - The relationship of glenoumerl internal rottion to soulder and elbow injuries; a prospective evaluation of posterior capsular streching. Presented et the Anual Closed meeting of the American Soulder and elbow surgeon. 1998

4. Richardson C., Hodges P., Hides J. Therapeutic exercise for lumbopelvic stabilization. A motor control aproach for the treatament and prevention of low back pain. Philadelphia 2004 Elsevie

5. Schor V., Berteanu M., Ciobanete K., Stan D., , Efecte ale antrenarii controlului muscular asupra cresterii fortei maxime, Universitatea Oradea, Revista Româna de Kinetoterapie, nr. 9, 2000;

6.Schor V., Schor D., Set de principii de proiectare pentru aparatura de kinetoterapie si antrenament sportiv, Prezentat la A IV-a Conferinta Inginerie Biomedicala 20-21 nov. 2003.

7. Schor D., Schor V., Evaluarea computerizata a dezechilibrelor musculo-articulare ale coloanei vertebrale in dureri lombare, cervico-dorsale si ale coloanei in intregime, Prezentat la Al IV-lea Congres National de Kinetoterapie “Eficienta practicii kinetoterapeutice in institutiile de profil”, Bucuresti, 20-23 nov 2003.

8. Schor V., Schor D., Monitorizarea pregatirii fortei explozive prin teste de putere-viteza la nivelul verigii distale a triplei extensii,Prezentat la Conferinta Stiintifica Internationala “Dimensiuni sociale, diversitate, actualitate in cultura fizica”, 18 iun.,., ANEFS, Bucuresti 2004

9. Nicholas J.A., Marino M., The relationship of injuries of thr leg, foot, and ankle to proximal tight strength inatletes, Foot Ankle :218 – 228, 1987.

10. Monte M.A., Cohen D.B., Campbel K. R. et al., Isokinetic concentric versus eccentric of soulder rotators with functional evluations of performance enhancement in elite tenis players.Am J Sports Med 14, 1986.