Centrul de Oncologie OncoLab

INSTITUIREA SI MONITORIZAREA TERAPIEI DURERII

Durerea este un simptom tratabil. Scopul tratamentului durerii este imbunatatirea functionarii, permitand individului sa lucreze, sa mearga la scoala sau sa participe la alte activitati zilnice.

TRATAMENTUL DURERII ACUTE
Durerea acută trădează, din punct de vedere biologic, o distrucţie tisulară cu potenţial de gravitate. Este, de fapt, un semnal de alarmă al organismului, menit să-i permită oprirea unei activităţi distructive, facilitând procesul regenerator.
Durerea acuta rezulta in cea mai mare parte din boala, inflamatie sau lezare a tesuturilor. Acest tip de durere apare in general brusc, de exemplu dupa traume sau interventii chirurgicale, si poate fi insotit de anxietate sau stres emotional. Cauza durerii acute poate fi de regula diagnosticata si tratata iar durerea este autolimitativa, adica este limitata la o perioada de timp si la o anume severitate. In unele cazuri rare ea poate deveni cronica. Serveste ca o avertizare privind o boala ori o amenintare pentru organism. Durerea acuta poate fi cauzata de multe evenimente sau circumstante, incluzand:
Interventie chirurgicala
Oase rupte
Lucrari dentare
Arsuri sau taieturi

Tratament: antialgice + antiinflamatoare + derivati de morfina + analigezice

TRATAMENTUL DURERII CRONICE
Durerea cronica este larg privita ca reprezentand boala insasi. Ea poate fi mult inrautatita de catre factorii de mediu si cei psihologici. Durerea cronica persista o perioada de timp mai lunga decat durerea acuta si este rezistenta la majoritatea tratamentelor medicale. Ea poate si adesea chiar cauzeaza probleme grave pentru pacient. Semnalele dureroase raman active in sistemul nervos timp de saptamani, luni sau ani. Efectele fizice includ tensiunea musculara, mobilitatea limitata, lipsa de energie si schimbari in pofta de mancare. Efectele emotionale includ depresie, suparare, anxietate si teama de reimbolnavire. O asemenea teama poate impiedica persoana sa revina la munca sa obisnuita sau la distractiile sale.
Acuzele fecvente de durere cronica includ :
Durerea de cap
Durerea dorso–lombara ( de sale)
Durerea legata de cancer
Durerea artritica
Durerea neurogena (durerea rezultata din lezarea nervilor)
Durerea psihogena (durere datorata nu unei boli trecute sau leziuni sau vreunui semn vizibil de leziune interioara )
Durerea cronica poate avea la origine o trauma initiala/leziune sau infectie sau poate exista o cauza permanenta a durerii. Totusi, unii oameni sufera de durere cronica in absenta oricarei leziuni trecute sau a oricarei dovezi de leziune corporala. Sute de sindroame dureroase sau tulburari compun spectrul durerii. Exista cele mai benigne, trecatoare senzatii de durere, cum sunt cele ca intepatura de ac. Exista durerile nasterii, durerea infarctului miocardic, precum si durerea ce uneori survine dupa amputarea unui membru. Exista si durerea care insoteste cancerul si durerea care urmeaza unei traume severe, cum este cea legata de leziuni la nivelul capului si al coloanei vertebrale. O mostra a sindroamelor dureroase frecvente este expusa mai jos in ordine alfabetica:
Artrita
Durerea de spate
Durerea de arsura
Durerea de cancer
Durerile de cap
Sindroamele de durere musculara miofasciale
Durerea neuropatica
Sindromul distrofiei simpatice reflexe
Leziuni de stres repetat
Sciatica
Zona Zoster si alte tulburari dureroase care afecteaza pielea
Stenoza spinala
Dureri de interventie chirurgicala
Traume
Boli vasculare sau leziuni vasculare
Pacientul constient va fi evaluat dupa scala analog vizuala a durerii.
Durerea trebuie clasificata dupa intensitatea ei in:
Durere minora – SAV 1-3
Durere moderata – SAV 4-6
Durere importanta – SAV peste 6

Tratamentul durerii se face si el in trepte

Treapta I este reprezentată de antialgicele neopioide şi cuprinde:

