Adolescența
În societatea noastră, copiii sunt luați în îngrijire și protejați de câtre părinții lor. În adolescență, copiii încep să se confrunte cu momentul în care e nevoie să aibă grijă de ei înșiși. Acesta este motivul pentru care adolescența poate fi dificilă.
În cazul în care un copil nu a fost instruit și pregatit în mod corespunzator pentru a fi autonom, se va retrage de la sarcina vieții de adult. Copilul continuă să reclame răsfăț și sprijin.
În adolescență, unii copii simt că se apropie lupta principală a vieții și în panică. Pentru acești copii, a fi responsabil, a fi de ajutor și a-i susține pe alții pare a fi o cerere dură și imposibilă.
Sunt mai multe modalități de a exprima o astfel de panică. Unii copii descurajați îi vor lovi pe cei din jurul lor. Se vor cearta cu părinții și adulții.
În general, vor fi o problemă pentru ei înșiși. Alți copii se vor supăra, vor opri toate activitățile, și vor acționa ca și cum ar exista un cerc magic care îi dă inapoi. Ambele tipuri de copii răspund într-un mod propriu la o situație riscantă.
Mulți oameni sunt speriați de adolescență. O privesc ca pe o criză specială și deosebită. Sute de cărți au fost scrise cu privire la pericolele îngrozitoare care stau în calea adolescentului, dar adolescența nu este o criză.
Adolescența este o fază de dezvoltare, ca si orice altă fază. Aceasta nu produce o schimbare de caracter, deși aduce de multe ori la suprafață greșeli care au trecut neobservate. În timpul adolescenței, se întânesc noi situații și fiecare situație nouă face apel la noi eforturi de adaptare. Pentru aproape fiecare tânăr, adolescența înseamnă un singur lucru mai presus de toate. Copilul trebuie să dovedească că nu mai este un copil.
În cazul în care copilul a înteles faptul că nu mai este copil, atunci nu va atrage atenția asupra problemei. În cazul în care nu este destul de sigur, copilul va lupta pentru dreptul de a fi considerat adult.
În cazul în care copilul simte că a fi adult înseamnă a fi liber, copilul va lupta împotriva restricțiilor. În timpul adolescenței, mulți copii încep să fumeze, să bea, să ofenseze cu vorbe și să nu doarmă acasă. Într-un astfel de comportament, imită ceea ce simt că sunt privilegiile maturității.
În general, copiii primesc mai multă libertate în timpul adolescenței. Părinții nu mai simt că au nevoie să îi vegheze și să îi păzească tot timpul. În cazul în care, cu toate acestea, părinții continuă supravegherea lor, copilul va face eforturi puternice pentru a-și afirma autonomia. În aceste cazuri, obținem o imagine de "negativism adolescentin", unde fiecare sugestie și cooperare este resimțită și refuzată.
În timpul adolescenței organele corpului sunt în curs de dezvoltare și, uneori, coordonarea funcțiilor nu este ușor de realizat. Copiii cresc mai înalți. Mâinile și picioarele lor cresc. Procesul nu este întotdeauna armonios. Poate că ei sunt mai putin activi și mai puțin abili. În cazul în care adolescenții se fac de râs pentru stângăciile lor temporare, pot ajunge să creadă că nu pot fi nimic altceva, decât stângaci.
În acest moment, aparent vom vedea uneori inversarea progresului. Copiii care au fost elevi strălucitori în școala încep să pară lenți și mai puțin deștepți. Nu își îndeplinesc promisiunea timpurie. Alți copii care păreau mai puțin talentați încep să se autodepașească. Copiii geniali care rămân în urmă acum au fost copii răsfățați. Astfel ar putea arăta doar c un indicator al momentului în care au fost ajutați și apreciați. Când vine vorba că acești copii să facă eforturi independente, curajul lor eșuează. Ei simt că nu îșii pot realiza ambițiile.
De asemenea, am descoperit că unii adolescenți sunt stimulați de noua lor libertate. Drumul spre îndeplinirea propriilor speranțe este în mod clar în fața lor. Noi idei și proiecte le umplu mintea.
Interesul lor în toate părțile componente ale culturii umane se lărgește și crește. Abilități noi sunt descoperite. Dorințele lor creative găsesc noi oportunități de antrenare. Pentru acești copii, nici o perioadă a vieții nu poate fi mai interesantă și mai frumoasă.
Aceștia par a trăi în primăvara vieții. Ei sunt copii curajoși, care nu sunt interesați doar de ei înșiși, ci și de ceilalți. În primii ani au fost pregătiți pentru a răspunde noilor situații cu încredere și autonomie. Nu privesc viața de adult ca pe un ofertant de dificultăți și pericole, ci ca pe o ocazie de noi oportunități de lucru și colaborare.
Return