Cum să dezvoltăm inteligența emoțională la copii?
Mama râde, mama plânge, mama ridică tonul și mă ceartă. De ce se comportă mama așa? Este o întrebare la care copilul încearcă să găsească raspunsul. În sinea lui, copilul își spune: mama râde pentru că este bucuroasă, mama plânge pentru că este tristă și mă ceartă pentru că este furioasă. Copiii învață de timpuriu, prin exemplul părinților vocabularul emoțiilor , modul de manifestare al acestora, asocierea dintre emoții și situațiile de viață, cât și modalități de reacție la emoțiile celorlalți. Psihologii au cercetat importanța acestui aspect, numit inteligență emoțională , pentru creșterea calității vieții la maturitate.
Inteligența emoțională se referă la abilitatea de înțelegere și gestionare eficientă a propriilor emoții, înțelegerea emoțiilor celorlalți pentru a putea crea relații armonioase și a conviețui cu un grad de confort ridicat. Inteligența emoțională înseamnă capacitatea de a exprima în exterior ce simțim în interior, de a comunica sentimentele, de a simți trările celuilalt (empatia).
Ca părinți, bunici, educatori, putem dezvolta inteligența emoțională a copiilor noștri, ajutându-i să-și conștientizeze emoțiile proprii și ale celorlalți, să le comunice și mai ales, să le exprime adecvat. Copiii cu inteligență emoțională ridicată sunt mai sociabili, mai optimiști, mai empatici, mai eficienți, mai responsabili, mai îndrăzneți, au capacități sporite de adaptare și de rezolvare a problemelor cu care se confruntă.
Pentru aceasta, este nevoie să știm sau de multe ori, să învățăm cum să reacționăm la emoțiile copiilor:
BUCURIE
Atunci când copilul este bucuros, bucurați-vă împreună cu el și încurajați-l să facă mai des lucrurile care îl fac bucuros.
FRICĂ
Frica este o adevărată moștenire emoțională în evoluția omului și poate pune amprenta asupra vieții copilului. Întrebați copilul ce anume îi provoacă frică. Arătați înțelegere copilului, nu-l ignorați din cauza fricii pe care o are și ajutați-l să o depășească.
Explicați-i copilului diferența dintre frica ”care ne ajută” (de exemplu, frica nu ne lasă să băgăm mâna în gura leului, atunci când suntem la grădina zoologică, pentru că leul ne va mușca) și frica care ”nu ne ajută”, ba mai mult, nu ne lasă să facem ceea ce dorim (exemplu, frica de întuneric, care nu ne lasă să dormim liniștiti). Acomodați copilul cu, pas cu pas, cu obiectul fricii, pănă când acesta va dispărea sau se va diminua. Încurajați și lăudați copilul pentru fiecare efort depus pentru a-și depăși frica.
TRISTEȚE
Întrebați copilul de ce este trist. În funcție de răspunsul lui, veți ști cum să procedați. La baza tristeții copilului poate sta : o nemulțumire (s-a certat cu cel mai bun prieten), o dezamăgire (i-ați promis că mergeți să vă plimbați cu bicicleta și nu ați mers), o pierdere (a murit cățelul familiei) sau o problemă cu care copilul s-a confruntat și căreia nu a reușit să-i facă față (un coleg de clasă l-a lovit).
Încercați să găsiți împreună o rezolvare a situației (ce ai putea face acum ca să te simți mai bine?)
În cazul în care copilul este trist din cauza unei pierderi, explicați-i că este normal să fie trist, pentru că și dumneavoastră simțiți la fel: nu încercați să înlocuiți obiectul pierdut cu altul : ”Lasă că îți cumpăr alt câine”. Când va fi pregătit puteți să-i cumpărați alt câine.
FURIE
Lăsați copilul să se liniștească! Nu are rost să vă certați cu el, pentru că în această stare nu va putea răspunde adecvat. Spuneți-i că veți vorbi cu el când este calm ( de exemplu: Înțeleg că ești furios, însă vom vorbi când te vei liniști). Discutați apoi despre modul în care s-a comportat și cum v-ați simțit dumneavoastră atunci când el a fost furios. Explicați-i că orice comportament are consecințe negative (pedepse) și că nu-l ajută deloc să obțină ceea ce dorește.
Explicați-i că atunci când îl deranjează ceva, cel mai bine este să spună acel lucru pe un ton calm și fără a răni sentimentele celuilalt.
