ROmedic Cabinete medicale Focsani Cabinete Psihiatrie Psihiatrie Focsani

Dr. Ilie Laura Madalina - Despre atacul de panica

1. De ce considerați că tulburarea anxioasă,denumită atac de panică, se numără printre cele mai dese probleme de sănătate ale populației actuale?

Avand in vedere etiologia acestei tulburari in care factorii de mediu au un rol preponderent, este de asteptat ca in conditiile actuale de trai, cu factori de stress identificabil multipli (ex.stresul zilnic cu greutati financiare, datorii la banci, necesitatea de a avea mai multe joburi pentru a intretine familia, lipsa odihnei, etc), tulburarea de panica sa fie o problema de sanatate frecventa.

 

2. Care sunt persoanele care se confruntă cel mai des cu această problemă și de ce?

Atacurile de panica apar mai ales la persoane tinere, active. Cel mai frecvent, in declansarea unui atac de panica nu exista o cauza concreta fiind vorba in realitate de un cumul de factori. Pe langa predispozitia genetica pentru anxietate si AP confirmata stiintific, tensiunea foarte mare in care traim, evenimentele si schimbarile din viata fiecaruia pot fi principalele cauze ale AP. In ceea ce priveste predipozitia genetica, aceasta se refera la riscul mai mare de a suferi un AP intr-o situatie stresanta de catre o persoana cu antecedente familiale de panica, decat de catre o persoana care nu prezinta aceste antecedente. Cu toate acestea exista si persoane ce au rude de grad I cu antecedente de panica si care nu sufera niciodata de AP.

In special persoanele cu o incarcatura nevrotica, adica cele care au tendinta de a trai excesiv emotiile negative, sunt la risc de a experimenta AP. Sensibilitatea anxioasa, adica predispozitia de a crede ca simptomele anxioase sunt periculoase, reprezinta un alt factor de risc pentru declansare atacurilor de panica. In cazul persoanelor anxioase, nevoia de a controla mediul si evenimentele de viata este una foarte crescuta, iar sentimentul de incapacitate de a controla un anumit context declanseaza o senzatie puternica de discomfort si teama.

 

3. Ce stări ar putea fi considerate semnale de alarmă ale declanșării unui atac de panică?

AP poate surveni “din cer senin”, imprevizibil sau poate fi declansat de anumite situatii (aglomeratie, proximitatea cu obiect/animal fata de care avem o fobie) sau actiuni (excesul de cofeina), atunci cand vorbim de un AP previzibil. Un tip de AP imprevizibil, pe care nimic nu il anunta, este AP nocturn, pacientul trezindu-se din somn intr-o stare de panica.

Persoanele care au trecut printr-un AP dezvolta frica de a mai trece prin aceasta experienta (anxietate anticipativa) si evita anumite situatii sau actiuni (agorafobie)

Totusi persoanele cu o tulburare de panica relateaza un anumit patern al AP si deseori descriu o “aura” care precede manifestarea propriu-zisa a atacului. E vorba de ex de palpitatii, de o greutate precordiala, de o senzatie de “lipsa de aer”.

 

4. Poate fi atacul de panică împiedicat?

Referindu-ma tot la cei care au experimentat AP in mod repetat, acestia isi pot “cupa”, “decapita” AP folosind asa-numita “medicatie de salvare” adica o benzodiazepina care actioneaza ca anxiolitic si care intrerupe mecanismele fiziopatologice “in avalansa” ale AP. De multe ori doar faptul ca persoana in cauza poarta un blister de anxiolitic in buzunar, il ajuta sa nu mai aiba AP. Acest tip de medicatie nu inlatura insa frica de un posibil nou atac. Psihoterapia este utila pentru inlaturarea anxietatii anticipative, cea mai eficienta fiind terapia cognitiv-comportamentala, iar medicatia antidepresiva este si ea necesara in cure de cca 6 luni.

Mai exista si alte tehnici de autocontrol dintre care cea mai cunoscuta este metoda pungii de hartie cand persoana trebuie sa plaseze punga de hartie in dreptul gurii si a nasului astfel incat aerul expirat sa poata fi reinspirat. Repeta de cca 10 ori si apoi respira fara punga timp de 10 sec. Rationamentul acestei metode este acela ca in timpul AP hiperventilatia persoanei ar fi datorata lipsei de CO2, care inrautateste starea de anxietate, iar metoda pungii de hartie ajuta la restabilirea nivelului optim de CO2 in organism si la normalizarea ritmului respirator.

De altfel orice metoda prin care persoana isi poate recapata ritmul respirator normal este de ajutor si poate inlatura sau opri un AP. Exercitiile de relaxare care implica 10-20 minute de respiratii profunde si exercitiile de relaxare musculara efectuate in fiecare zi pot ajuta, sportul, restrictiile la alcool si cofeina.

 

5. Care este categoria de vârstă care se confruntă cel mai des cu atacul de panică?

Adultii tineri, activi, par a fi categoria cea mai afectata. Dar AP apar si in copilarie si adolescenta, rar, e drept, iar la adultii varstnici tulburarea de panica are o prevalenta mai scazuta atribuita “atenuarii” legate de varsta a raspunsului sistemului nervos vegetativ.

