Cuplurile fericite
Cuplurile fericite știu sa stabilească un echilibru între momentele de fuziune (satisfacerea reciproca a dorintelor și a nevoilor) și momentele de distanțare, de separare (atunci când pot trai sentimentul lipsei celuilalt, al dorului, și- și pot regăsi aparenta de a se revedea). Astfel de cupluri vor putea trece de la fuziune (dispariția diferențelor) la stadiul de intimitate impartasita (recunoașterea diferențelor). In interiorul cuplului niciunul dintre parteneri nu arunca asupra celuilalt responsabilitatea tensiunilor dintre ei, a conflictelor imprevizibile, dar amândoi văd cuplul ca pe un loc privilegiat de a trece prin anumite crize care-i vor ajuta sa evolueze. Cuplurile fericite sunt cei doi parteneri care au renunțat la lupta pentru putere, acceptând valoarea de autoritate reciproca, pentru ca fiecare sa poată fi autorul propriei vieți. Fiecare din ei se lasă influențat de celălalt, permițându-i acestuia sa fie mai mult el însuși, sa ajungă la cei mai bun din el.
Un cuplu adevărat este posibil atunci când fiecare partener e suficient de autonom, distanțat de celălalt și capabil sa stabilească relații și cu alte persoane, fără ca acest lucru sa fie resimțit ca o vina sau ca o amenintare la adresa relației de cuplu. In interiorul cuplului, nevoia de a relaționa (sa vorbească unul cu celălalt, sa fie inteles, sa fie pus in valoare, sa fie recunoscut și sa aibă propria intimitate) e îndeplinită și respectata.
Cuplul este fericit când cei doi parteneri pot trai o dubla intimitate, intimitate comuna și împărtășită pe de o parte și intimitate personală și discreta pe de alta parte. Când partenerii privilegiaza relația și își dau seama ca sunt de fapt trei: unul, celălalt și relația care ii leagă.