Hranește ceea ce vrei să crești în tine - Poveste terapeutică
Fiecare copil are o nevoie stringentă de a învăța și a descoperi, iar fiecare stimul constituie pentru copil o posibilă oportunitate de a reacționa într-un fel. A învăța cum să înveți e una din aptitudinile esențiale ale vieții, echipând copilul cu experiențe împărtășite, cunoaștere, strategii de negociere, sens și bunăstare în viață, dincolo de cele trei abilități de bază (citit, scris, calculat) pe care copilul le învață la școală, însușindu-și astfel strategii de rezolvare de probleme, valori. Ca părinți, psihoterapeuți sau educatori, putem oferi posibilitatea copiilor să se schimbe în bine, dezvoltându-și atitudini pozitive față de circumstanțele vieții și despre cum pot ei învăța să aibă mai multă încredere în sine. Sunt povești despre cum poate folosi copilul aptitudinile, resursele și abilitățile pe care le are la dispoziție, ca și despre cum poate să abordeze realist fericirea.
”Un bunic stătea cu nepotul său pe o piatră, alături de un pârâu ce susura.
- Spune-mi o poveste, l-a rugat nepotul.
- E o poveste cu doi lupi, a spus bunicul. Când creștem, avem uneori senzația că în noi sunt doi lupi care se luptă să preia controlul. Ți l-ai putea imagina pe primul lup cu o blană moale și gri, o privire blândă în ochi și poate chiar un zâmbet placut pe față. E un lup care arareori își folosesște dinții și e dispus să facă un pas înapoi pentru a-i lăsa pe cei mici să se hrănească. L-am putea numi lupul păcii, al iubirii și al bunătății pentru că, lupul crede că, dacă trăim în pace unii cu ceilalți, fiecare animal și fiecare om în parte vor fi mult mai fericiți. Pentru acest lup dragostea e ce conteaza mai mult decât orice altceva. Vezi tu, el știe că, fără dragoste, lumea noastră alcătuită din lupi și animale ar înceta să mai existe. O mamă își îngrijește, hrănește, îmbracă, adăpostește și își apără copilul pentru că îl iubește. Venim pe această lume dintr-un act de iubire și creștem, prin iubirea pe care ne-o arată părinții noștri. Tânjim să fim iubiți și viețile noastre sunt hranite și îmbogățite când iubim si suntem la rândul nostru iubiți. Lupul acesta, de asemenea pare să știe că bunătatea e parte din acea iubire. Când suntem buni cu alții, e posibil – deși nu întotdeauna – ca și ei să ne arate bunătate. Zâmbește cuiva și există șanse ca acea persoană să îți întoarcă surâsul. Oprește-te din drum pentru a ajuta și cel pe care-l ajuți probabil că te va ajuta, și el, când ai nevoie. Lupii seamană întru câtva cu oamenii și trăiesc în grupuri. Se alătură altora unii cu alții într-un mod cald, armonios. Dar, a continuat bunicul, să ne imaginăm că există alt lup în haită care nu gândește la fel. Lupul acesta are o față rea, neplăcută. Din când în când își ridică buzele pentru s-și arăta dinții amenințător către alte animale. Când face asta, ei de obicei simt teamă în locul iubirii și respectului, pentru că acesta e lupul fricii, al lăcomiei și al urii. Poate că e înspăimantat sau speriat, și de asta stă tot timpul în gardă. Din nefericire, nu a învățat că fiind așa de furios și agresiv cu ceilalți, gândindu-se pe cine sau ce urâște în lod de pe cine sau ce iubește, naște o gramadă de sentimente negative în sine și printre ceilalți lupi. Lupul acesta caută să fie șef, în timp ce lupul păcii , al iubirii și al bunătății caută fericirea și bunăstarea celorlalți, ca și a sa. Așa cum îți poți imagina, doi asemenea lupi într-o haita vor concura pentru a vedea care are dreptate. Lupul păcii, al iubirii și al bunătății vrea să împărtășească aceste valori tuturor, dar lupul fricii, al lăcomiei și al urii îi pasă numai de el însuși. Se simte rău în el însuși și îi face pe cei din jur să se simtă rău. Să ne imaginăm în continuare, a spus bunicul, că doi lupi ca aceștia se luptă în interiorul tău.