RUȘINE
Mulți copii timizi se simt rușinați atunci când întâlnesc persoane mai puțin cunoscute pe care trebuie să le salute sau cu care trebuie să vorbească. Încercăm să îi creștem copilului încrederea în sine discutând toate părțile sale bune (calități). Îi spunem apoi că toată lumea are părți bune și părți mai puțin bune (putem da exemplul personal). Discutăm apoi cu copilul despre părțile lui mai puțin bune (defecte), subliniind faptul că, dacă dorim, noi putem să schimbăm părțile mai puțin bune (încurajăm copilul dându-i exemplu personal).
Putem exersa cu copilul utilizând jocul de rol .Copilul va juca rolul unei anumite persoane, iar părintele va juca rolul copilului, după care rolurile se vor schimba: salutul, conversația cu diferite persoane sau vorbitul în public.
Puneți în aplicare cele învățate acasă prin socializări frecvente la locul de joacă, parcuri, zile de naștere. Încurajați copilul pentru fiecare încercare de relaționare cu ceilalți.
REGRET
Încurajați copilul să recunoască atunci când a greșit, fără a se învinovăți. Spuneți-i că toată lumea face greșeli, chiar și adulții (dați un exemplu personal). Lăudați-l pentru că și-a recunoscut greșeala. Ajutați-l să își repare greșeala. Amintiți-i ca pe viitor să fie atent, să nu mai repete greșeala.
MIRARE
Mirarea este o emoție pe care copilul o simte și o exteriorizează atunci când întâlnește un lucru sau o situație neașteptată sau diferită de ceea ce știa. Învățați copilul să-și exprime adecvat mirarea. Explicați-i sutuația pe înțelesul lui. Învățați copilul să-i accepte pe ceilalți cu calități și defecte, fără să-i judece sau să râdă de ei.
DEZGUST
Spuneți-i copilului că este normal ca uneori să simțim dezgust față de anumite comportamente, alimente sau mirosuri. Îi putem învăța pe copii să-și exprime dezgustul într-o manieră potrivită: Dacă comportamentul unei persoane îi provoacă dezgust, îi spun pe un ton politicos că nu-mi place atunci când faci asta. Dacă un aliment îi provoacă dezgust, îi spun: nu doresc, mulțumesc.
Astfel, în timp, copilul va putea să-și conștientizeze emoțiile și efectele asupra comportamentului său, să facă față eficient stresului și frustrărilor, să-și crească stima de sine, să aibă o imagine bună despre el și încredere in abilitățile proprii, să lucreze în echipă cu ceilalti colegi, abilități care dezvoltate încă din mica copilărie, la maturitate îl vor ajuta enorm în viața de zi cu zi, în profesie, familie, în viața socială.
Psiholog. Psihoterapeut Oana Șerbu
Inteligența emoțională se referă la abilitatea de înțelegere și gestionare eficientă a propriilor emoții, înțelegerea emoțiilor celorlalți pentru a putea crea relații armonioase și a conviețui cu un grad de confort ridicat. Inteligența emoțională înseamnă capacitatea de a exprima în exterior ce simțim în interior, de a comunica sentimentele, de a simți trările celuilalt (empatia).
Ca părinți, bunici, educatori, putem dezvolta inteligența emoțională a copiilor noștri, ajutându-i să-și conștientizeze emoțiile proprii și ale celorlalți, să le comunice și mai ales, să le exprime adecvat. Copiii cu inteligență emoțională ridicată sunt mai sociabili, mai optimiști, mai empatici, mai eficienți, mai responsabili, mai îndrăzneți, au capacități sporite de adaptare și de rezolvare a problemelor cu care se confruntă.
Pentru aceasta, este nevoie să știm sau de multe ori, să învățăm cum să reacționăm la emoțiile copiilor:
BUCURIE
Atunci când copilul este bucuros, bucurați-vă împreună cu el și încurajați-l să facă mai des lucrurile care îl fac bucuros.
FRICĂ
Frica este o adevărată moștenire emoțională în evoluția omului și poate pune amprenta asupra vieții copilului. Întrebați copilul ce anume îi provoacă frică. Arătați înțelegere copilului, nu-l ignorați din cauza fricii pe care o are și ajutați-l să o depășească.
Explicați-i copilului diferența dintre frica ”care ne ajută” (de exemplu, frica nu ne lasă să băgăm mâna în gura leului, atunci când suntem la grădina zoologică, pentru că leul ne va mușca) și frica care ”nu ne ajută”, ba mai mult, nu ne lasă să facem ceea ce dorim (exemplu, frica de întuneric, care nu ne lasă să dormim liniștiti). Acomodați copilul cu, pas cu pas, cu obiectul fricii, pănă când acesta va dispărea sau se va diminua. Încurajați și lăudați copilul pentru fiecare efort depus pentru a-și depăși frica.
