SI IN TINE E UN REGE
A fost odată ca niciodată într-o împărăţie îndepărtată un rege. Regele fusese atât de preocupat de soarta poporului său încât nu apucase să se căsătorească darmite să aibă un moştenitor. Timpul trecuse şi ajunsese la o vârstă înaintată şi deja voia să lase lucrurile în ordine, pentru împărăţia sa.
Voia să lase un moştenitor care să fie demn de a fi liderul tuturor.
Astfel a stat el şi sa gândit şi i-a venit ideea să organizeze un concurs în care să-l desemneze pe câştigător. A dat el sfoară în ţară şi a anunţat lumea să vină să participe.
Un copil care era în preajmă castelului a auzit şi el anunţul regelui. Văzând zarva, ezitant a întrat în curtea palatului în care urma să fie făcut anunţul. În curte erau tot felul de oameni. Se putea vede lesne castelul şi zidurile monumentale care-l împrejmuiau şi poarta suspendata, foarte solidă din grilaje de oţel bătut în ţinte. Unii erau foarte bogaţi, alţii erau foarte înţelepţi, alţii erau bine îmbrăcaţi, unii erau foarte puternici.
Copilul foarte impresionat de staturile, starea şi înţelepciunea acestora s-a simţit intimidat şi şi-a pus întrebarea: Cum aş putea eu, un copil să fiu tocmai moştenitorul împărăţiei şi conducătorul poporului? Mai bine plec repede până nu începe... Dar n-a apucat să fugă pentru că s-a auzit bang şi poarta s-a trântit cu zgomotul metalic după care s-a auzit răsunetul trompetelor care-l anunţau pe rege.
Regele avea o faţă bună şi maiestoasă şi apropiindu-se a cerut concurenţilor să se alinieze după care a pus mâna pe un săculeţ cu pânză de aur şi a început să vorbească:
V-am strâns pe toţi aici ca să las un moştenitor destoinic care să fie noul conducător al împărăţiei atunci când eu o să plec de pe lumea aceasta. Apoi a băgat mâna în sacul cu pânză de aur şi a spus:
Am aici seminţe de plante şi o să vă împart fiecăruia dintre voi o sămânţă. Ne vedem aici peste şase luni şi cine are cea mai frumoasă plantă, acela să fie moştenitorul împărăţiei.
A plecat copilul acasă fericit cu sămânţa. Dacă e de crescut o plantă sigur pot să o cresc şi eu mare. Și plin de credinţă a căutat copilul pământ fertil pe care l-a pus într-un ghiveci punând sămânţa cu grijă cu mânuţele lui mici şi delicate.
Apoi în fiecare zi cu blândeţe, bunătate, inimă bună uda copilul sămânţa lui din ghiveci şi uite aşa s-a făcut o lună şi n-a ieşit nimic încă din ghiveci. Copilul nu şi-a pierdut nici speranţa nici credinţa şi uite aşa a continuat să o îngrijească cu cea mai bună intenţie şi dragoste şi nimic.
Două luni şi sămânţa n-a ieşit. Trei luni şi nimic. Deja un pic descumpănit şi-a zis copilul. Deşi eu o iubesc şi îngrijesc zilnic nu iese, nu se schimbă nimic. Trebuie să schimb ceva. Poate trebuie s-o trec mai la umbră, s-o ud mai puţin s-o sap puţin s-o aerisesc.
Uite aşa a continuat copilul să îngrijească sămânţa cu credinţă, dragoste, pasiune şi speranţă timp de şase luni fără să iasă nimic din plantă. În ziua concursului stătea copilul cu ghiveciul în faţă cu ochii întrebători şi umezi.
Trecând mama lui pe acolo l-a simţit şi văzut şi l-a întrebat: care e treaba?
Băi mamă mă uit la ghiveciul ăsta. Mă uit la el şi văd că deşi l-am îngrijit cu dragoste şi pasiune, în fiecare zi, timp de şase luni n-a ieşit nimic din sămânţa asta. Privindu-l şi simţindu-i dezamăgirea şi descurajarea mama lui l-a întrebat din nou: Și?
Și n-are niciun sens să mă duc la concurs, pentru că n-am avut niciun rezultat.
Sesizând lipsa de sens din mintea copilului mama sa i-a spus:
Ba merită să mergi tocmai pentru că ai avut puterea să iubeşti şi îngrijeşti sămânţa ta zilnic timp de şase luni în ciuda faptului că n-a ieşit nimic. E mare lucru să iubeşti şi să dăruieşti fără să primeşti nimic în schimb. Iar tu ai avut puterea asta.
Încurajat de cuvintele mamei, copilul a luat ghiveciul şi a plecat către castelul regelui. Acolo în curtea regelui oamenii aceia de vază, care de care mai bine îmbrăcat, care de care mai înţelept sau mai puternic erau cu plantele lor.