Copilul a privit în sus către bunic, cu ochii măriți:
- Care din ei va câștiga? A întrebat blând.
Bunicul a privit în jos, cu in ochi , cu vocea blândă și a răsuns:
- Cel pe care îl vei hrăni! ”
Sursa : ” 101 povești vindecătoare pentru copii și adolescenți”, Folosirea metaforelor în terapie - George W. Burns
”Un bunic stătea cu nepotul său pe o piatră, alături de un pârâu ce susura.
- Spune-mi o poveste, l-a rugat nepotul.
- E o poveste cu doi lupi, a spus bunicul. Când creștem, avem uneori senzația că în noi sunt doi lupi care se luptă să preia controlul. Ți l-ai putea imagina pe primul lup cu o blană moale și gri, o privire blândă în ochi și poate chiar un zâmbet placut pe față. E un lup care arareori își folosesște dinții și e dispus să facă un pas înapoi pentru a-i lăsa pe cei mici să se hrănească. L-am putea numi lupul păcii, al iubirii și al bunătății pentru că, lupul crede că, dacă trăim în pace unii cu ceilalți, fiecare animal și fiecare om în parte vor fi mult mai fericiți. Pentru acest lup dragostea e ce conteaza mai mult decât orice altceva. Vezi tu, el știe că, fără dragoste, lumea noastră alcătuită din lupi și animale ar înceta să mai existe. O mamă își îngrijește, hrănește, îmbracă, adăpostește și își apără copilul pentru că îl iubește. Venim pe această lume dintr-un act de iubire și creștem, prin iubirea pe care ne-o arată părinții noștri. Tânjim să fim iubiți și viețile noastre sunt hranite și îmbogățite când iubim si suntem la rândul nostru iubiți. Lupul acesta, de asemenea pare să știe că bunătatea e parte din acea iubire. Când suntem buni cu alții, e posibil – deși nu întotdeauna – ca și ei să ne arate bunătate. Zâmbește cuiva și există șanse ca acea persoană să îți întoarcă surâsul. Oprește-te din drum pentru a ajuta și cel pe care-l ajuți probabil că te va ajuta, și el, când ai nevoie. Lupii seamană întru câtva cu oamenii și trăiesc în grupuri. Se alătură altora unii cu alții într-un mod cald, armonios. Dar, a continuat bunicul, să ne imaginăm că există alt lup în haită care nu gândește la fel. Lupul acesta are o față rea, neplăcută. Din când în când își ridică buzele pentru s-și arăta dinții amenințător către alte animale. Când face asta, ei de obicei simt teamă în locul iubirii și respectului, pentru că acesta e lupul fricii, al lăcomiei și al urii. Poate că e înspăimantat sau speriat, și de asta stă tot timpul în gardă. Din nefericire, nu a învățat că fiind așa de furios și agresiv cu ceilalți, gândindu-se pe cine sau ce urâște în lod de pe cine sau ce iubește, naște o gramadă de sentimente negative în sine și printre ceilalți lupi. Lupul acesta caută să fie șef, în timp ce lupul păcii , al iubirii și al bunătății caută fericirea și bunăstarea celorlalți, ca și a sa. Așa cum îți poți imagina, doi asemenea lupi într-o haita vor concura pentru a vedea care are dreptate. Lupul păcii, al iubirii și al bunătății vrea să împărtășească aceste valori tuturor, dar lupul fricii, al lăcomiei și al urii îi pasă numai de el însuși. Se simte rău în el însuși și îi face pe cei din jur să se simtă rău. Să ne imaginăm în continuare, a spus bunicul, că doi lupi ca aceștia se luptă în interiorul tău.
Copilul a privit în sus către bunic, cu ochii măriți:
- Care din ei va câștiga? A întrebat blând.
Bunicul a privit în jos, cu in ochi , cu vocea blândă și a răsuns:
- Cel pe care îl vei hrăni! ”
Sursa : ” 101 povești vindecătoare pentru copii și adolescenți”, Folosirea metaforelor în terapie - George W. Burns