TRISTEȚE
Întrebați copilul de ce este trist. În funcție de răspunsul lui, veți ști cum să procedați. La baza tristeții copilului poate sta : o nemulțumire (s-a certat cu cel mai bun prieten), o dezamăgire (i-ați promis că mergeți să vă plimbați cu bicicleta și nu ați mers), o pierdere (a murit cățelul familiei) sau o problemă cu care copilul s-a confruntat și căreia nu a reușit să-i facă față (un coleg de clasă l-a lovit).
Încercați să găsiți împreună o rezolvare a situației (ce ai putea face acum ca să te simți mai bine?)
În cazul în care copilul este trist din cauza unei pierderi, explicați-i că este normal să fie trist, pentru că și dumneavoastră simțiți la fel: nu încercați să înlocuiți obiectul pierdut cu altul : ”Lasă că îți cumpăr alt câine”. Când va fi pregătit puteți să-i cumpărați alt câine.
FURIE
Lăsați copilul să se liniștească! Nu are rost să vă certați cu el, pentru că în această stare nu va putea răspunde adecvat. Spuneți-i că veți vorbi cu el când este calm ( de exemplu: Înțeleg că ești furios, însă vom vorbi când te vei liniști). Discutați apoi despre modul în care s-a comportat și cum v-ați simțit dumneavoastră atunci când el a fost furios. Explicați-i că orice comportament are consecințe negative (pedepse) și că nu-l ajută deloc să obțină ceea ce dorește.
Explicați-i că atunci când îl deranjează ceva, cel mai bine este să spună acel lucru pe un ton calm și fără a răni sentimentele celuilalt.
RUȘINE
Mulți copii timizi se simt rușinați atunci când întâlnesc persoane mai puțin cunoscute pe care trebuie să le salute sau cu care trebuie să vorbească. Încercăm să îi creștem copilului încrederea în sine discutând toate părțile sale bune (calități). Îi spunem apoi că toată lumea are părți bune și părți mai puțin bune (putem da exemplul personal). Discutăm apoi cu copilul despre părțile lui mai puțin bune (defecte), subliniind faptul că, dacă dorim, noi putem să schimbăm părțile mai puțin bune (încurajăm copilul dându-i exemplu personal).
Putem exersa cu copilul utilizând jocul de rol .Copilul va juca rolul unei anumite persoane, iar părintele va juca rolul copilului, după care rolurile se vor schimba: salutul, conversația cu diferite persoane sau vorbitul în public.
Puneți în aplicare cele învățate acasă prin socializări frecvente la locul de joacă, parcuri, zile de naștere. Încurajați copilul pentru fiecare încercare de relaționare cu ceilalți.
REGRET
Încurajați copilul să recunoască atunci când a greșit, fără a se învinovăți. Spuneți-i că toată lumea face greșeli, chiar și adulții (dați un exemplu personal). Lăudați-l pentru că și-a recunoscut greșeala. Ajutați-l să își repare greșeala. Amintiți-i ca pe viitor să fie atent, să nu mai repete greșeala.
MIRARE
Mirarea este o emoție pe care copilul o simte și o exteriorizează atunci când întâlnește un lucru sau o situație neașteptată sau diferită de ceea ce știa. Învățați copilul să-și exprime adecvat mirarea. Explicați-i sutuația pe înțelesul lui. Învățați copilul să-i accepte pe ceilalți cu calități și defecte, fără să-i judece sau să râdă de ei.
DEZGUST
Spuneți-i copilului că este normal ca uneori să simțim dezgust față de anumite comportamente, alimente sau mirosuri. Îi putem învăța pe copii să-și exprime dezgustul într-o manieră potrivită: Dacă comportamentul unei persoane îi provoacă dezgust, îi spun pe un ton politicos că nu-mi place atunci când faci asta. Dacă un aliment îi provoacă dezgust, îi spun: nu doresc, mulțumesc.
Astfel, în timp, copilul va putea să-și conștientizeze emoțiile și efectele asupra comportamentului său, să facă față eficient stresului și frustrărilor, să-și crească stima de sine, să aibă o imagine bună despre el și încredere in abilitățile proprii, să lucreze în echipă cu ceilalti colegi, abilități care dezvoltate încă din mica copilărie, la maturitate îl vor ajuta enorm în viața de zi cu zi, în profesie, familie, în viața socială.
Psiholog. Psihoterapeut Oana Șerbu