Și dacă te uitai la plante vedeai unele verzi, altele colorate, unele cu tulpina subţire altele cu ea îngroşată. Unele înflorite altele cu nişte muguri superbi. Dar să nu-ţi mai spun de parfumul lor... Iar oamenii vorbeau plini de încredere şi siguranţă.
Copilul nostru, privitor la acest spectacol şi-a spus în mintea lui: Cum să particip eu la concursul acesta când mie nu mi-a ieşit nimic şi a a dat să fugă. Când să iasă din curtea castelului poarta metalică de la întrare a făcut zgomotul ei de hârşîit metalic şi zdrang s-a închis din nou în faţa lui blocându-i ieşirea.
Acum trompetele sunau din nou şi anunţau venirea regelui. După ce a venit în curte acesta a cerut concurenţilor să se alinieze cu plantele la inspecţie. Copilul intimidat nu ştia unde să se ascundă mai bine şi astfel şi-a ales ultima poziţie în rând, sperând că acolo o să scape neobservat.
De altfel în timp ce tremura de frica în care o să se confrunte cu regele care o să-l vadă aşa cum e şi cu ghiveciul său gol a început să-l audă pe rege spunând în timp ce inspecta plantele: Magnific, Foarte frumos, Extraordinar, Fantastic, Incredibil.
Și a tremurat el aşa până când a simţit o mână grea pe umărul său. Deşi se uita în pământ a simţit privirea regelui concentrată asupra sa auzind o voce care a răsunat în toată curtea: Avem un nou rege.
Cu puţin curaj şi vocea nesigură şi tremurândă i-a spus regelui: Maiestate, de ce tocmai eu? Eu am ghiveciul gol.
De ce tu? Nu ştiu ceilalţi concurenţi cum au făcut de au scos plantele acelea frumoase dar eu am fiert seminţele pe care vi le-am împărţit o zi şi o noapte. Din ele n-avea cum să iasă ceva cu viaţă. Dar tu care ai avut curajul să te prezinţi aici în competiţie cu un ghiveci gol, să faci faţă adevărului indiferent de cât de greu e de suportat, tu ai calităţile să fii rege.
Ce îţi inspiră povestea? Ce ai învăţat? Ce vrei să faci diferit?
sursa: http://inspiredachievement.ro
Daca aveti intrebari sau doriti sa faceti o programare
la Cabinetul Psihologic
Maria Stefania Boldea
Psiholog. Psihoterapeut. Life Coach
Tel: 0726 227 085
Email: dmboldea@yahoo.com
WEBSITE: www.PsihologConstanta.ro
Va multumesc si astept cu drag
sa ne cunoastem,
si sa lucram impreuna
Voia să lase un moştenitor care să fie demn de a fi liderul tuturor.
Astfel a stat el şi sa gândit şi i-a venit ideea să organizeze un concurs în care să-l desemneze pe câştigător. A dat el sfoară în ţară şi a anunţat lumea să vină să participe.
Un copil care era în preajmă castelului a auzit şi el anunţul regelui. Văzând zarva, ezitant a întrat în curtea palatului în care urma să fie făcut anunţul. În curte erau tot felul de oameni. Se putea vede lesne castelul şi zidurile monumentale care-l împrejmuiau şi poarta suspendata, foarte solidă din grilaje de oţel bătut în ţinte. Unii erau foarte bogaţi, alţii erau foarte înţelepţi, alţii erau bine îmbrăcaţi, unii erau foarte puternici.
Copilul foarte impresionat de staturile, starea şi înţelepciunea acestora s-a simţit intimidat şi şi-a pus întrebarea: Cum aş putea eu, un copil să fiu tocmai moştenitorul împărăţiei şi conducătorul poporului? Mai bine plec repede până nu începe... Dar n-a apucat să fugă pentru că s-a auzit bang şi poarta s-a trântit cu zgomotul metalic după care s-a auzit răsunetul trompetelor care-l anunţau pe rege.
Regele avea o faţă bună şi maiestoasă şi apropiindu-se a cerut concurenţilor să se alinieze după care a pus mâna pe un săculeţ cu pânză de aur şi a început să vorbească:
V-am strâns pe toţi aici ca să las un moştenitor destoinic care să fie noul conducător al împărăţiei atunci când eu o să plec de pe lumea aceasta. Apoi a băgat mâna în sacul cu pânză de aur şi a spus:
Am aici seminţe de plante şi o să vă împart fiecăruia dintre voi o sămânţă. Ne vedem aici peste şase luni şi cine are cea mai frumoasă plantă, acela să fie moştenitorul împărăţiei.
A plecat copilul acasă fericit cu sămânţa. Dacă e de crescut o plantă sigur pot să o cresc şi eu mare. Și plin de credinţă a căutat copilul pământ fertil pe care l-a pus într-un ghiveci punând sămânţa cu grijă cu mânuţele lui mici şi delicate.
