Copiii inzestrati nu ajung neaparat adulti remarcabili, fara pregatire si munca

Cercetarile indica faptul ca a excela in copilarie nu reprezinta o garantie de a ajunge adult remarcabil. Cheia pare a consta in ore lungi de pregatire si munca, scrie The Times.
Sophia are opt ani si este o fetita deosebit de inteligenta. La 14 luni cunostea alfabetul, pana la trei ani invatase sa scrie si sa citeasca in limba engleza, la patru ani stapanea ebraica, iar la cinci ani invatase si limba spaniola. In decursul ultimului an, ca "hobby", ea a invatat singura limbajul semnelor. Sophia se incadreaza in mod evident in definitia guvernului britanic a unui copil inzestrat si talentat: acesta are abilitati "semnificativ" superioare mediei celor de varsta sa, are talent la invatatura sau in domenii precum sportul sau arta.
Sophia merge la o scoala care a ales sa participe la programul guvernamental "G&T" /gifted and talented – inzestrati si talentati/; astfel, ea are sarcini in plus pe langa cele normale de la scoala, pentru a-si folosi talentul. Insa va fi acest lucru suficient pentru a o mentine pe Sophia in fruntea clasei sale pentru urmatorii zece ani, sau o va ajuta sa aiba rezultate excelente in urmatorii 20 sau 30 de ani? Va supravietui "geniul" ei? Pentru cei mai multi copii geniali, prognoza pe termen lung nu este deosebit de promitatoare.
Daca situatia nu este bine supravegheata de parinti, talentul poate duce la o copilarie nefericita si dificila – un exemplu trist in acest sens este cel al lui Sufiah Yusof, fetita care si-a dobandit un loc la cursurile de matematica de la Oxford la varsta de doar 13 ani, insa nu si-a obtinut diploma finala si a avut un conflict cu parintii, acuzandu-i ca au supus-o unei presiuni prea mari.
Joan Freeman, profesoara la Universitatea Middlesex University si presedinta-fondatoare a Consiliului European pentru Capacitati Deosebite, a monitorizat evolutia unui grup de copii supradotati, inca din anul 1974. Cei implicati in studiu au acum in jur de 40 de ani. Freeman recunoaste ca este "un pic dezamagita de faptul ca multi dintre ei nu au continuat pe linia talentului lor si in viata adulta". Insa, dupa cum subliniaza ea, exista multi factori care sa constituie impedimente in calea potentialului initial: nevoia de a-si castiga traiul, relatiile, tendinta de a devia de la scopuri, lipsa motivatiei si asteptarile scazute fata de propriile capacitati. "Fiintele umane nu sunt roboti – nu le poti porni pe un drum si sa te astepti sa inainteze fara nicio abatere".
Cand Carol Dweck, profesoara de psihologie la Universitatea Stanford, si-a publicat cercetarile cu privire la copiii inzestrati, ea a revelat un fapt chiar mai descurajator: "Primesc nenumarate scrisori de la adulti care afirma ca li se-au indus promisiuni false, ca li s-a spus ca sunt deosebit de inteligenti si ca vor ajuge foarte departe in viata – asa ca nu s-au straduit prea mult, nu au perseverat. Multi dintre ei ai coeficienti de inteligenta foarte mari, dar nu au terminat facultatea si nici nu au urmat in mod serios o profesie". Dweck a descoperit ca a le spune copiilor cat sunt de inteligenti poate avea un efect negativ asupra lor – ei vor crede ca este suficient ca sunt inzestrati si nu vor mai depune eforturi.
"Nu cred ca exista dovezi care sa demonstreze ca cineva poate sa devina brusc un geniu. Toata lumea trebuie sa depuna eforturi concentrate timp de multi ani", opineaza Anders Ericsson, profesor de psihologie la Universitatea din Florida si editor al Manualului Cambridge pentru Experienta si Performanta. El subliniaza faptul ca atunci cand avem de-a face cu o persoana cu o inalta pricepere intr-un anumit domeniu, nu ne gandim la cei 15 sau 20 de ani pe care acea persoana le-a petrecut invatand si muncind. Concluzia studiilor lui Ericsson a fost ca o "cheie" a realizarilor remarcabile este constituita de munca si exersare asidua. Mai mult, Ericsson pune la indoiala chiar si ideea potrivit careia unii oameni sunt nascuti cu "geniu". "Daca luam in considerare copiii cu rezultate deosebit de bune, vom observa ca parintii au creat un mediu special pentru acestia; de asemenea, ar fi surprinzator sa gasim copii care cunosc alfabetul de la o varsta frageda intr-o familie in care parintii isi neglijeaza copiii".
Prin urmare, care este previziunea pe termen lung pentru Sophia? Ei bine, daca ramane in mediul care o sprijina, daca este motivata si depune cel putin zece ani de eforturi sustinute, ar putea ajunge un adult remarcabil. Se pare, insa, ca drumul spre maretie este unul dificil si ca presupune eforturi din partea intregii familii.