• Acetaminofen (paracetamol) – doză maximă 4–6 grame/zi;
• Diclofenac – 150–200 mg/zi;
• Ibuprofen – 2,4–3,2 g/zi;
• Naproxen – 750 mg – 1 g/zi;
• Indometacin – 150 mg/zi;
• Piroxicam – 20–40 mg/zi.
Opioidele de treapta a doua înregistrate în România sunt:
• Tramadolul sub formă de soluţie, tablete cu eliberare ime­diată (50 şi 100 mg) şi retard (100, 150 şi 200 mg), supozitoare (doză maximă 400–600 mg/zi);
• Codeina sub formă de tablete de 15 mg sau în combinaţii cu paracetamol;
• Dihidrocodeina (DHC) sub formă de tablete retard de 60, 90 şi 120 mg (doză maximă 240–360 mg/zi);
• Pentazocina sub formă de tablete de 50 mg şi fiole de 30 mg; nu se foloseşte în tratamentul durerii cronice, deoarece, fiind agonist-antagonist şi agonist pe receptorii Kappa, are efecte secundare psihomimetice.
Opioidele de treapta a treia înregistrate în România sunt:
• Morfina sulfat sau hidroclorid sub formă de ta­blete cu eliberare imediată (10 şi 20 mg), retard (10, 30, 60, 100 şi 200 mg) sau fiole 20 mg/fiolă; medica­mentele opioide de pe treapta a treia nu au doză maximă;
• Oxycodon (în doze mici, apare uneori trecut ca preparat de treapta a doua) sub formă de tablete cu eliberare prelungită (Oxycontin) 10, 20, 40, 80 mg;
• Hidromorfonul sub formă de fiole cu 2 mg/fiolă;
• Metadona sub formă de tablete de 2,5 mg;
• Petidina (Mialgin) nu se utilizează în tratamentul du­rerii cronice, deoarece are timp de acţiune scurt şi meta­bolitul său normeperidina este responsabil de fenomenele toxice.
Tratamentul antialgic tre­buie să înceapă cu medi­camentele de pe treapta scării analgezice OMS corespun­zătoare severităţii durerii.
Prescrierea analgeziei iniţiale trebuie întotdeauna ajustată în funcţie de modificările apărute în severitatea durerii.
Astfel, dacă pacientul are durere uşoară (SAV < 4), se administrează medicaţie antialgică de treapta I: paracetamol sau AINS (diclofenac, aspirină, ibuprofen etc.).
Dacă durerea se accentuează, se măreşte doza preparatului respectiv până se ajunge la doza maximă.
Dacă analgezia prescrisă este insuficientă sau dacă boala pacientului progresează, analgezia este crescută într-un mod ordonat de la non-opioid, la opioid slab, la opioid puternic, conform scării de analgezie OMS. Coanalgezicele trebuie utilizate oricând este indicat.
Dacă durerea nu este controlată cu antialgic de treapta I la doză maximă, se adaugă un opioid slab de treapta a doua, de exemplu tramadol. De asemenea, dacă durerea este apreciată de pacient la o intensitate SAV 4–6, se iniţiază tratament cu antialgice de treapta a doua. Antialgicele de treapta I se pot combina atât cu cele de treapta a doua, cât şi cu cele de treaptă a treia, aducând beneficiul unui control mai bun al durerii.
Dacă durerea continuă să se intensifice şi se ajunge la doza maximă din preparatul de treaptă a doua, acesta este înlocuit cu un preparat opioid de treaptă a treia, de exemplu morfină. Pentru preparatele opioide de treaptă a treia nu există doză maximă, ci doar doză optimă eficientă, la care efectul benefic este maxim cu minimum de efecte secundare.
Preparatele opioide de pe treapta a doua nu se combină cu cele de treapta a treia deoarece mecanismul lor de acţiune este similar. În funcţie de tipul de durere, pe oricare treaptă a scării de analgezie OMS se pot combina şi coanalgezicele.

Terapie adjuvanta a durerii:
Pozitia antalgica
Masajul
Hipotermia locala
Suport psihologic

Preluat din : RECOMANDĂRILE DE BUNĂ PRACTICĂ MEDICALA ALE SOCIETĂŢII ROMÂNE DE ANESTEZIE TERAPIE INTENSIVĂ ŞI ASOCIAŢIEI ROMÂNE PENTRU STUDIUL DURERII ÎN DOMENIUL ANALGEZIEI POSTOPERATORII

Tratamentul paliativ poate ameliora o serie de simptome legate de boala, ca greata sau dispneea (respiratia dificila). Durerea si controlul simptomelor este o parte importanta a tratamentului bolii si a imbunatatirii calitatii vietii.
Daca o persoana prezinta dureri in zilele dinaintea mortii, acest lucru se datoreaza tipului de boala. Unele boli terminale ca si cancerul osos sau pancreatic, sunt mai frecvent acompaniate de dureri decat alte boli terminale.
Durerea si alte simptome pot fi asa de importante, incat pacientul se poate gandi la eutanasie. Cu toate acestea, durerea asociata mortii poate fi usor controlata. Orice durere trebuie comunicata medicului. Multe medicamente si metode alternative (ca masajul) sunt disponibile pentru tratamentul durerii aparuta inainte de procesul mortii. In cazul in care afectiunea impiedica pacientul sa comunice cu medicul, se recomanda ca acesta sa comunice cu persoanele apropiate.
Exista pacienti care vor sa-si protejeze familia in legatura cu suferinta lor. Cu toate acestea, este indicat ca acestia sa comunice gradul de tolerabilitate al durerii, pentru a putea fi informat medicul curant.