 

6. Sunt femeile cele care au atacuri de panică mai frecvent?

Femeile sunt afectate mai frecvent decat barbatii, raportul fiind de aprox. 2:1. Probabil ca aici se vede ponderea caracterului nevrotic ca si factor de risc al AP, in faptul ca femeile sunt mai afectate de aceasta patologie.

 

7. Pot fi atacurile de panică corelate cu alte afecțiuni ale organismului,cum ar fi tulburările hormonale,sau afecțiuni de natură endocrină?

AP pot fi consecinta fiziologica directa a unei afectiuni medicale. Vorbim aici despre hipertiroidism, hiperparatiroidism, feocromocitom, disfunctii vestibulare, anumite afectiuni cardio-pulmonare (aritmii, prolaps de VM, astmul bronsic, BPOC), hipoglicemia, etc. Exista AP care sunt consecinta fiziologica directa a unei substante. Ma refer la intoxicatia cu cafeina, anumite droguri (cocaine, amphetamine), sevrajul la anumite substante poate precipita un AP (alcool).

 

8. Ce ar trebui să știe persoanele care se confruntă în mod regulat cu atacuri de panică?

Ar trebui sa stie ca din AP veridic “nu se moare!”. Chiar daca in opinia publica este inca dureros de actual cazul nefericit al actorului Gyuri Pascu, nu trebuie generalizat.

Ar trebui sa stie ca organismul are un sistem de raspuns la frica care pregateste individul pentru a face fata unei situatii sau pentru a se feri de pericol, un sistem intuitiv, involuntar, conform principiului “lupta sau fugi”. Este de fapt un raspuns al sistemului nervos simpatic. AP survine atunci cand acest sistem reactioneaza exagerat sau cand nu este necesar, declansandu-se simptomele fizice si cognitive specifice. Aceste simptome fizice sunt interpretate ca semnal de alarma pentru ceva grav de catre persoanele care experimenteaza AP, ducand suplimentar la cresterea anxietatii si la o “bucla” de feed-back pozitiv sau la un cerc vicios in care simptomele sunt intretinute de frica iar frica este intretinuta de simptome.

Persoanele care se confrunta regulat cu aceste AP au de regula o “educatie” in materie de AP, ajungand de multe ori sa le controleze prin autocontrol. O situatie de mentionat ar fi referitoare la persoanele care experimenteaza de curand AP si care ar trebui sa stie ca este important sa viziteze medicul de familie pentru ca acesta sa stabileasca daca exista sau nu cauze medicale ale simptomelor. Vorbim de AP atunci cand nu poate fi identificata nici o cauza somatica pentru simptomele recurente de panica. Este posibil ca pacientul sa fie indrumat initial spre alte consulturi, in functie de antecedentele si istoricul medical, fiind oportuna si excluderea unei cauze cardiovasculare, avand in vedere ca intre simptomele AP exista palpitatiile, senzatia de greutate sau jena precordiala, senzatie de asfixie, iar ulterior sa fie trimis catre psihiatru.

 

9. Care sunt riscurile care pot surveni ca urmare a unor atacuri de panică repetate?

Tulburarea de panica ( adica atacurile de panica repetate) duce la o serie de dizabilitati sociale, profesionale, chiar si fizice. Este tulburarea anxioasa asociata cu costuri economice considerabile, consum mare de resurse medicale deoarece acesti pacienti ajung de cele mai multe ori in departamentul de urgente al spitalelor, iar apoi solicita un numar mare de consulturi medicale in ambulator (ex. cardiologic, pneumologic, etc); ulterior, o parte dintre ei ajung la psihiatru.

Indivizii cu AP pot avea temeri de natura fizica, adica pot fi ingrijorati ca AP reflecta o boala grava (ex: boala cardiaca); pot fi preocupati de aspecte sociale cum ar fi jena de a fi judecati negativ de anturaj din cauza simptomelor de panica; pot fi ingrijorati de functionarea mentala proprie, avand impresia ca innebunesc. La foarte multi tulburarea de panica se complica cu agorafobie – adica evitarea unor situatii precum parasirea casei, utilizarea unor mijloace de transport in comun, spatiile dechise, statul de rand sau in multime, din cauza temerii ca i-ar fi dificil sa scape sau nu ar avea ajutor in cazul dezvoltarii unor simptome de panica. Apar comportamente de evitare care “ingradesc” functionarea pacientilor. Alte riscuri se refera la dezvoltarea de depresie sau uzul nociv de substante (ex. droguri sau alcool) privit eronat ca metoda anxiolitica, de creere a unui sentiment fals de curaj de a face fata situatiei dificile.

In plan profesional, indivizii cu AP lipsesc frecvent de la locul de munca.

 

10. Ce număr de persoane, estimativ, ajung la dumneavoastră, mânate de aceste tulburări de anxietate și ce le recomandați cel mai des?

Nu as putea sa va dau o cifra exacta, nu am o statistica ferma in acest sens, dar apreciez ca cca 1/3 din consultatiile ambulatorii sunt rezervate pacientilor care experimenteaza un AP.

 
Programare