Apoi în fiecare zi cu blândeţe, bunătate, inimă bună uda copilul sămânţa lui din ghiveci şi uite aşa s-a făcut o lună şi n-a ieşit nimic încă din ghiveci. Copilul nu şi-a pierdut nici speranţa nici credinţa şi uite aşa a continuat să o îngrijească cu cea mai bună intenţie şi dragoste şi nimic.
Două luni şi sămânţa n-a ieşit. Trei luni şi nimic. Deja un pic descumpănit şi-a zis copilul. Deşi eu o iubesc şi îngrijesc zilnic nu iese, nu se schimbă nimic. Trebuie să schimb ceva. Poate trebuie s-o trec mai la umbră, s-o ud mai puţin s-o sap puţin s-o aerisesc.
Uite aşa a continuat copilul să îngrijească sămânţa cu credinţă, dragoste, pasiune şi speranţă timp de şase luni fără să iasă nimic din plantă. În ziua concursului stătea copilul cu ghiveciul în faţă cu ochii întrebători şi umezi.
Trecând mama lui pe acolo l-a simţit şi văzut şi l-a întrebat: care e treaba?
Băi mamă mă uit la ghiveciul ăsta. Mă uit la el şi văd că deşi l-am îngrijit cu dragoste şi pasiune, în fiecare zi, timp de şase luni n-a ieşit nimic din sămânţa asta. Privindu-l şi simţindu-i dezamăgirea şi descurajarea mama lui l-a întrebat din nou: Și?
Și n-are niciun sens să mă duc la concurs, pentru că n-am avut niciun rezultat.
Sesizând lipsa de sens din mintea copilului mama sa i-a spus:
Ba merită să mergi tocmai pentru că ai avut puterea să iubeşti şi îngrijeşti sămânţa ta zilnic timp de şase luni în ciuda faptului că n-a ieşit nimic. E mare lucru să iubeşti şi să dăruieşti fără să primeşti nimic în schimb. Iar tu ai avut puterea asta.
Încurajat de cuvintele mamei, copilul a luat ghiveciul şi a plecat către castelul regelui. Acolo în curtea regelui oamenii aceia de vază, care de care mai bine îmbrăcat, care de care mai înţelept sau mai puternic erau cu plantele lor.
Și dacă te uitai la plante vedeai unele verzi, altele colorate, unele cu tulpina subţire altele cu ea îngroşată. Unele înflorite altele cu nişte muguri superbi. Dar să nu-ţi mai spun de parfumul lor... Iar oamenii vorbeau plini de încredere şi siguranţă.
Copilul nostru, privitor la acest spectacol şi-a spus în mintea lui: Cum să particip eu la concursul acesta când mie nu mi-a ieşit nimic şi a a dat să fugă. Când să iasă din curtea castelului poarta metalică de la întrare a făcut zgomotul ei de hârşîit metalic şi zdrang s-a închis din nou în faţa lui blocându-i ieşirea.
Acum trompetele sunau din nou şi anunţau venirea regelui. După ce a venit în curte acesta a cerut concurenţilor să se alinieze cu plantele la inspecţie. Copilul intimidat nu ştia unde să se ascundă mai bine şi astfel şi-a ales ultima poziţie în rând, sperând că acolo o să scape neobservat.
De altfel în timp ce tremura de frica în care o să se confrunte cu regele care o să-l vadă aşa cum e şi cu ghiveciul său gol a început să-l audă pe rege spunând în timp ce inspecta plantele: Magnific, Foarte frumos, Extraordinar, Fantastic, Incredibil.
Și a tremurat el aşa până când a simţit o mână grea pe umărul său. Deşi se uita în pământ a simţit privirea regelui concentrată asupra sa auzind o voce care a răsunat în toată curtea: Avem un nou rege.
Cu puţin curaj şi vocea nesigură şi tremurândă i-a spus regelui: Maiestate, de ce tocmai eu? Eu am ghiveciul gol.
De ce tu? Nu ştiu ceilalţi concurenţi cum au făcut de au scos plantele acelea frumoase dar eu am fiert seminţele pe care vi le-am împărţit o zi şi o noapte. Din ele n-avea cum să iasă ceva cu viaţă. Dar tu care ai avut curajul să te prezinţi aici în competiţie cu un ghiveci gol, să faci faţă adevărului indiferent de cât de greu e de suportat, tu ai calităţile să fii rege.
Ce îţi inspiră povestea? Ce ai învăţat? Ce vrei să faci diferit?
sursa: http://inspiredachievement.ro
Daca aveti intrebari sau doriti sa faceti o programare
la Cabinetul Psihologic
Maria Stefania Boldea
Psiholog. Psihoterapeut. Life Coach
Tel: 0726 227 085
Email: dmboldea@yahoo.com
WEBSITE: www.PsihologConstanta.ro
Va multumesc si astept cu drag
sa ne cunoastem,
si sa lucram impreuna