Valori aplicabile în psihoterapia integrativă
Autor: Psiholog. Psihoterapeut Oana Șerbu
Valorile aplicabile în psihoterapia integrativă
1. Experiența subiectivă a clientului este adevărul lui și punctul de începere a explorării. În psihoterapia integrativă, acceptândceea ce este oferit și onorând lumea clientului așa cum este pentru el, este responsabilitatea principală a terapeutului.
2. ”Acum” este conștiința prezentă a clientului și singurul moment în care ei au un control direct. ”Acum” poate fi copleși în trecut, ca și în cazul transferului sau prin anxietatea de viitor, ca în stările anxietății, dar o astfel de experiență este in ”Acum”. Clientul descoperă în ”Acum” ceea ce este moral, în conformitate cu propriile opțiuni și valori.
3. Oamenii sunt principalii agenți în determinarea propriului lor comportament. Dar aceștia pot fi integrați în contextul lor, ceea ce le poate limita opțiunile deschise pentru ei, uneori în moduri defragmentate.
4. Moralitatea se bazează pe nevoile organice – pe cunoașterea a ceea ce este mai degrabă, decât a ceea ce ar trebui, bazată pe impunerea a ceea ce cred alții.
5. Terapeutul ajută clientul să ”exploreze” conștientizarea moment cu moment în ”aici și acum”, mai degrabă, decât să ”modifice” comportamente.
6. Relația terapeutică este un micro-cosmos al ”modului de a fi în lume”, iar parte a acestui microcosmos vor fi reacțiile din ”aici și acum” ale terapeutului.
7. Alegerea și învățarea se întâmplă cu o naturală integrare a minții și a corpului, a gândirii și sentimentelui, fizică și spirituală, de sine și de mediu, aceasta fiind holistică.
8. Schimbarea este posibilă și are loc holistic, atunci când o persoană devine cine și ce este și nu încearcă să devină ce nu este.
9. Terapia nu afectează doar lumea, și lumea are impact în terapie. Creșterea personală și vindecarea necesită conștientizări intrapsihice, interpersonale și socio-politice pentru deconstruirea și reconstruirea cunoașterii, conștientizării și înțelegerii.
10. Facorii de mediu se dovedesc a fi o sursa de stres. Psihoterapia integrativă susține dreptul unei persoane de a fi diferită, acest lucru necesitând provocarea și confruntarea cu rasismul, diferențe de sex și de clasă.
11. Dialogul este bazat pe experimentarea relației cu alte persoane așa cum sunt acestea și experimentarea de sine – care necesită reciprocitate și cooperare și disponibilitatea de fi autentic.
12. Maturitatea nu este doar despre autonomia sinelui, ci despre sinele în relație și este un proces continuu de ajustare creativă de-a lungul timpului.
13. Sinele în izolare și sinele în manipularea negativă a mediului pot conduce la o formă de violență către sine sau alții, iar această violență este vazută ca o formă de anihilare a sinelui sau a altora, ceea ce este opusul conștientizării și a relației Eu-Tu.
14. Sinele și ceilalți sunt priviți cu curiozitate și compasiune, nu cu o judecată negativă.
15. Psihoterapia integrativă promovează suficientă integrare care maximizează - continuând sa se dezvolte și după ședința de terapie, în absența terapeutului
1. Experiența subiectivă a clientului este adevărul lui și punctul de începere a explorării. În psihoterapia integrativă, acceptândceea ce este oferit și onorând lumea clientului așa cum este pentru el, este responsabilitatea principală a terapeutului.
2. ”Acum” este conștiința prezentă a clientului și singurul moment în care ei au un control direct. ”Acum” poate fi copleși în trecut, ca și în cazul transferului sau prin anxietatea de viitor, ca în stările anxietății, dar o astfel de experiență este in ”Acum”. Clientul descoperă în ”Acum” ceea ce este moral, în conformitate cu propriile opțiuni și valori.
3. Oamenii sunt principalii agenți în determinarea propriului lor comportament. Dar aceștia pot fi integrați în contextul lor, ceea ce le poate limita opțiunile deschise pentru ei, uneori în moduri defragmentate.
4. Moralitatea se bazează pe nevoile organice – pe cunoașterea a ceea ce este mai degrabă, decât a ceea ce ar trebui, bazată pe impunerea a ceea ce cred alții.
5. Terapeutul ajută clientul să ”exploreze” conștientizarea moment cu moment în ”aici și acum”, mai degrabă, decât să ”modifice” comportamente.
6. Relația terapeutică este un micro-cosmos al ”modului de a fi în lume”, iar parte a acestui microcosmos vor fi reacțiile din ”aici și acum” ale terapeutului.
7. Alegerea și învățarea se întâmplă cu o naturală integrare a minții și a corpului, a gândirii și sentimentelui, fizică și spirituală, de sine și de mediu, aceasta fiind holistică.
8. Schimbarea este posibilă și are loc holistic, atunci când o persoană devine cine și ce este și nu încearcă să devină ce nu este.
9. Terapia nu afectează doar lumea, și lumea are impact în terapie. Creșterea personală și vindecarea necesită conștientizări intrapsihice, interpersonale și socio-politice pentru deconstruirea și reconstruirea cunoașterii, conștientizării și înțelegerii.
10. Facorii de mediu se dovedesc a fi o sursa de stres. Psihoterapia integrativă susține dreptul unei persoane de a fi diferită, acest lucru necesitând provocarea și confruntarea cu rasismul, diferențe de sex și de clasă.
11. Dialogul este bazat pe experimentarea relației cu alte persoane așa cum sunt acestea și experimentarea de sine – care necesită reciprocitate și cooperare și disponibilitatea de fi autentic.
12. Maturitatea nu este doar despre autonomia sinelui, ci despre sinele în relație și este un proces continuu de ajustare creativă de-a lungul timpului.
13. Sinele în izolare și sinele în manipularea negativă a mediului pot conduce la o formă de violență către sine sau alții, iar această violență este vazută ca o formă de anihilare a sinelui sau a altora, ceea ce este opusul conștientizării și a relației Eu-Tu.
14. Sinele și ceilalți sunt priviți cu curiozitate și compasiune, nu cu o judecată negativă.
15. Psihoterapia integrativă promovează suficientă integrare care maximizează - continuând sa se dezvolte și după ședința de terapie, în absența terapeutului